ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2807/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 454 din 9 decembrie 2003, Tribunalul Gorj a condamnat pe inculpatul R.M. la: - 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen. Conform art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei, inculpatului i-a fost interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată, s-a dedus timpul reținerii și al arestării preventive de la 25 octombrie 2003, la zi. S-a constatat ca fiind achitate cheltuielile de spitalizare în sumă de 1.246.819 lei de către inculpat către Spitalul jud. Tg.

Jiu, jud. Gorj. S-a luat act că partea civilă SC N. SRL Rovinari nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat. Prin aceeași hotărâre, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile P.V. suma de 10.000.000 lei cu titlu de daune morale și s-a luat act că aceasta nu a solicitat despăgubiri civile. Diferit, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 2.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariu cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, urmează a se va avansa din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele: În noaptea de 24 octombrie 2003, după ieșirea din serviciu (schimbul II), în jurul orelor 24,00, inculpatul R.M., împreună cu numitul N.V., coleg de serviciu, au consumat băuturi alcoolice la un bar, după care s-au deplasat la barul G. unde funcționa ca barman partea vătămată P.V.

La un moment dat, inculpatul a părăsit barul, reîntorcându-se, în jurul orelor 4,00, oră la care în local nu se mai afla nici o persoană. Profitând de această împrejurare, inculpatul a lovit-o pe partea vătămată de mai multe ori cu pumnii și cu picioarele chiar și în situația în care aceasta era căzută la pământ, după care a luat de pe tejghea bancnote de 2.000 lei și monede de 5.000 lei și 1.000 lei, reluând actele de violență și solicitând să i se spună unde se aflau banii proveniți din încasări. În final, inculpatul i-a luat părții vătămate, din buzunarul pantalonilor, suma de 1.462.000 lei, după care a părăsit locul faptei. Partea vătămată cu ajutorul numitului B.D. a reușit să alerteze organele de poliție, care l-a găsit pe inculpat la bunica sa în comuna Tulburea.

Inculpatul a recunoscut comiterea faptei, din banii sustrași a restituit suma de 1.300.000 lei. În urma actelor de agresiune exercitate de inculpat, partea vătămată a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare un număr de 7-8 zile îngrijiri medicale. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul R.M. pe care a criticat-o cu privire la pedeapsa aplicată pe care o consideră prea severă, solicitând ca prin reaprecierea criteriilor de individualizare, să se rețină în favoarea sa circumstanțe atenuante cu consecința reducerii acesteia sub limita minimă a textului de lege incriminator.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 121 din 8 martie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat cu motivarea că pedeapsa aplicată a fost just individualizată de către instanța de fond, avându-se în vedere în mod justificat pericolul social deosebit pe care îl prezintă fapta comisă, rezultat din modul în care a fost concepută și executată, dar și prin consecințele produse, fără însă a se neglija și datele ce caracterizează pozitiv persoana sa care însă în situația de față, nu pot fi reținute cu titlu de circumstanțe atenuante dar care se regăsesc în cuantumul pedepsei, situat în apropierea limitei minime prevăzută de textul de lege incriminator. Împotriva deciziei pronunțată de curtea de apel a declarat recurs inculpatul, pe care a criticat-o pentru același motiv invocat și la judecata în apel și anume, greșita individualizare a pedepsei, solicitând reducerea acesteia.

Recursul declarat de inculpat este fondat. Analizând actele și lucrările de la dosar se constată că atât instanța de fond, cât și cea de apel, au reținut o corectă situație de fapt, confirmată de probele administrate în cauză și a încadrat fapta comisă de inculpat în textele de lege corespunzătoare. În ce privește pedeapsa aplicată se constată că aceasta este prea severă, acordându-se pericolului social al faptei o importanță mult prea mare în detrimentul datelor ce caracterizează persoana acestuia.

Este fără îndoială că fapta săvârșită de inculpat prezintă pericolul social, însă, la dozarea pedepsei trebuia să se țină seama într-o măsură mai mare de faptul că acesta a recunoscut fapta, ajutând în acest fel la aflarea adevărului, că s-a străduit să acopere în parte prejudiciile cauzate prin faptă, fiind de acord să despăgubească partea vătămată cu daunele morale solicitate și nu în ultimul rând că acesta era încadrat în muncă, anterior a avut o conduită corespunzătoare și nu are antecedente penale. Dacă ar fi avut în vedere toate aceste date favorabile inculpatului, instanțele ar fi putut ajunge la concluzia că scopul pedepsei arătat în art. 52 C. pen., poate fi realizat și prin aplicarea unei pedepsei mai redusă, respectiv la limita minimă a textului de lege incriminator.

În consecință, recursul inculpatului fiind întemeiat, pentru considerentele arătate, urmează a fi admis, a casa atât decizia atacată cât și hotărârea primei instanțe și a se dispune conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C D E Admite recursul declarat de inculpatul R.M. împotriva deciziei penale nr. 121 din 8 martie 2004 a Curții de Apel Craiova. Casează decizia atacată, precum și sentința penală nr. 454 din 9 decembrie 2003 a Tribunalului Gorj, numai cu privire la pedeapsa privativă de libertate, pe care o modifică, în sensul că o reduce de la 7 ani închisoare, la 5 ani închisoare. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 25 octombrie 2003, la 25 mai 2004. Onorariul în sumă de 400.000 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 mai 2004.