ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 840/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 91 din 18 martie 2002 a Tribunalului Dâmbovița, inculpatul P.N. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b). S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestului preventiv începând cu 31 decembrie 2001, la zi. În temeiul art. 14, art. 15 și art. 346 C. proc. pen., s-a respins ca nefondată acțiunea civilă promovată de partea vătămată P.P., care s-a constituit parte civilă cu suma de 4.000.000 lei, întrucât bunurile sustrase au fost restituite în natură.

În baza art. 188 din Legea nr. 3/1978, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 4.932.557 lei cu dobânzi legale către Spitalul Clinic de Urgență București, reprezentând cheltuieli ocazionate de asistență medicală acordată părții vătămate P.P. În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.100.000 lei, onorariul apărătorului din oficiu fiind suportat din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a se pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În noaptea de 29/30 decembrie 2001, în jurul orei 2,00, inculpatul P.N. a pătruns în curtea locuinței părții vătămate P.P., cu intenția de a sustrage păsări.

Fiind surprins de proprietară, inculpatul a lovit-o cu pumnii peste față și corp și a sustras o bicicletă și un radiocasetofon în valoare de 4.000.000 lei. În urma agresiunii, victima a suferit leziuni traumatice care au necesitat 22 - 24 zile de îngrijiri medicale (raport medico-legal nr. 9/V/9 ianuarie 2002 al serviciului medico, legal Târgoviște Bunurile sustrase au fost recuperate și restituite părții vătămate. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces verbal de consemnare a denunțului, proces verbal de cercetare la fața locului, proces verbal de recunoaștere, proces verbal de percheziție domiciliară, acte medico legale, dovezi de predare a bunurilor, planșe fotografice, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor și declarațiile inculpatului.

Inculpatul P.N. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa. Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondat apelul inculpatului, prin decizia penală nr. 195 din 8 mai 2002. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul P.N., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acestuia. Temeiul juridic al recursului declarat, îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este întemeiat. Instanța de judecată a făcut o corectă interpretare a dispozițiilor art. 72 C. pen. și a dat o justă eficiență juridică criteriilor generale de individualizare prevăzute de textul arătat.

S-a avut în vedere pericolul social concret al infracțiunii săvârșite de către inculpat, care a acționat noaptea, pătrunzând fără drept în domiciliul victimei pe care a agresat-o cu duritate, ignorând vârsta înaintată a acesteia. De asemenea, instanța de fond a avut în vedere și aspectele legate de persoana inculpatului care nu a recunoscut faptele săvârșite și care este recidivist, persistând în săvârșirea de infracțiuni de furt calificat și tâlhărie. Curtea constată că pedeapsa aplicată inculpatului P.N. este just individualizată și prin cuantumul său și modalitatea de executare răspunde cerințelor art. 52 C. pen. Scopul coercitiv și preventiv al pedepsei, nu poate fi atins în cazul inculpatului P.N., decât prin aplicarea unei pedepse ferme, care să asigure reeducarea acestuia.

Pentru aceste motive și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursul inculpatului și să dispună obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind suportat din fondul Ministerului Justiției. Timpul arestului preventiv va fi dedus din pedeapsa aplicată începând cu 31 decembrie 2001, la zi. Văzând și dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) și art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.N. împotriva deciziei penale nr. 195 din 8 mai 2002 a Curții de apel Ploiești. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 31 decembrie 2001 la 19 februarie 2003. Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată, în ședință publică, azi 19 februarie 2003.