ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4220/2003

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 118 din 14

mai 2003, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția penală, au fost condamnați

între alții inculpații:

- F.E.L. la 7 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2), lit. b)

și c) și alin. (2

1

) C. pen. și;

- P.I. la 5 ani și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de tâlhărie,

prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și

alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art.

76 alin. (1) lit. b) C. pen.

Inculpații au fost privați de

exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile și pe

durata prevăzută de art. 71 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 350 C.

proc. pen. și art. 88 C. pen. și s-a dedus din pedeapsa aplicată, timpul

reținerii și al arestării preventive de la 22 ianuarie 2003, la 14 mai 2003

pentru ambii inculpați.

S-a constatat că prejudiciul cauzat

părții vătămate E.A. a fost recuperat integral.

Au fost obligați inculpații la câte

2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 1.350.000 lei, în faza de urmărire penală și în

sumă de 450.000 lei în faza de judecată, s-a dispus să fie achitate din fondul

Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În ziua de 21 ianuarie 2003,

inculpații F.E.L., P.I. și coinculpatul B.C.O., condamnat în aceeași cauză,

s-au întâlnit în municipiul Hunedoara și au stabilit să se deplaseze în comuna

Turdaș din județul Hunedoara, fapt pentru care au luat trenul până în

localitatea Sineria și de aici s-au urcat în trenul accelerat 1823, urmând să

coboare în municipiul Orăștie.

După o înțelegere prealabilă,

inculpații au stabilit să controleze vagoanele pentru a observa cine doarme și

ce bunuri se pot fura.

Observând-o pe partea vătămată E.A.,

inculpații, au hotărât ca unii dintre ei, respectiv F.E.L., să-i smulgă

lănțișorul de aur de la gât, iar cei doi să-i asigure scăparea.

În acest sens inculpatul F.L.E. a

intrat în compartimentul unde dormea partea vătămată, a întrebat dacă sunt

locuri libere, după care s-a repezit și i-a smuls părții vătămate lănțișorul de

la gât.

În acel moment, partea vătămată a

început să țipe și a încercat să-l rețină pe făptuitor, însă ceilalți doi

inculpați au reușit să-i asigure scăparea.

Inculpatul B.C.O. a lovit-o pe

partea vătămată cu piciorul în abdomen, în momentul în care acesta a ieșit pe

culoarul compartimentului, după care cei trei făptuitori au coborât în fugă, în

stația C.F.R. Orăștie și s-au deplasat la domiciliul cumnatului inculpatului

B.C.O. unde au stat timp de o oră și după ce au legat lănțișorul cu o ață, au

hotărât să-l vândă în localitatea Simeria.

După ce au stabilit acest lucru,

inculpații au mers la gară și s-au urcat în trenul accelerat 1944 pentru a se

deplasa la Simeria. Organele de Poliție T.F. i-au identificat pe cei trei

inculpați și după ce i-au legitimat, au procedat la efectuarea unei percheziții

corporale, cu ocazia căreia au găsit lănțișorul de aur asupra inculpatului

B.C.O.

Întrucât partea vătămată depusese o

sesizare despre fapta săvârșită și îi descrisese pe făptuitori, organele de

poliție i-au condus pe inculpați la sediul Postului de Poliție Simeria, pentru

efectuarea cercetărilor.

Profitând de aglomerația de pe

peron, inculpatul P.I. a reușit să fugă și a fost depistat ulterior de organele

de poliție pe raza municipiului Hunedoara.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel, printre alții, inculpații F.E.L. și P.I.

În apelul său, inculpatul F.E.L., a

criticat hotărârea atacată sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei,

solicitând reducerea ei.

În apelul său, inculpatul P.I. a

criticat sentința atacată sub aspectul greșitei sale condamnări pentru

infracțiunea reținută în sarcina lui, deoarece nu se face vinovat de comiterea

faptei.

Prin decizia penală nr. 243/ A din

17 iulie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondate, apelurile

formulate, printre alții, de inculpații F.E.L. și P.I.

