ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4376/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 254 din 11 martie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpatul P.V. la câte 6 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru două infracțiuni de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. 2 lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d), e) și h) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., urmând ca potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, în final 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 27 februarie 2002, la zi. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 421.343 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență București, 5 milioane lei cu același titlu către partea civilă C.M.C. cât și la plata cheltuielilor judiciare către stat. S-a luat act că partea vătămată Z.F.D. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, dispunându-se în baza art. 118 lit. d) C. pen., confiscarea de la inculpat a sumei de 600.000 lei reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase acestei părți vătămate. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că la data de 18 februarie 2002, împreună cu alte persoane, rămase neidentificate și pe timp de noapte, inculpatul P.V., a sustras, prin acte de violență, bunuri în valoare de 5 milioane lei, părții vătămate C.M.C., în timp ce acesta din urmă se afla în parcul IOR din Municipiul București.

În urma loviturilor primite cu un box în figură, victima a suferit vătămări corporale, care au necesitat 40-45 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. La aceeași dată și în aceleași condiții, inculpatul a deposedat-o pe partea vătămată Z.F.D. de bunuri în valoare de 600.000 lei, victima suferind vătămări corporale, care au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 279 din 22 mai 2003, admițând apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, a schimbat încadrarea juridică a faptei de tâlhărie comisă asupra părții vătămate C.M.C. din art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

în art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., texte de lege în baza cărora, a condamnat pe inculpat la 6 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., urmând ca prin contopirea acesteia cu pedeapsa aplicată, pentru infracțiunea de tâlhărie comisă în dauna părții vătămate Z.F.D., inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, în total 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Restul dispozițiilor au fost menținute. Apelul inculpatului prin care solicita în principal achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. pen., iar în subsidiar reducerea pedepsei, a fost respins, ca nefondat.

Împotriva menționatelor hotărâri, inculpatul P.V. a declarat recurs, reiterând motivele de casare invocate în apel în sensul că faptele nu au fost comise de acesta, fiind condamnat pe nedrept, iar pedepsele aplicate nu au fost corect individualizate. Examinând hotărârile atacate în raport de motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrarea juridică dată acestora în apel fiind corespunzătoare. Din probele administrate (procesele verbale de recunoaștere a inculpatului din grup și planșele foto întocmite cu acea ocazie, actele medico-legale privind cele două victime, declarațiile martorilor V.C., G.N., I.C., S.V.O.,A.A., M.L.

și M.M., coroborate cu declarațiile constante ale părților vătămate, care au fost analizate în considerentele deciziei atacate, rezultă fără dubiu că la data de 18 februarie 2002, pe timp de noapte și în locuri publice, inculpatul P.V., prin acte de violență, a sustras părților vătămate C.M.C. și Z.F.D., bunuri în valoare totală de 5.600.000 lei, victimele suferind vătămări corporale care au necesitat 40-45 și respectiv 2-3 zile de îngrijiri medicale, pentru vindecare.

Referitor la pedepsele aplicate inculpatului se constată că acestea au fost corect individualizate, la stabilirea acestora, instanțele având în vedere criteriile, prevăzute de art. 72 și art. 52 C. pen., respectiv gradul sporit de pericol social al faptelor, care au fost comise, noaptea, în locuri publice, prin acte de violență, victimele suferind vătămări corporale care au necesitat între 2 și 45 zile de îngrijiri medicale, pentru vindecare cât și pagube însemnate prin sustragerea bunurilor, pe care le aveau asupra lor. Totodată, s-a ținut seama că inculpatul nu posedă antecedente penale dar și de poziția nesinceră adoptată de acesta în cursul procesului penal. Întrucât critice formulate de inculpat în recurs nu sunt fondate, iar din examinarea actelor dosarului, nu rezultă existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursul declarat de acesta, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat. Potrivit art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată, perioada cât inculpatul a fost arestat preventiv, respectiv de la 27 februarie 2002, la zi. Onorariul pentru apărarea din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul P.V., împotriva deciziei nr. 279 din 22 mai 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondat. Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 27 februarie 2002, la zi. Obligă pe recurent să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 9 octombrie 2003.