ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3509/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată sub nr. 18788/233/2009 pe rolul Judecătoriei Galați, reclamanta P.P.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și

Dezvoltării Rurale, precum și cu SC P.P. SA, anularea parțială a certificatului

de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M07 nr.2762,

eliberat la data de 23 mai 2002 de Ministerul Agriculturii, Alimentației și

Pădurilor.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că a formulat notificare în

conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, prin care a solicitat

restituirea în natură a suprafeței de 440 mp, situată în Galați, și, prin

echivalent bănesc, contravaloarea construcției – casă ridicată din cărămidă și

anexe din paiantă și lemn, învelită cu tablă, iar prin dispoziția Primarului

Municipiului Galați s-a stabilit valoarea imobilului la suma de 411.889,149 lei

și s-a dispus acordarea de titluri de valoare nominală, folosite exclusiv în

procesul de privatizare sau acțiuni la societățile tranzacționate pe piața de

capital. Dispoziția amintită a fost atacată doar cu privire la restituirea în

natură a suprafeței de teren de 440 mp.

După ce cauza a

trecut prin mai multe cicluri procesuale, prin Decizia civilă nr. 33/A din 23

ianuarie 2009, Curtea de Apel Galați a respins ca nefondată contestația

formulată de P.P., iar din motivarea deciziei a rezultat că suprafața de teren

solicitată a-i fi restituită reclamantei, face parte din suprafața de teren de

18.403,31 mp, care este folosită de pârâta SC P.P. SA în baza certificatului de

atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M07 nr. 2762

eliberat la data de 23 mai 2002 de Ministerul Agriculturii, Alimentației și

Pădurilor.

S-a arătat că,

întrucât în mod fraudulos și abuziv a fost trecută această suprafață de teren

în patrimoniul pârâtei, reclamanta a solicitat anularea parțială a

certificatului pentru atestarea dreptului de proprietate prin scoaterea din

suprafața de 18.403,31 mp (în realitate 19.189,31 mp) a suprafeței de 440 mp,

situată în str. C. nr. 31 și identificată în raportul de expertiză topometrică

efectuat în cauză.

Pârâtul Ministerul

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare, prin care

a invocat, pe cale de excepție, necompetența materială a instanței,

inadmisibilitatea acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, tardivitatea

acțiunii raportat la prevederile Legii nr. 554/2004, iar, pe fond, a solicitat

respingerea cererii ca neîntemeiată.

Judecătoria Galați, prin

Sentința civilă nr. 1956 din 02 martie 2010, a declinat competența de soluționarea

a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, cu motivarea că actul atacat este

un act administrativ cu caracter individual al unei autorități publice centrale

și că, în baza dispozițiilor art. 3 C. proc. civ., competența materială de a

judeca cauza în primă instanță revine Curții de Apel.

Prin Sentința nr. 219

din 18 octombrie 2010 Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și

fiscal, a respins ca tardivă acțiunea formulată de reclamanta P.P., în

contradictoriu cu pârâții SC P.P. SA și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și

Dezvoltării Rurale, având ca obiect anularea certificatului de atestare a

dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M07 nr. 2762, eliberat la

data de 23 mai 2002 de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în raport de excepția tardivității

invocată de pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și

SC P.P. SA Galați, următoarele:

Certificatul de

atestare a dreptului de proprietate nr. 2762 a fost emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în anul 2002, iar față de actul atacat

reclamanta este un terț, astfel că termenul de contestare a actului curge de la

data luării la cunoștință de existența acestuia.

Din actele existente

la dosar rezultă că de fapt reclamanta a cunoscut de existența actului atacat

în cauză, acesta fiind menționat în raportul de expertiză, probă efectuată în

dosarul nr. 1515/C/2005 în care a fost pronunțată Sentința civilă nr. 612/2006

a Tribunalului Galați, precum și prin Decizia civilă nr. 7080 din 26 octombrie 2007

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel că reclamantei i s-a creat

posibilitatea reală de a se informa de existența certificatului de atestare atacat

cu mult înainte de introducerea acțiunii de față.