S-a dispus prelungirea arestării

preventive a inculpaților și s-a dedus din pedepsele aplicate acestora a

duratei reținerii și arestării preventive de la 22 ianuarie 2003, la 17 iulie

2003.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs inculpații F.E.L., solicitând admiterea lui, casarea

hotărârilor, reducerea pedepsei aplicate și inculpatul P.I., solicitând

achitarea lui pentru infracțiunea de tâlhărie, în temeiul art. 11 pct. 2 lit.

a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., deoarece nu a

participat la comiterea faptei, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.

Recursurile declarate nu sunt

fondate, pentru considerentele ce urmează.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și

vinovăția inculpaților în raport de un amplu și judiciar material probator

administrat în cauză și au aplicat pedepse just proporționalizate, conform

criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor, se ține seama de dispozițiile Părții

generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Astfel, la individualizarea

pedepselor aplicate inculpaților F.E.L. și P.I., instanțele au ținut seama de

gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor comise și care este

determinat de însăși modul de a acționa al acestora, și anume într-un mijloc de

transport în comun, pe timp de noapte, de mai multe persoane, între care a

existat o înțelegere prealabilă de a sustrage bunuri de la persoanele care

călătoresc cu trenul, dar și de datele ce caracterizează persoana

făptuitorilor.

Astfel, inculpatul F.E.L. se află la

prima confruntare cu legea penală, nefiind cunoscut cu antecedente penale, a

recunoscut și regretat fapta comisă, iar inculpatul P.I. nu se află la prima

încălcare a legii penale, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar, fiind

condamnat anterior pentru infracțiuni comise împotriva patrimoniului și nu a

recunoscut fapta comisă, având o atitudine nesinceră pe parcursul desfășurării

procesului penal.

Așa fiind, se constată că pedepsele

de 7 ani închisoare, aplicată inculpatului F.E.L. și de 5 ani și 6 luni

închisoare, aplicată inculpatului P.I. se încadrează în limitele legale

prevăzute de textul de lege încriminator, fiind în măsură să asigure reeducarea

acestora, în vederea reinserției lor în societate și prevenția generală,

conform scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Constatându-se că nu există motive

pentru reducerea pedepselor aplicate inculpaților, urmează ca cererile

formulate în acest sens, să fie respinse, ca nefondate.

În ceea ce privește susținerile

inculpatului P.I., în sensul că el nu a participat la comiterea infracțiunii de

tâlhărie asupra părții vătămate E.A. alături de ceilalți coinculpați, sunt

infirmate de probele administrate în cauză.

Din declarațiile inculpaților F.E.L.

și B.C.O., date în faza de urmărire penală, rezultă că între cei doi și

inculpatul P.I. a existat o înțelegere prealabilă de a sustrage bunuri de la

persoanele care călătoreau cu trenul.

De asemenea, procesele verbale

încheiate cu ocazia confruntării dintre cei trei inculpați, confirmă faptul că

și inculpatul P.I. a participat la comiterea infracțiunii de tâlhărie asupra

părții vătămate.

Revenirea inculpaților F.E.L. și

B.C.O. asupra declarațiilor în faza de cercetare judecătorească, susținând că

fapta a fost comisă decât de ei, este lipsită de suport probator având în

vedere că în timpul urmăririi penale ei au descris minuțios modul în care au

plănuit să comită fapta și cum au săvârșit-o împreună cu inculpatul P.I.

Așadar, se constată că nu este

fondată cererea inculpatului P.I., în care a solicitat achitarea sa, în temeiul

art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.,

deoarece nu este autorul complicității la infracțiunea de tâlhărie, urmând ca

aceasta să fie respinsă ca atare.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca

recursurile declarate de inculpații F.E.L. și P.I. să fie respinse, ca

nefondate.

Se va deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, timpul arestării preventive de la 22 ianuarie 2003, la 3

octombrie 2003.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații F.E.L. și P.I. împotriva deciziei penale nr. 243/ A din

17 iulie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, timpul și arestării preventive de la 22 ianuarie 2003, la 3

octombrie 2003.

Obligă pe recurenții inculpați la

plata sumei de câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

octombrie 2003.