ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2807/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 454 din 9

decembrie 2003, Tribunalul Gorj a condamnat pe inculpatul R.M. la:

- 7 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și

c) C. pen.

Conform art. 71 C. pen., pe durata

executării pedepsei, inculpatului i-a fost interzis exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen.,

din pedeapsa aplicată, s-a dedus timpul reținerii și al arestării preventive de

la 25 octombrie 2003, la zi.

S-a constatat ca fiind achitate

cheltuielile de spitalizare în sumă de 1.246.819 lei de către inculpat către

Spitalul jud. Tg. Jiu, jud. Gorj.

S-a luat act că partea civilă SC N.

SRL Rovinari nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat.

Prin aceeași hotărâre, inculpatul a

fost obligat să plătească părții civile P.V. suma de 10.000.000 lei cu titlu de

daune morale și s-a luat act că aceasta nu a solicitat despăgubiri civile.

Diferit, inculpatul a fost obligat

să plătească statului suma de 2.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare,

din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariu cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, urmează a se va avansa din fondurile Ministerului

Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

În noaptea de 24 octombrie 2003,

după ieșirea din serviciu (schimbul II), în jurul orelor 24,00, inculpatul

R.M., împreună cu numitul N.V., coleg de serviciu, au consumat băuturi

alcoolice la un bar, după care s-au deplasat la barul G. unde funcționa ca

barman partea vătămată P.V.

La un moment dat, inculpatul a

părăsit barul, reîntorcându-se, în jurul orelor 4,00, oră la care în local nu

se mai afla nici o persoană.

Profitând de această împrejurare,

inculpatul a lovit-o pe partea vătămată de mai multe ori cu pumnii și cu

picioarele chiar și în situația în care aceasta era căzută la pământ, după care

a luat de pe tejghea bancnote de 2.000 lei și monede de 5.000 lei și 1.000 lei,

reluând actele de violență și solicitând să i se spună unde se aflau banii

proveniți din încasări.

În final, inculpatul i-a luat părții

vătămate, din buzunarul pantalonilor, suma de 1.462.000 lei, după care a

părăsit locul faptei.

Partea vătămată cu ajutorul

numitului B.D. a reușit să alerteze organele de poliție, care l-a găsit pe

inculpat la bunica sa în comuna Tulburea.

Inculpatul a recunoscut comiterea

faptei, din banii sustrași a restituit suma de 1.300.000 lei.

În urma actelor de agresiune

exercitate de inculpat, partea vătămată a suferit leziuni pentru a căror

vindecare au fost necesare un număr de 7-8 zile îngrijiri medicale.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul R.M. pe care a criticat-o cu privire la pedeapsa

aplicată pe care o consideră prea severă, solicitând ca prin reaprecierea

criteriilor de individualizare, să se rețină în favoarea sa circumstanțe

atenuante cu consecința reducerii acesteia sub limita minimă a textului de lege

incriminator.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 121

din 8 martie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat cu

motivarea că pedeapsa aplicată a fost just individualizată de către instanța de

fond, avându-se în vedere în mod justificat pericolul social deosebit pe care

îl prezintă fapta comisă, rezultat din modul în care a fost concepută și

executată, dar și prin consecințele produse, fără însă a se neglija și datele

ce caracterizează pozitiv persoana sa care însă în situația de față, nu pot fi

reținute cu titlu de circumstanțe atenuante dar care se regăsesc în cuantumul

pedepsei, situat în apropierea limitei minime prevăzută de textul de lege

incriminator.

Împotriva deciziei pronunțată de

curtea de apel a declarat recurs inculpatul, pe care a criticat-o pentru

același motiv invocat și la judecata în apel și anume, greșita individualizare

a pedepsei, solicitând reducerea acesteia.

Recursul declarat de inculpat este

fondat.

Analizând actele și lucrările de la

dosar se constată că atât instanța de fond, cât și cea de apel, au reținut o

corectă situație de fapt, confirmată de probele administrate în cauză și a

încadrat fapta comisă de inculpat în textele de lege corespunzătoare.

În ce privește pedeapsa aplicată se

constată că aceasta este prea severă, acordându-se pericolului social al faptei

o importanță mult prea mare în detrimentul datelor ce caracterizează persoana

acestuia.

Este fără îndoială că fapta

săvârșită de inculpat prezintă pericolul social, însă, la dozarea pedepsei

trebuia să se țină seama într-o măsură mai mare de faptul că acesta a recunoscut

fapta, ajutând în acest fel la aflarea adevărului, că s-a străduit să acopere

în parte prejudiciile cauzate prin faptă, fiind de acord să despăgubească

partea vătămată cu daunele morale solicitate și nu în ultimul rând că acesta

era încadrat în muncă, anterior a avut o conduită corespunzătoare și nu are

antecedente penale.

Dacă ar fi avut în vedere toate

aceste date favorabile inculpatului, instanțele ar fi putut ajunge la concluzia

că scopul pedepsei arătat în art. 52 C. pen., poate fi realizat și prin

aplicarea unei pedepsei mai redusă, respectiv la limita minimă a textului de

lege incriminator.

În consecință, recursul inculpatului

fiind întemeiat, pentru considerentele arătate, urmează a fi admis, a casa atât

decizia atacată cât și hotărârea primei instanțe și a se dispune conform

dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C D E

Admite recursul declarat de

inculpatul R.M. împotriva deciziei penale nr. 121 din 8 martie 2004 a Curții de

Apel Craiova.

Casează decizia atacată, precum și

sentința penală nr. 454 din 9 decembrie 2003 a Tribunalului Gorj, numai cu

privire la pedeapsa privativă de libertate, pe care o modifică, în sensul că o

reduce de la 7 ani închisoare, la 5 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 25 octombrie

2003, la 25 mai 2004.

Onorariul în sumă de 400.000 lei,

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 mai 2004.