ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4220/2003

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 118 din 14 mai 2003, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția penală, au fost condamnați între alții inculpații: - F.E.L. la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2), lit. b) și c) și alin. (2 1 ) C. pen. și; - P.I. la 5 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. Inculpații au fost privați de exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 350 C. proc. pen. și art. 88 C. pen. și s-a dedus din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și al arestării preventive de la 22 ianuarie 2003, la 14 mai 2003 pentru ambii inculpați. S-a constatat că prejudiciul cauzat părții vătămate E.A. a fost recuperat integral. Au fost obligați inculpații la câte 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1.350.000 lei, în faza de urmărire penală și în sumă de 450.000 lei în faza de judecată, s-a dispus să fie achitate din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: În ziua de 21 ianuarie 2003, inculpații F.E.L., P.I.

și coinculpatul B.C.O., condamnat în aceeași cauză, s-au întâlnit în municipiul Hunedoara și au stabilit să se deplaseze în comuna Turdaș din județul Hunedoara, fapt pentru care au luat trenul până în localitatea Sineria și de aici s-au urcat în trenul accelerat 1823, urmând să coboare în municipiul Orăștie. După o înțelegere prealabilă, inculpații au stabilit să controleze vagoanele pentru a observa cine doarme și ce bunuri se pot fura. Observând-o pe partea vătămată E.A., inculpații, au hotărât ca unii dintre ei, respectiv F.E.L., să-i smulgă lănțișorul de aur de la gât, iar cei doi să-i asigure scăparea. În acest sens inculpatul F.L.E. a intrat în compartimentul unde dormea partea vătămată, a întrebat dacă sunt locuri libere, după care s-a repezit și i-a smuls părții vătămate lănțișorul de la gât.

În acel moment, partea vătămată a început să țipe și a încercat să-l rețină pe făptuitor, însă ceilalți doi inculpați au reușit să-i asigure scăparea. Inculpatul B.C.O. a lovit-o pe partea vătămată cu piciorul în abdomen, în momentul în care acesta a ieșit pe culoarul compartimentului, după care cei trei făptuitori au coborât în fugă, în stația C.F.R. Orăștie și s-au deplasat la domiciliul cumnatului inculpatului B.C.O. unde au stat timp de o oră și după ce au legat lănțișorul cu o ață, au hotărât să-l vândă în localitatea Simeria. După ce au stabilit acest lucru, inculpații au mers la gară și s-au urcat în trenul accelerat 1944 pentru a se deplasa la Simeria. Organele de Poliție T.F. i-au identificat pe cei trei inculpați și după ce i-au legitimat, au procedat la efectuarea unei percheziții corporale, cu ocazia căreia au găsit lănțișorul de aur asupra inculpatului B.C.O.

Întrucât partea vătămată depusese o sesizare despre fapta săvârșită și îi descrisese pe făptuitori, organele de poliție i-au condus pe inculpați la sediul Postului de Poliție Simeria, pentru efectuarea cercetărilor. Profitând de aglomerația de pe peron, inculpatul P.I. a reușit să fugă și a fost depistat ulterior de organele de poliție pe raza municipiului Hunedoara. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, printre alții, inculpații F.E.L. și P.I. În apelul său, inculpatul F.E.L., a criticat hotărârea atacată sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, solicitând reducerea ei. În apelul său, inculpatul P.I. a criticat sentința atacată sub aspectul greșitei sale condamnări pentru infracțiunea reținută în sarcina lui, deoarece nu se face vinovat de comiterea faptei.

Prin decizia penală nr. 243/ A din 17 iulie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondate, apelurile formulate, printre alții, de inculpații F.E.L. și P.I. S-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților și s-a dedus din pedepsele aplicate acestora a duratei reținerii și arestării preventive de la 22 ianuarie 2003, la 17 iulie 2003. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații F.E.L., solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor, reducerea pedepsei aplicate și inculpatul P.I., solicitând achitarea lui pentru infracțiunea de tâlhărie, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., deoarece nu a participat la comiterea faptei, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.

Recursurile declarate nu sunt fondate, pentru considerentele ce urmează. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpaților în raport de un amplu și judiciar material probator administrat în cauză și au aplicat pedepse just proporționalizate, conform criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. Astfel, potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor, se ține seama de dispozițiile Părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Astfel, la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților F.E.L. și P.I., instanțele au ținut seama de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor comise și care este determinat de însăși modul de a acționa al acestora, și anume într-un mijloc de transport în comun, pe timp de noapte, de mai multe persoane, între care a existat o înțelegere prealabilă de a sustrage bunuri de la persoanele care călătoresc cu trenul, dar și de datele ce caracterizează persoana făptuitorilor. Astfel, inculpatul F.E.L. se află la prima confruntare cu legea penală, nefiind cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta comisă, iar inculpatul P.I. nu se află la prima încălcare a legii penale, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar, fiind condamnat anterior pentru infracțiuni comise împotriva patrimoniului și nu a recunoscut fapta comisă, având o atitudine nesinceră pe parcursul desfășurării procesului penal.

Așa fiind, se constată că pedepsele de 7 ani închisoare, aplicată inculpatului F.E.L. și de 5 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului P.I. se încadrează în limitele legale prevăzute de textul de lege încriminator, fiind în măsură să asigure reeducarea acestora, în vederea reinserției lor în societate și prevenția generală, conform scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Constatându-se că nu există motive pentru reducerea pedepselor aplicate inculpaților, urmează ca cererile formulate în acest sens, să fie respinse, ca nefondate. În ceea ce privește susținerile inculpatului P.I., în sensul că el nu a participat la comiterea infracțiunii de tâlhărie asupra părții vătămate E.A. alături de ceilalți coinculpați, sunt infirmate de probele administrate în cauză.

Din declarațiile inculpaților F.E.L. și B.C.O., date în faza de urmărire penală, rezultă că între cei doi și inculpatul P.I. a existat o înțelegere prealabilă de a sustrage bunuri de la persoanele care călătoreau cu trenul. De asemenea, procesele verbale încheiate cu ocazia confruntării dintre cei trei inculpați, confirmă faptul că și inculpatul P.I. a participat la comiterea infracțiunii de tâlhărie asupra părții vătămate. Revenirea inculpaților F.E.L. și B.C.O. asupra declarațiilor în faza de cercetare judecătorească, susținând că fapta a fost comisă decât de ei, este lipsită de suport probator având în vedere că în timpul urmăririi penale ei au descris minuțios modul în care au plănuit să comită fapta și cum au săvârșit-o împreună cu inculpatul P.I.

Așadar, se constată că nu este fondată cererea inculpatului P.I., în care a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., deoarece nu este autorul complicității la infracțiunea de tâlhărie, urmând ca aceasta să fie respinsă ca atare. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursurile declarate de inculpații F.E.L. și P.I. să fie respinse, ca nefondate. Se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul arestării preventive de la 22 ianuarie 2003, la 3 octombrie 2003. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații F.E.L. și P.I. împotriva deciziei penale nr. 243/ A din 17 iulie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul și arestării preventive de la 22 ianuarie 2003, la 3 octombrie 2003. Obligă pe recurenții inculpați la plata sumei de câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 3 octombrie 2003.