ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5554/2004

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 143 din 26

mai 2004, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în dosarul penal nr. 4302/2004 a

fost condamnat inculpatul P.I. la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru

tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20,

raportat la art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen. și 2 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen.

A fost privat inculpatul de

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile și pe durata

prevăzută de art. 71 C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată

durata arestării preventive începând cu data de 6 februarie 2004 până la 26 mai

2004.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a confiscat o toporișcă înregistrată în Registrul de corpuri delicte al

Tribunalului Hunedoara, la poziția 43/2004.

În baza art. 188 din Legea nr.

3/1978 a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.695.755 lei cheltuieli de

spitalizare către Spitalul Județean Hunedoara. S-a constatat că partea vătămată

P.C. și Spitalul municipiului Orăștie nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 191 C. proc. pen., a

fost obligat inculpatul la plata sumei de 2 milioane lei cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 400.000 lei reprezintă onorar pentru apărătorul

din oficiu care se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut că inculpatul P.I. este fiul părții vătămate P.C. cu

care locuia împreună în satul Căstău, județul Hunedoara, iar în alt corp de

clădire locuiau cei doi frați ai inculpatului, martorii P.R. și P.N.

Partea vătămată obișnuia să-i

reproșeze inculpatului că nu are ocupație și consumă frecvent băuturi

alcoolice.

În noaptea de 4 februarie 2004, în

jurul orelor 1,30, inculpatul s-a întors acasă, dar partea vătămată nu i-a

permis să intre în cameră să se odihnească și i-a dat două palme. Supărat,

inculpatul a luat de lângă sobă o toporișcă pentru lemne și l-a lovit cu muchia

acesteia în cap, pe partea vătămată, o singură dată.

Partea vătămată a strigat după

ajutor, întrucât nu a putut să iasă din casă, deoarece inculpatul ținea de ușă.

La strigătele acesteia a fost auzit de ceilalți doi copii care au anunțat

salvarea și apoi poliția.

Din raportul de expertiză

medico-legală nr. 44050/ b din 6 februarie 2004, a rezultat că partea vătămată

a suferit leziuni traumatice care au necesitat 25-30 zile de îngrijiri

medicale, punându-i în pericol viața.

Apelul declarat de inculpat

împotriva acestei hotărâri a fost respins de Curtea de Apel Alba Iulia, prin

decizia penală nr. 280/A/2004, reținându-se că pedeapsa aplicată a fost corect

individualizată.

Împotriva acestei decizii,

inculpatul a declarat recurs, în termen, solicitând casarea ei, recunoașterea

circumstanței atenuante a provocării și reducerea pedepsei.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 73 lit. b) C. pen.,

constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei

puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei

vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei

sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Or, faptul că parte vătămată,

văzându-și fiul venind acasă într-o stare de ebrietate, i-a reproșat că nu are

ocupație, consumă frecvent băuturi alcoolice și i-a dat două palme, nu

constituie atingere gravă a demnității inculpatului și nu a fost de natură să-i

provoace acestuia o puternică tulburare sau emoție, care să justifice

recunoașterea stării de provocare.

Motivul de recurs, prevăzut de art.

385

9

pct. 17

1

este neîntemeiat.

Întrucât nici alte motive, care să

fie luate în considerare din oficiu, nu au fost identificate, Curtea apreciază

că hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, dat fiind că starea

de fapt a fost stabilită corect, încadrarea juridică este corespunzătoare, iar

pedeapsa a respectat toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

În consecință, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului va fi respins.

Conform art. 88 C. pen., se va

deduce din pedeapsă perioada arestării preventive cu începere de la 6 februarie

2004 până la 27 octombrie 2004.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.I. împotriva deciziei penale nr. 280/ A din 2

septembrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia.

Compută detenția preventivă de la 6

februarie 2004 până la 27 octombrie 2004.

Obligă recurentul să plătească

statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei reprezentând onorarul avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 octombrie 2004.