ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 09.10.2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4376/2003

HOTĂRÂRE
09.10.2003
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4376/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 254 din 11 martie

2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpatul P.V.

la câte 6 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru două infracțiuni de tâlhărie prevăzute

de art. 211 alin. 2 lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.,

prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. a), d), e) și h) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., urmând ca

potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea

mai grea de 6 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, în final

7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

S-a menținut starea de arest a inculpatului

și s-a dedus prevenția de la 27 februarie 2002, la zi.

Inculpatul a fost obligat la plata

sumei de 421.343 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de

Urgență București, 5 milioane lei cu același titlu către partea civilă C.M.C. cât

și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

S-a luat act că partea vătămată Z.F.D.

nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, dispunându-se în baza art. 118

lit. d) C. pen., confiscarea de la inculpat a sumei de 600.000 lei reprezentând

contravaloarea bunurilor sustrase acestei părți vătămate.

Pentru a hotărî astfel instanța de

fond a reținut că la data de 18 februarie 2002, împreună cu alte persoane,

rămase neidentificate și pe timp de noapte, inculpatul P.V., a sustras, prin

acte de violență, bunuri în valoare de 5 milioane lei, părții vătămate C.M.C.,

în timp ce acesta din urmă se afla în parcul IOR din Municipiul București.

În urma loviturilor primite cu un

box în figură, victima a suferit vătămări corporale, care au necesitat 40-45

zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

La aceeași dată și în aceleași

condiții, inculpatul a deposedat-o pe partea vătămată Z.F.D. de bunuri în

valoare de 600.000 lei, victima suferind vătămări corporale, care au necesitat

2-3 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 279 din 22 mai 2003, admițând apelul

Parchetului de pe lângă Tribunalul București, a schimbat încadrarea juridică a

faptei de tâlhărie comisă asupra părții vătămate C.M.C. din art. 211 alin. (2) lit.

a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. în art. 211 alin. (2) lit.

a), b), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., texte de lege în baza

cărora, a condamnat pe inculpat la 6 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., urmând ca prin

contopirea acesteia cu pedeapsa aplicată, pentru infracțiunea de tâlhărie

comisă în dauna părții vătămate Z.F.D., inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani

și 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, în total 7 ani închisoare

și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Restul dispozițiilor au fost menținute.

Apelul inculpatului prin care solicita

în principal achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit.

c) C. pen., iar în subsidiar reducerea pedepsei, a fost respins, ca nefondat.

Împotriva menționatelor hotărâri,

inculpatul P.V. a declarat recurs, reiterând motivele de casare invocate în

apel în sensul că faptele nu au fost comise de acesta, fiind condamnat pe

nedrept, iar pedepsele aplicate nu au fost corect individualizate.

Examinând hotărârile atacate în

raport de motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, se constată că

instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului,

încadrarea juridică dată acestora în apel fiind corespunzătoare.

Din probele administrate (procesele

verbale de recunoaștere a inculpatului din grup și planșele foto întocmite cu

acea ocazie, actele medico-legale privind cele două victime, declarațiile

martorilor V.C., G.N., I.C., S.V.O.,A.A., M.L. și M.M., coroborate cu

declarațiile constante ale părților vătămate, care au fost analizate în

considerentele deciziei atacate, rezultă fără dubiu că la data de 18 februarie 2002,

pe timp de noapte și în locuri publice, inculpatul P.V., prin acte de violență,

a sustras părților vătămate C.M.C. și Z.F.D., bunuri în valoare totală de

5.600.000 lei, victimele suferind vătămări corporale care au necesitat 40-45 și

respectiv 2-3 zile de îngrijiri medicale, pentru vindecare.

Referitor la pedepsele aplicate

inculpatului se constată că acestea au fost corect individualizate, la

stabilirea acestora, instanțele având în vedere criteriile, prevăzute de art. 72

și art. 52 C. pen., respectiv gradul sporit de pericol social al faptelor, care

au fost comise, noaptea, în locuri publice, prin acte de violență, victimele

suferind vătămări corporale care au necesitat între 2 și 45 zile de îngrijiri

medicale, pentru vindecare cât și pagube însemnate prin sustragerea bunurilor,

pe care le aveau asupra lor.

Totodată, s-a ținut seama că

inculpatul nu posedă antecedente penale dar și de poziția nesinceră adoptată de

acesta în cursul procesului penal.

Întrucât critice formulate de

inculpat în recurs nu sunt fondate, iar din examinarea actelor dosarului, nu

rezultă existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a

respinge recursul declarat de acesta, cu obligarea sa la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Potrivit art. 88 C. pen., se va

deduce din pedeapsa aplicată, perioada cât inculpatul a fost arestat preventiv,

respectiv de la 27 februarie 2002, la zi.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Respinge recursul declarat de

inculpatul P.V., împotriva deciziei nr. 279 din 22 mai 2003 a Curții de Apel

București, secția I penală, ca nefondat.

Compută din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 27 februarie 2002,

la zi.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul

apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

octombrie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-04-02
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1685/2003
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 859 din 23 septembrie 2002, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpatul I.I. la 7 pedepse de câte 8 ani închis
ÎCCJ 2005-01-05
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 29/2005
Examinând recursul de față, constată: Prin sentința penală nr. 1160 din 21 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-a dispus conform art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din 3 infracțiuni pre
ÎCCJ 2003-02-19
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 840/2003
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 91 din 18 martie 2002 a Tribunalului Dâmbovița, inculpatul P.N. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea inf
ÎCCJ 2009-01-28
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 271/2009
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 473 din 14 aprilie 2008, Tribunalul București, secția I penală, a respins cererea formulată de inculpatul C.T. privind schimbarea î
ÎCCJ 2006-02-24
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1222/2006
Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 347 din 12 octombrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 329/P/2005, Tribunalul Suceava, secția penală, în baza art. 211 alin. (1) și (2 1 ) li
Sursă