Instanța a avut în

vedere la pronunțarea soluției faptul că termenul în care poate fi introdusă

acțiunea poate fi socotit și de la înscrierea certificatului de proprietate în

Cartea funciară, care este supus regimului de publicitate imobiliară, respectiv

Legii nr. 7/1996, care la art. 25 alin. (1) prevede că înscrierile în cartea

funciară își produc efectele de opozabilitate față de terți de la data

înregistrării cererii.

Pentru considerentele

arătate, instanța de fond a constatat că reclamanta a introdus acțiunea cu

depășirea termenului de 1 an reglementat de dispozițiile art. 11 alin. (2) din

Legea nr. 554/2004 și, constatându-se că acțiunea a fost formulată peste

termenul prevăzut de lege, și a apreciat că celelalte aspecte invocate de părți

nu mai necesită a fi analizate, astfel că a respins acțiunea reclamantei ca

fiind tardiv formulată.

exercitată.

Împotriva hotărârii instanței

de fond a declarat recurs reclamanta P.P., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ..

În motivarea căii de

atac se aduc, în esență, următoarele critici sentinței recurate:

- în mod greșit s-a

admis excepția tardivității acțiunii întrucât a aflat de existența actului

contestat la data de 23 ianuarie 2009, data pronunțării Deciziei civile nr. 33/A/2009

a Curții de Apel Galați, formulând acțiunea în termenul de 1 an, prevăzut de

art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, respectiv la 29 septembrie 2009;

- în mod eronat s-a

reținut de instanța de fond că a cunoscut existența actului atacat prin intermediul

raportul de expertiză efectuat în dosarul în care s-a pronunțat Sentința civilă

nr. 612/2006 de către Tribunalul Galați, deoarece la momentul efectuării

expertizei, expertului nu i s-au prezentat niciun fel de acte, iar SC P.P. SA

Galați nu era parte în cauză;

- se susține că pe

parcursul soluționării litigiului având ca obiect Legea nr. 10/2001, nu s-au

depus la dosar Anexele Ordinului nr. 67/1992 care au stat la baza emiterii

certificatului de atestare a dreptului de proprietate contestat pentru a se

verifica întinderea proprietății reclamantei. Întrucât aceste anexe nu se

regăsesc nici la cartea funciară, nu a avut posibilitatea efectuării

verificărilor la cartea funciară, astfel că termenul de promovare a acțiunii nu

poate fi socotit de la înscrierea terenului în litigiu în cartea funciară.

Recurenta-reclamantă

a formulat și concluzii scrise însoțite de înscrisuri prin care a reiterat

argumentele din cererea de recurs pentru admiterea recursului.

Intimatul-pârât

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare prin care

a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca legală și

temeinică sentința recurată și arătând că nu poate fi admisibilă o acțiune în

anularea actului administrativ menționat, după 7 ani de la data emiterii

acestuia, în condițiile în care este evident că recurenta-reclamantă a luat

cunoștință de existența acestuia încă din anul 2006, cu ocazia efectuării

expertizei de către expert I.H.

De asemenea, condiția

luării la cunoștință despre existența certificatului dreptului de atestare a

dreptului de proprietate a fost îndeplinită la data înscrierii în cartea

funciară.

de recurs.

Înalta Curte,

analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care

există la dosarul cauzei, de susținerile părților, de dispozițiile legale

incidente, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a

fi expuse.

Criticile

recurentei-reclamante referitoare la greșita soluționare a excepției

tardivității acțiunii sunt nefondate.

Acțiunea reclamantei

privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenurilor, Seria M07 nr. 2762 eliberat la 23 mai 2002 de Ministerul

Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, în favoarea SC P.P. SA putea fi

formulată în termenul prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004,

respectiv, în termen de 1 an de la data luării la cunoștință.

Susținerile

recurentei-reclamante referitoare la momentul luării la cunoștință despre actul

administrativ a cărui anulare s-a solicitat, nu pot fi reținute ca fiind

întemeiate.

