ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 840/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 91 din 18 martie 2002 a

Tribunalului Dâmbovița, inculpatul P.N. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b).

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. și art. 88 C. pen.,

s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată

perioada arestului preventiv începând cu 31 decembrie 2001, la zi.

În temeiul art. 14, art. 15 și art. 346

C. proc. pen., s-a respins ca nefondată acțiunea civilă promovată de partea

vătămată P.P., care s-a constituit parte civilă cu suma de 4.000.000 lei,

întrucât bunurile sustrase au fost restituite în natură.

În baza art. 188 din Legea nr. 3/1978, inculpatul a

fost obligat la plata sumei de 4.932.557 lei cu dobânzi legale către Spitalul

Clinic de Urgență București, reprezentând cheltuieli ocazionate de asistență

medicală acordată părții vătămate P.P.

În baza art. 191 C. proc. pen.,

inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă

de 1.100.000 lei, onorariul apărătorului din oficiu fiind suportat din

fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În noaptea de 29/30 decembrie 2001,

în jurul orei 2,00, inculpatul P.N. a pătruns în curtea locuinței părții

vătămate P.P., cu intenția de a sustrage păsări.

Fiind surprins de proprietară,

inculpatul a lovit-o cu pumnii peste față și corp și a sustras o bicicletă și

un radiocasetofon în valoare de 4.000.000 lei.

În urma agresiunii, victima a

suferit leziuni traumatice care au necesitat 22 - 24 zile de îngrijiri medicale

(raport medico-legal nr. 9/V/9 ianuarie 2002 al serviciului medico, legal

Târgoviște

Bunurile sustrase au fost recuperate

și restituite părții vătămate.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost

stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces verbal de

consemnare a denunțului, proces verbal de cercetare la fața locului, proces

verbal de recunoaștere, proces verbal de percheziție domiciliară, acte medico

legale, dovezi de predare a bunurilor, planșe fotografice, declarațiile părții

vătămate, declarațiile martorilor și declarațiile inculpatului.

Inculpatul P.N. nu a recunoscut

săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.

Curtea de Apel Ploiești a respins ca

nefondat apelul inculpatului, prin decizia penală nr. 195 din 8 mai 2002.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs în termen legal inculpatul P.N., solicitând admiterea acestuia, casarea

hotărârilor atacate și reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii

cuantumului acestuia.

Temeiul juridic al recursului

declarat, îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Examinând recursul, Curtea constată

că acesta nu este întemeiat.

Instanța de judecată a făcut o

corectă interpretare a dispozițiilor art. 72 C. pen. și a dat o justă eficiență

juridică criteriilor generale de individualizare prevăzute de textul arătat.

S-a avut în vedere pericolul social

concret al infracțiunii săvârșite de către inculpat, care a acționat noaptea,

pătrunzând fără drept în domiciliul victimei pe care a agresat-o cu duritate,

ignorând vârsta înaintată a acesteia.

De asemenea, instanța de fond a avut

în vedere și aspectele legate de persoana inculpatului care nu a recunoscut

faptele săvârșite și care este recidivist, persistând în săvârșirea de

infracțiuni de furt calificat și tâlhărie.

Curtea constată că pedeapsa aplicată

inculpatului P.N. este just individualizată și prin cuantumul său și

modalitatea de executare răspunde cerințelor art. 52 C. pen. Scopul coercitiv

și preventiv al pedepsei, nu poate fi atins în cazul inculpatului P.N., decât

prin aplicarea unei pedepse ferme, care să asigure reeducarea acestuia.

Pentru aceste motive și constatând

din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă

recursul inculpatului și să dispună obligarea acestuia la cheltuieli judiciare

către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind suportat din fondul

Ministerului Justiției.

Timpul arestului preventiv va fi dedus din pedeapsa

aplicată începând cu 31 decembrie 2001, la zi.

Văzând și dispozițiile art. 385

15

pct. 1

lit. b) și art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.N. împotriva deciziei penale nr. 195 din 8 mai 2002 a

Curții de apel Ploiești.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 31 decembrie 2001 la 19 februarie

2003.

Obligă pe inculpat la plata sumei de

1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi

19 februarie 2003.