ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 352/2004

Asupra recursului în anulare de față; Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 232 din 12 martie 2003 a Tribunalului București a fost condamnat inculpatul C.F.R. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen. S-a reținut în fapt că, la 2 octombrie 2002, inculpatul minor, împreună cu C.F.V. (față de care s-a disjuns cauza, fiind trimis în judecată la 16 ianuarie 2003), a deposedat pe N.F. de telefonul mobil și pentru a-și asigura scăparea, a lovit–o cu un cuțit. În urma agresiunii, partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 7 – 8 zile îngrijiri medicale.

Prin decizia penală nr. 412 din 22 iulie 2003 a Curții de Apel București, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. Aceste hotărâri au rămas definitive prin nerecurare. În baza art. 409, art. 410 alin. (1), partea I, pct. 4, teza II C. proc. pen., s-a declarat recurs în anulare, criticându-se, în esență, hotărârile pronunțate pentru că, inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege. Examinând hotărârile atacate în raport de dispozițiile legale invocate, cât și de motivul de casare prezentat în scris, se constată că recursul în anulare este fondat, pentru cele ce urmează.

Într-adevăr, intimatul inculpat săvârșind la 2 octombrie 2002, o tâlhărie calificată, pe timp de noapte și în loc public, cu participarea mai multor persoane și lovirea părții vătămate cu cuțitul, a comis o activitate ce se încadrează, în drept, în dispozițiile art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b), C. pen., infracțiune care se sancționează cu o pedeapsă ce se cuprinde în limitele de la 7 ani la 20 ani închisoare. Cum însă, la 2 octombrie 2002, inculpatul era minor beneficiază de tratamentul sancționator prevăzut de art. 109 C. pen., potrivit căruia, limitele pedepselor se reduc la jumătate. Ori, în această situație, instanța de fond trebuia să aplice inculpatului o pedeapsă cuprinsă în limitele legale de la 3 ani și 6 luni la 10 ani închisoare.

Cum însă, instanța de fond a aplicat inculpatului minor o pedeapsă sub limita minimă legală, fără a reține în beneficiul său circumstanțe judiciare atenuante, care de altfel nici nu se justificau, a pronunțat o soluție nelegală, prin aplicarea unei pedepse inculpatului în alte limite decât cele legale. Acesta este considerentul pentru care recursul în anulare este fondat și potrivit art. 414 1 C. proc. pen., combinat cu art. 385 15 pct. 2 lit. C. proc. pen., se va admite și se vor casa hotărârile numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului. Rejudecând cauza, în limitele casării, se va majora pedeapsa aplicată inculpatului minor pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., cu reținerea art. 99 C. pen., de la 2 ani și 6 luni închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare.

Se vor menține, în rest, dispozițiile hotărârilor atacate și se va constata perioada în care intimatul inculpat a fost arestat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 232 din 12 martie 2003 a Tribunalului București, secția I penală și deciziei penale nr. 412/ A din 22 iulie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpatul C.F.R. Casează hotărârile atacate cu privire la pedeapsa aplicată. Majorează pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., de la 2 ani și 6 luni închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Constată că inculpatul este arestat preventiv de la 13 decembrie 2002 până la 21 ianuarie 2004. Onorariul de avocat în sumă de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2004.