Este adevărat că în

litigiul având ca obiect Legea nr. 10/2001 a fost pronunțată Decizia nr. 33/A

din 23 ianuarie 2009 de către Curtea de Apel Galați, însă nu se poate reține că

acesta este momentul la care recurenta-reclamantă a luat cunoștință de

certificatul de atestare a dreptului de proprietate Seria M07 nr. 2762 eliberat

la 23 mai 2002 de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, în

favoarea SC P.P. SA, întrucât susținerile acesteia sunt lipsite de suport real.

Pe de o parte,

litigiul întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 a parcurs primul ciclu

procesual în dosarul nr. 1515/2005 înregistrat pe rolul Tribunalului Galați.

Pe parcursul

derulării acestui litigiu, rezultă cu evidență că recurenta-reclamantă a avut

cunoștință de faptul că terenul în litigiu a fost identificat ca fiind proprietatea

Fabricii de plase pescărești Galați, situație care rezultă din cuprinsul

raportului de expertiză întocmit în dosarul nr. 1515/2005 și depus în instanță

la 20 martie 2006 (fila 8 -11, dosar recurs).

Pe de altă parte, din

cuprinsul Deciziei nr. 33/A/2009 a Curții de Apel Galați, rezultă că împotriva

Deciziei nr. 385 din 2 noiembrie 2006 a Curții de Apel Galați, au formulat

recurs Consiliul Local Galați și Primăria Municipiului Galați, în cuprinsul

căruia s-a menționat că terenul în litigiu este proprietatea SC P.P. SA Galați.

De asemenea, rezultă

că prin cererea de intervenție din 2 septembrie 2008, SC P.P. SA Galați a

susținut că este proprietara terenului în litigiu care figurează în patrimoniul

său în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenurilor Seria M07 nr. 2762 din 23 mai 2002.

Prin urmare, în

raport de aceste aspecte, intrate în puterea lucrului judecat, este fără

putință de tăgadă că la 2 septembrie 2008 recurenta-reclamantă a avut pe deplin

cunoștință de existența actului administrativ a cărui anulare a solicitat-o

abia la 29 septembrie 2009, cu depășirea termenului prevăzut de art. 11 alin.

(2) din Legea nr. 554/2004, astfel că în mod corect acțiunea reclamantei a fost

respinsă ca fiind tardiv formulată.

În altă ordine, astfel cum

rezultă din certificatul de atestare a drepturilor de proprietate asupra

terenurilor Seria M07 nr. 2762 din 23 mai 2002, suprafața de teren în

proprietatea SC P.P. SA de 18.403,31 mp a fost identificată în Anexele 4 și 5

din documentația de stabilire și evaluare a terenurilor înregistrată sub nr. 271

din 25 aprilie 2001 la Oficiul de Cadastru Geodezie și Cartografie a județului

Galați, fiind înscrisă în cartea funciară și supusă regimului de publicitate

imobiliară.

Conform art. 25 alin. (1) din

Legea nr. 7/1996, înscrierile în cartea funciară își produc efectele

opozabilității față de terți de la data înscrierii în cartea funciară.

Având cunoștință de

faptul că SC P.P. SA revendica proprietatea asupra terenului în litigiu încă de

la momentul efectuării expertizei în dosarul nr. 1515/2005 al Tribunalului

Galați, recurenta-reclamantă trebuia să manifeste diligență în efectuarea de

demersuri, prin orice mijloace, pentru a lua cunoștință de actul contestat.

Or, după cum se

constată, aceasta a manifestat pasivitate, formulând acțiune abia la 29

septembrie 2009, la un interval de peste 7 ani de la momentul emiterii

certificatului de atestare a drepturilor de proprietate asupra terenurilor

Seria M07 nr. 2762 din 23 mai 2002.

În consecință, față

de toate considerentele expuse, Înalta Curte apreciază ca legală și temeinică

sentința recurată, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., astfel că în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu

modificările și completările ulterioare, art. 312 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ., va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de P.P.

împotriva Sentinței nr. 219 din 18 octombrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 iunie 2011.