ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3509/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond. Prin cererea înregistrată sub nr. 18788/233/2009 pe rolul Judecătoriei Galați, reclamanta P.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, precum și cu SC P.P. SA, anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M07 nr.2762, eliberat la data de 23 mai 2002 de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că a formulat notificare în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, prin care a solicitat restituirea în natură a suprafeței de 440 mp, situată în Galați, și, prin echivalent bănesc, contravaloarea construcției – casă ridicată din cărămidă și anexe din paiantă și lemn, învelită cu tablă, iar prin dispoziția Primarului Municipiului Galați s-a stabilit valoarea imobilului la suma de 411.889,149 lei și s-a dispus acordarea de titluri de valoare nominală, folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acțiuni la societățile tranzacționate pe piața de capital. Dispoziția amintită a fost atacată doar cu privire la restituirea în natură a suprafeței de teren de 440 mp.

După ce cauza a trecut prin mai multe cicluri procesuale, prin Decizia civilă nr. 33/A din 23 ianuarie 2009, Curtea de Apel Galați a respins ca nefondată contestația formulată de P.P., iar din motivarea deciziei a rezultat că suprafața de teren solicitată a-i fi restituită reclamantei, face parte din suprafața de teren de 18.403,31 mp, care este folosită de pârâta SC P.P. SA în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M07 nr. 2762 eliberat la data de 23 mai 2002 de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor. S-a arătat că, întrucât în mod fraudulos și abuziv a fost trecută această suprafață de teren în patrimoniul pârâtei, reclamanta a solicitat anularea parțială a certificatului pentru atestarea dreptului de proprietate prin scoaterea din suprafața de 18.403,31 mp (în realitate 19.189,31 mp) a suprafeței de 440 mp, situată în str. C. nr. 31 și identificată în raportul de expertiză topometrică efectuat în cauză.

Pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare, prin care a invocat, pe cale de excepție, necompetența materială a instanței, inadmisibilitatea acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, tardivitatea acțiunii raportat la prevederile Legii nr. 554/2004, iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. Judecătoria Galați, prin Sentința civilă nr. 1956 din 02 martie 2010, a declinat competența de soluționarea a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, cu motivarea că actul atacat este un act administrativ cu caracter individual al unei autorități publice centrale și că, în baza dispozițiilor art. 3 C. proc. civ., competența materială de a judeca cauza în primă instanță revine Curții de Apel.

Prin Sentința nr. 219 din 18 octombrie 2010 Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca tardivă acțiunea formulată de reclamanta P.P., în contradictoriu cu pârâții SC P.P. SA și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, având ca obiect anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M07 nr. 2762, eliberat la data de 23 mai 2002 de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în raport de excepția tardivității invocată de pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și SC P.P.

SA Galați, următoarele: Certificatul de atestare a dreptului de proprietate nr. 2762 a fost emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în anul 2002, iar față de actul atacat reclamanta este un terț, astfel că termenul de contestare a actului curge de la data luării la cunoștință de existența acestuia. Din actele existente la dosar rezultă că de fapt reclamanta a cunoscut de existența actului atacat în cauză, acesta fiind menționat în raportul de expertiză, probă efectuată în dosarul nr. 1515/C/2005 în care a fost pronunțată Sentința civilă nr. 612/2006 a Tribunalului Galați, precum și prin Decizia civilă nr. 7080 din 26 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel că reclamantei i s-a creat posibilitatea reală de a se informa de existența certificatului de atestare atacat cu mult înainte de introducerea acțiunii de față.

Instanța a avut în vedere la pronunțarea soluției faptul că termenul în care poate fi introdusă acțiunea poate fi socotit și de la înscrierea certificatului de proprietate în Cartea funciară, care este supus regimului de publicitate imobiliară, respectiv Legii nr. 7/1996, care la art. 25 alin. (1) prevede că înscrierile în cartea funciară își produc efectele de opozabilitate față de terți de la data înregistrării cererii. Pentru considerentele arătate, instanța de fond a constatat că reclamanta a introdus acțiunea cu depășirea termenului de 1 an reglementat de dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și, constatându-se că acțiunea a fost formulată peste termenul prevăzut de lege, și a apreciat că celelalte aspecte invocate de părți nu mai necesită a fi analizate, astfel că a respins acțiunea reclamantei ca fiind tardiv formulată.

2. Calea de atac exercitată. Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs reclamanta P.P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.. În motivarea căii de atac se aduc, în esență, următoarele critici sentinței recurate: - în mod greșit s-a admis excepția tardivității acțiunii întrucât a aflat de existența actului contestat la data de 23 ianuarie 2009, data pronunțării Deciziei civile nr. 33/A/2009 a Curții de Apel Galați, formulând acțiunea în termenul de 1 an, prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, respectiv la 29 septembrie 2009; - în mod eronat s-a reținut de instanța de fond că a cunoscut existența actului atacat prin intermediul raportul de expertiză efectuat în dosarul în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 612/2006 de către Tribunalul Galați, deoarece la momentul efectuării expertizei, expertului nu i s-au prezentat niciun fel de acte, iar SC P.P.

