ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6478/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6478/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 136 din 19

mai 2004 a Tribunalului Hunedoara, a fost condamnat inculpatul:

- A.I.V., la pedeapsa de 8 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.

(1) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37

lit. b) C. pen., prin înlăturarea prevederilor art. 37 lit. a) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului, iar în baza art.

88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă prevenția de la 26 noiembrie 2003, la zi.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., art. 998 și urm. C. civ., inculpatul a fost obligat în solidar cu

coinculpatul G.I.A. (condamnat la pedeapsa de 11 ani închisoare pentru

săvârșirea aceleiași infracțiuni, prin aceeași hotărâre judecătorească) la

plata sumelor de 2.200.000 lei reprezentând daune materiale către părțile

civile P.A. și P.M., 10.000.000 lei cu titlu de daune morale către partea

civilă P.M. și de 5.000.000 lei, cu același titlu, către partea civilă P.A.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare în sumă de 2.615.000 lei către stat, din care 615.000

lei reprezintă taxa expertizei medico-legale psihiatrice.

Onorariul cuvenit apărătorului din

oficiu pentru inculpați în sumă de 800.000 lei se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În dimineața zilei de 20 noiembrie 2003,

în jurul orelor 4,00, părțile vătămate P.A. și P.M. au așteptat o mașină de

ocazie, cu intenția de a se deplasa de la Orăștie la Lugoj.

Ele au fost luate de martorul C.C. în

mașina sa în care se mai găseau inculpații G.I.A. și A.I.V., ambii în stare de

ebrietate.

Pe drum, inculpatul G.I.A. a avut

discuții cu partea vătămată P.A. cu privire la suma ce trebuia achitată și,

după ce a lovit-o pe aceasta, i-a cerut conducătorului auto să-i coboare pe

soții P. din mașină.

După ce acest lucru s-a realizat,

același inculpat a insistat ca mașina să se întoarcă din drum după părțile

vătămate pentru a le putea lua banii.

Cei doi inculpați au coborât din

autoturism și s-au îndreptat spre părțile vătămate.

Inculpatul G.I.A. l-a lovit pe P.A.

cu pumnul și, după ce acesta a căzut la pământ, inculpatul A.I.V. i-a sustras

suma de 2.200.000 lei.

Deoarece partea vătămată P.M. a

început să țipe, inculpatul G.I.A. a lovit-o în spate, cerându-i să înceteze.

Partea vătămată a căzut la pământ, lovindu-se la față și la un deget, leziuni

care au necesitat 26-27 zile de îngrijiri medicale.

Inculpatul A.I.V. nu a recunoscut

fapta reținută în sarcina sa, inițial susținând că nici nu a fost prezent la

locul faptei.

Inculpatul G.I.A. a susținut că a

sustras banii fără să agreseze părțile vătămate.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului A.I.V. au fost stabilite pe baza materialului probator administrat

în cauză, plângerile și declarațiile părților vătămate, declarațiile martorului

C.C., certificatul medico-legal, declarațiile inculpaților.

Prin decizia penală nr. 266 din 24

iunie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelurile inculpaților, a

desființat sentința instanței de fond și a dispus trimiterea cauzei spre

rejudecare Tribunalului Hunedoara, constatând că pronunțarea hotărârii

judecătorești nu s-a făcut în ședință publică.

Starea de arest a inculpaților a

fost menținută, în conformitate cu dispozițiile art. 350 alin. (1) C. proc.

pen.

După rejudecare, Tribunalul

Hunedoara, prin sentința penală nr. 266 din 9 septembrie 2004, a dispus

achitarea inculpatului A.I.V., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit.

a) C. pen., în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10

alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

În baza art. 350 alin. (2) C. proc.

pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului.

În baza art. 192 pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., părțile civile au fost obligate la câte 500.000 lei cheltuieli

judiciare către stat, ca urmare a respingerii pretențiilor civile față de

inculpatul achitat.

Prin aceeași hotărâre

judecătorească, inculpatul G.I.A. a fost condamnat, la pedeapsa de 8 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2)

lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Instanța de fond a reținut că

inculpatul A.I.V. nu a avut nici un fel de contribuție la săvârșirea faptei,

mai mult, din cauza stării de ebrietate și de oboseală nici nu a realizat

comiterea infracțiunii de tâlhărie de către G.I.A.

S-a mai arătat că părțile vătămate,

datorită vârstei, au dificultăți de percepție vizuală și acustică, P.A. s-a

contrazis în declarații, iar P.M. nu l-a putut recunoaște pe inculpatul A.I.V.,

ci numai pe G.I.A.

Împotriva acestei hotărâri

judecătorești au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și

inculpatul G.I.A.

Parchetul de pe lângă Tribunalul

Hunedoara a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și

condamnarea inculpatului A.I.V.

Inculpatul G.I.A. a solicitat

admiterea apelului și, în principal, schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt, iar în subsidiar, reducerea

cuantumului pedepsei aplicate.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin

decizia penală nr. 129/ A din 5 mai 2005, a respins ambele apeluri.

Instanța de control judiciar a

apreciat că din probele de la dosar nu rezultă cu certitudine că inculpatul A.I.V.

ar fi agresat părțile vătămate în scopul sustragerii de bunuri de la acestea.

Reaudiat de instanța de apel,

martorul C.C. a susținut că inculpatul A.I.V. a rămas lângă autoturism, în timp

ce victimele se aflau la o distanță apreciabilă de acesta, prin urmare,

contactul fizic direct era imposibil de realizat.

