ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 352/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 352/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului în anulare de
față;
Din actele și lucrările dosarului,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 232 din 12
martie 2003 a Tribunalului București a fost condamnat inculpatul C.F.R. la o
pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie,
prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2
1
) lit. a)
și b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.
S-a reținut în fapt că, la 2
octombrie 2002, inculpatul minor, împreună cu C.F.V. (față de care s-a disjuns
cauza, fiind trimis în judecată la 16 ianuarie 2003), a deposedat pe N.F. de
telefonul mobil și pentru a-și asigura scăparea, a lovit–o cu un cuțit.
În urma agresiunii, partea vătămată
a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 7 – 8 zile îngrijiri
medicale.
Prin decizia penală nr. 412 din 22
iulie 2003 a Curții de Apel București, s-a respins, ca nefondat, apelul
declarat de inculpat.
Aceste hotărâri au rămas definitive
prin nerecurare.
În baza art. 409, art. 410 alin.
(1), partea I, pct. 4, teza II C. proc. pen., s-a declarat recurs în anulare,
criticându-se, în esență, hotărârile pronunțate pentru că, inculpatului i s-a
aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Examinând hotărârile atacate în
raport de dispozițiile legale invocate, cât și de motivul de casare prezentat
în scris, se constată că recursul în anulare este fondat, pentru cele ce
urmează.
Într-adevăr, intimatul inculpat
săvârșind la 2 octombrie 2002, o tâlhărie calificată, pe timp de noapte și în
loc public, cu participarea mai multor persoane și lovirea părții vătămate cu
cuțitul, a comis o activitate ce se încadrează, în drept, în dispozițiile art.
211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2
1
) lit. a) și b), C. pen.,
infracțiune care se sancționează cu o pedeapsă ce se cuprinde în limitele de la
7 ani la 20 ani închisoare.
Cum însă, la 2 octombrie 2002,
inculpatul era minor beneficiază de tratamentul sancționator prevăzut de art.
109 C. pen., potrivit căruia, limitele pedepselor se reduc la jumătate.
Ori, în această situație, instanța
de fond trebuia să aplice inculpatului o pedeapsă cuprinsă în limitele legale
de la 3 ani și 6 luni la 10 ani închisoare.
Cum însă, instanța de fond a aplicat
inculpatului minor o pedeapsă sub limita minimă legală, fără a reține în
beneficiul său circumstanțe judiciare atenuante, care de altfel nici nu se
justificau, a pronunțat o soluție nelegală, prin aplicarea unei pedepse
inculpatului în alte limite decât cele legale.
Acesta este considerentul pentru
care recursul în anulare este fondat și potrivit art. 414
1
C. proc.
pen., combinat cu art. 385
15
pct. 2 lit. C. proc. pen., se va admite
și se vor casa hotărârile numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului.
Rejudecând cauza, în limitele
casării, se va majora pedeapsa aplicată inculpatului minor pentru infracțiunea
prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2
1
) lit. a)
și b) C. pen., cu reținerea art. 99 C. pen., de la 2 ani și 6 luni închisoare
la 3 ani și 6 luni închisoare.
Se vor menține, în rest,
dispozițiile hotărârilor atacate și se va constata perioada în care intimatul
inculpat a fost arestat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în anulare declarat
de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție împotriva sentinței penale nr. 232 din 12 martie 2003 a Tribunalului
București, secția I penală și deciziei penale nr. 412/ A din 22 iulie 2003 a
Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpatul C.F.R.
Casează hotărârile atacate cu
privire la pedeapsa aplicată.
Majorează pedeapsa aplicată
inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211
alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2
1
) lit. a) și b) C. pen., cu
aplicarea art. 99 și urm. C. pen., de la 2 ani și 6 luni închisoare la 3 ani și
6 luni închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale
hotărârilor atacate.
Constată că inculpatul este arestat
preventiv de la 13 decembrie 2002 până la 21 ianuarie 2004.
Onorariul de avocat în sumă de
400.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului
Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
21 ianuarie 2004.