SA Galați nu era parte în cauză; - se susține că pe parcursul soluționării litigiului având ca obiect Legea nr. 10/2001, nu s-au depus la dosar Anexele Ordinului nr. 67/1992 care au stat la baza emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate contestat pentru a se verifica întinderea proprietății reclamantei. Întrucât aceste anexe nu se regăsesc nici la cartea funciară, nu a avut posibilitatea efectuării verificărilor la cartea funciară, astfel că termenul de promovare a acțiunii nu poate fi socotit de la înscrierea terenului în litigiu în cartea funciară. Recurenta-reclamantă a formulat și concluzii scrise însoțite de înscrisuri prin care a reiterat argumentele din cererea de recurs pentru admiterea recursului.

Intimatul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca legală și temeinică sentința recurată și arătând că nu poate fi admisibilă o acțiune în anularea actului administrativ menționat, după 7 ani de la data emiterii acestuia, în condițiile în care este evident că recurenta-reclamantă a luat cunoștință de existența acestuia încă din anul 2006, cu ocazia efectuării expertizei de către expert I.H. De asemenea, condiția luării la cunoștință despre existența certificatului dreptului de atestare a dreptului de proprietate a fost îndeplinită la data înscrierii în cartea funciară. 3. Soluția instanței de recurs.

Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de susținerile părților, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse. Criticile recurentei-reclamante referitoare la greșita soluționare a excepției tardivității acțiunii sunt nefondate. Acțiunea reclamantei privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, Seria M07 nr. 2762 eliberat la 23 mai 2002 de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, în favoarea SC P.P. SA putea fi formulată în termenul prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, respectiv, în termen de 1 an de la data luării la cunoștință.

Susținerile recurentei-reclamante referitoare la momentul luării la cunoștință despre actul administrativ a cărui anulare s-a solicitat, nu pot fi reținute ca fiind întemeiate. Este adevărat că în litigiul având ca obiect Legea nr. 10/2001 a fost pronunțată Decizia nr. 33/A din 23 ianuarie 2009 de către Curtea de Apel Galați, însă nu se poate reține că acesta este momentul la care recurenta-reclamantă a luat cunoștință de certificatul de atestare a dreptului de proprietate Seria M07 nr. 2762 eliberat la 23 mai 2002 de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, în favoarea SC P.P. SA, întrucât susținerile acesteia sunt lipsite de suport real. Pe de o parte, litigiul întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 a parcurs primul ciclu procesual în dosarul nr. 1515/2005 înregistrat pe rolul Tribunalului Galați.

Pe parcursul derulării acestui litigiu, rezultă cu evidență că recurenta-reclamantă a avut cunoștință de faptul că terenul în litigiu a fost identificat ca fiind proprietatea Fabricii de plase pescărești Galați, situație care rezultă din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în dosarul nr. 1515/2005 și depus în instanță la 20 martie 2006 (fila 8 -11, dosar recurs). Pe de altă parte, din cuprinsul Deciziei nr. 33/A/2009 a Curții de Apel Galați, rezultă că împotriva Deciziei nr. 385 din 2 noiembrie 2006 a Curții de Apel Galați, au formulat recurs Consiliul Local Galați și Primăria Municipiului Galați, în cuprinsul căruia s-a menționat că terenul în litigiu este proprietatea SC P.P. SA Galați.

De asemenea, rezultă că prin cererea de intervenție din 2 septembrie 2008, SC P.P. SA Galați a susținut că este proprietara terenului în litigiu care figurează în patrimoniul său în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria M07 nr. 2762 din 23 mai 2002. Prin urmare, în raport de aceste aspecte, intrate în puterea lucrului judecat, este fără putință de tăgadă că la 2 septembrie 2008 recurenta-reclamantă a avut pe deplin cunoștință de existența actului administrativ a cărui anulare a solicitat-o abia la 29 septembrie 2009, cu depășirea termenului prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, astfel că în mod corect acțiunea reclamantei a fost respinsă ca fiind tardiv formulată.

În altă ordine, astfel cum rezultă din certificatul de atestare a drepturilor de proprietate asupra terenurilor Seria M07 nr. 2762 din 23 mai 2002, suprafața de teren în proprietatea SC P.P. SA de 18.403,31 mp a fost identificată în Anexele 4 și 5 din documentația de stabilire și evaluare a terenurilor înregistrată sub nr. 271 din 25 aprilie 2001 la Oficiul de Cadastru Geodezie și Cartografie a județului Galați, fiind înscrisă în cartea funciară și supusă regimului de publicitate imobiliară. Conform art. 25 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, înscrierile în cartea funciară își produc efectele opozabilității față de terți de la data înscrierii în cartea funciară. Având cunoștință de faptul că SC P.P.

SA revendica proprietatea asupra terenului în litigiu încă de la momentul efectuării expertizei în dosarul nr. 1515/2005 al Tribunalului Galați, recurenta-reclamantă trebuia să manifeste diligență în efectuarea de demersuri, prin orice mijloace, pentru a lua cunoștință de actul contestat. Or, după cum se constată, aceasta a manifestat pasivitate, formulând acțiune abia la 29 septembrie 2009, la un interval de peste 7 ani de la momentul emiterii certificatului de atestare a drepturilor de proprietate asupra terenurilor Seria M07 nr. 2762 din 23 mai 2002. În consecință, față de toate considerentele expuse, Înalta Curte apreciază ca legală și temeinică sentința recurată, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., astfel că în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.P. împotriva Sentinței nr. 219 din 18 octombrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2011.