În termen legal, Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Alba Iulia a declarat recurs împotriva acestei decizii

penale, solicitând casarea hotărârilor judecătorești pronunțate și condamnarea

inculpatului A.I.V., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.

211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Totodată, s-a solicitat înlăturarea

dispozițiilor art. 192 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., de obligare a părților

civile la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

și

18 C. proc. pen.

Recursul este fondat pentru motivele

invocate.

Instanțele de fond și de apel au

făcut o apreciere eronată a materialului probator administrat în cauză, ceea ce

a condus la greșita achitare a inculpatului A.I.V.

Declarațiile părților vătămate P.A.

și P.M. sunt, în mod evident, nepărtinitoare și sincere. Părțile vătămate au

declarat în mod clar că ambii inculpați le-au lovit și că inculpatul A.I.V. a

fost cel care a sustras suma de 2.000.000 lei din buzunarul lui P.A.

În cursul urmăririi penale, martorul

C.C. a susținut că ambii inculpați au coborât din mașină și s-au îndreptat spre

locul în care se aflau cele două părți vătămate.

Inculpatul G.I.A., în declarația

scrisă personal, a menționat că atât el, cât și inculpatul A.I.V. au coborât

din mașină și s-au dus spre părțile vătămate, inculpatul A.I.V. fiind cel care

l-a agresat pe P.A., doborându-l în șanțul din apropiere.

Faptul că martorul C.C., prieten cu

inculpații, a revenit în cursul cercetării judecătorești asupra declarațiilor

făcute inițial, susținând că inculpatul A.I.V. nu s-a îndepărtat de lângă

autoturism, este explicabil, dar nefiind motivat, nu poate constitui un temei

al soluției de achitare.

Tocmai poziția subiectivă a

martorului care a revenit fără argumente la susținerile inițiale constituie

motivația înlăturării acestei depoziții, în contextul în care primele afirmații

se coroborează, așa cum arătăm, cu alte probe administrate în cauză.

Inculpatul A.I.V. a încercat să

acrediteze și ideea că nici nu a fost prezent la fața locului, pentru a scăpa

de răspunderea penală, interes căruia i s-au alăturat apoi, și inculpatul G.I.A.

și martorul C.C., cu intenția vădită de a-l ajuta.

Singurii care au declarat sincer,

făcând afirmații oneste chiar dacă acestea îi puteau prejudicia au fost soții P.

și, din declarațiile lor, coroborate cu probele la care ne-am referit, rezultă

participarea inculpatului A.I.V. în calitate de coautor la săvârșirea, alături

de inculpatul G.I.A., a infracțiunii de tâlhărie.

Pentru acest motiv, Curtea urmează

să admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia,

să caseze hotărârile pronunțate și să dispună condamnarea inculpatului A.I.V.,

la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit.

a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. Pedeapsa aplicată are în

vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.,

Curtea apreciind că poziția procesuală nesinceră a inculpatului și statutul său

de recidivist necesită riposta fermă.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., art. 998 și urm. C. civ., inculpatul va fi obligat, în solidar cu

inculpatul G.A.I., la plata daunelor materiale de 2.200.000 lei și a daunelor

morale de 10.000.000 lei către partea civilă P.M. și a daunelor morale de

5.000.000 lei către partea civilă P.A.

Curtea constată că hotărârea nr. 266

din 9 septembrie 2004 a Tribunalului Hunedoara este greșită și sub aspectul

obligării părților civile la cheltuieli judiciare către stat în sumă de câte

500.000 lei ca urmare a respingerii pretențiilor lor civile față de inculpatul

achitat A.I.V.

Potrivit dispozițiilor art. 192 alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., partea civilă căreia i s-au respins în totul

pretențiile civile suportă cheltuielile judiciare avansate de stat, în caz de

achitare, în măsura în care aceste cheltuieli au fost determinate de ea.

Or, în cauză statul prin organele

procuraturii au investit instanța de judecată, situație în care cheltuielile

judiciare efectuate au fost determinate de actul de sesizare al parchetului; pe

de altă parte pretențiile părților civile nu au fost respinse în totul,

inculpatul condamnat G.I.A. fiind obligat la acoperirea acestora.

În consecință, Curtea urmează să

înlăture dispozițiile art. 192 alin. (1) C. proc. pen., cu privire la părțile

civile P.M. și P.A. din sentința penală nr. 266 din 9 septembrie 2004 a

Tribunalului Hunedoara.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpatul A.I.V. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat în sumă de 2.500.000 lei, la fond.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu pentru asistența juridică a inculpatului va fi avansat din

fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 189 și art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva deciziei penale nr. 129/

A din 5 mai 2005 Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, privind pe

inculpatul A.I.V.

Casează decizia penală atacată și

sentința penală nr. 266 din 9 septembrie 2004 a Tribunalului Hunedoara cu

privire la greșita achitare a inculpatului A.I.V. și greșita obligare a părților

civile la cheltuieli judiciare către stat.

Condamnă pe inculpatul A.I.V., la 8

ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (1)

și (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art.

37 lit. b) C. pen.

Obligă inculpatul, în solidar cu

inculpatul G.A.I., la plata a 2.200.000 lei daune materiale și 10.000.000 lei

daune morale către partea civilă P.M. și 5.000.000 lei daune morale către

partea civilă P.A.

Înlătură dispozițiile art. 192 alin.

(1) C. proc. pen., cu privire la părțile civile P.M. și P.A. din sentința

penală nr. 266 din 9 septembrie 2004 a Tribunalului Hunedoara.

Obligă pe inculpatul A.I.V. la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 2.500.000 lei, la fond.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu pentru asistența juridică a inculpatului, în sumă de 100

lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16

noiembrie 2005.