ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3853/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 28 din 18 februarie 2004, Tribunalul Hunedoara a condamnat pe inculpatul M.P., la pedeapsa de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen. A fost privat inculpatul de exercițiul drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile art. 71 C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a prelungit arestarea preventivă a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive de la 23 septembrie 2003 la 18 februarie 2004. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat un cuțit corp delict înregistrat în registrul de corpuri delicte al acestui tribunal la poziția 50/2003.

S-a constatat că partea vătămată P.O. nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 118 din Legea nr. 3/1978 a fost obligat inculpatul la 3.303.000 lei despăgubiri, către partea civilă Spitalul de Urgență Petroșani. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2 milioane lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în sumă de 400.000 lei, va fi plătit din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că inculpatul M.P., de circa doi ani a stabilit relații de concubinaj cu numita T.V., locuind împreună în apartamentul soacrei sale P.L. Tot aici aceasta din urmă locuia cu concubinul ei pe nume C.I.

și B.C. ce întreținea relații de concubinaj cu numitul V.D. Aceștia, așa cum rezultă chiar și din declarațiile inculpatului, consumau frecvent cantități mari de băuturi alcoolice, pe fondul cărora apăreau conflicte, ce se soldau cu agresiuni fizice. Acestora li se alătura partea vătămată P.O. și fratele său P.M.V. ce deținea un apartament în scara aceluiași imobil. În data de 17 septembrie 2003, încă de dimineață, inculpatul, concubina sa T.V., numitul V.D. și concubina acestuia B.C. au consumat o cantitate apreciabilă de rom. La un moment dat numitul V.D. a părăsit locuința deplasându-se la apartamentul părții vătămate, unde a continuat să consume băuturi alcoolice, împreună cu acesta și fratele său.

În jurul orelor 16,00, aici a venit numita B.C., care i-a relatat concubinului său că inculpatul i-a adresat cuvinte obscene și că i-a cerut să aibă raport sexual cu el. Iritat, numitul V.D. însoțit de concubină și de partea vătămată au revenit în apartamentul unde se găsea inculpatul și i-a aplicat mai multe lovituri. Numita T.V. a intervenit în ajutorul inculpatului, lovind agresorul cu o scândură după care conflictul a degenerat, implicându-i pe toți cei prezenți. Martorul P.M.V., sosind mai târziu a intervenit și a aplanat conflictul, după care împreună cu partea vătămată și numitul V.D. au părăsit locuința. Pentru a evita alte incidente numita B.C. a fost trimisă de către mama ei T.V. la locuința bunicii sale, după care, cei rămași în locuință, respectiv inculpatul și numitul C.I., P.L.

și T.V. s-au deplasat la localul F.C. din Lupeni, unde au consumat băuturi alcoolice, până în jurul orei 1,00, când au plecat spre casă. În față se deplasau numitul C.I. și P.L. Între timp numitul V.D., împreună cu partea vătămată au revenit în apartamentul în care locuiește și inculpatul și au continuat să consume băuturi alcoolice. Numitul P.M.V., datorită stării de ebrietate a adormit în bucătăria apartamentului, iar inculpatul și martorul V.D. stăteau pe patul situat în sufrageria locuinței, unde au continuat să consume băuturi alcoolice. În momentul în care inculpatul și concubina sa au intrat în apartament, numitul V.D. s-a ridicat din pat și s-a îndreptat spre ei, inculpatul crezând că intenționează să-l bată s-a înarmat cu un cuțit și a lovit în direcția lui, dar partea vătămată încercând să intervină pentru a aplana conflictul s-a interpus pe traiectoria cuțitului, fiind lovită în zona hemitoracelui drept.

Surprinsă de lovitura primită partea vătămată a plecat imediat spre Spitalul orășenesc Lupeni, situat în apropiere unde s-a intervenit chirurgical. Din certificatul medico-legal, rezultă că partea vătămată a suferit o plagă înjunghiată supraspinoasă penetrantă cu emfizem subcutanat și hemorax, care au pus viața acestuia în primejdie. Împotriva sentinței penale pronunțată de prima instanță a declarat apel inculpatul, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul nereținerii în favoarea sa a scuzei provocării și a greșitei individualizări a pedepsei. A susținut inculpatul că a intenționat să lovească cu cuțitul pe martorul V.D., deoarece i s-a părut că martorul a dorit să-l lovească, astfel că în opinia sa se impune reținerea circumstanței atenuante, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece fapta a comis-o sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de o provocare, produsă prin violență de victimă.

Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat reținând că prima instanță pe baza probelor administrate, în cauză a stabilit o corectă stare de fapt, a dat o încadrare juridică corespunzătoare și a aplicat o pedeapsă just individualizată. S-a apreciat că în cauză nu se poate reține în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă legală a provocării, nefiind îndeplinite condițiile concrete pentru existența acesteia. Apărarea inculpatului în sensul că anterior agresiunii a avut un conflict cu martorul V.D. și că în momentul în care acesta s-a ridicat din patul în care se afla, inculpatului i s-a părut că martorul ar fi încercat să-l atace, astfel că a lovit cu cuțitul, nu este o împrejurare de natură a fi apreciată ca o stare de provocare din partea victimei.

De altfel lovitura a fost aplicată de inculpat altei persoane, respectiv părții vătămate P.O., care a încercat să aplaneze conflictul și care nu s-a manifestat în nici un fel provocator la adresa inculpatului. În ce privește individualizarea pedepsei aplicate s-a constatat că au fost respectate criteriile generale, prevăzute de art. 72 C. pen., instanța evaluând corespunzător pericolul social al faptei comise, împrejurările în care s-a săvârșit și datele ce caracterizează persoana inculpatului. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs inculpatul, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în principal greșita încadrare juridică a faptei, sens în care a solicitat recalificarea în dispozițiile art. 180 alin. (2) C. pen.

și reducerea corespunzătoare a pedepsei, iar în subsidiar susținând aceeași apărare ca și în apel a cerut reținerea circumstanței atenuante a scuzei provocării în favoarea sa. Recursul nu este întemeiat. Lovirea cu intensitate a victimei cu cuțitul, cauzându-i o plagă înjunghiată supraspinoasă penetrantă cu emfizem subcutanat și hemorax, care i-au pus în primejdie viața acestuia întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor, iar nu ale infracțiunii prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. În raport cu concluziile actului medico-legal, pentru stabilirea încadrării juridice a faptei în mod corect instanțele au luat în considerare că locul în care s-a aplicat lovitura, intensitatea și urmările acesteia, precum și obiectul vulnerant folosit (leziune penetrantă a hemitoracelui, cauzată cu un cuțit) duc la concluzia intenției inculpatului de a ucide, chiar dacă rezultatul letal nu s-a produs, din cauze independente de voința sa.

Ca atare, fapta inculpatului constituie tentativă la infracțiunea de omor, motiv pentru care cererea sa de schimbare a încadrării juridice a faptei nu poate fi primită. Nici cea de-a doua critică formulată de recurent nu este întemeiată. Susținerea recurentului că a lovit cu cuțitul victima în condițiile unei puternice tulburări, ceea ce-l îndreptățește la beneficiul scuzei atenuante a provocării este nefondată, nefiind susținută de probele administrate în cauză. Circumstanțele generale ale comiterii infracțiunii nu pot fundamenta concluzia existenței provocării, chiar dacă ele sugerează momente de încordare și enervare, condițiile scuzei provocării fiind strict reglementate de lege, nefiind suficient ca inculpatul să fi fost sub imperiul unei tulburări în momentele critice.

Este necesar ca aceste tulburări să fie puternice și determinate de acțiuni concrete și definite prin lege, întreprinse de victimă. Pentru a se putea reține existența circumstanței atenuante a provocării este necesar ca tulburarea puternică, sub stăpânirea căreia inculpatul a săvârșit infracțiunea, să fi fost determinată de comportarea provocatoare a persoanei vătămate și nu a altei persoane. În speță însă partea vătămată nu a manifestat un comportament provocator față de inculpat, ci a intervenit doar pentru a aplana un conflict între acesta și martorul V.D. Ca atare în mod corect instanțele au apreciat că, nu se justifică reținerea în favoarea inculpatului a scuzei provocării.

În ce privește pedeapsa aplicată inculpatului Înalta Curte constată, că toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., au fost avute în vedere de către instanțe la individualizarea sancțiunii penale, respectiv pericolul social concret al faptei, împrejurările în care a fost comisă dar și datele ce caracterizează persoana inculpatului, orientându-se spre o pedeapsă situată spre limita minimă, prevăzută de lege a cărei redozare nu se impune. Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată nefondat recursul declarat de inculpat, astfel că îl va respinge ca atare în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive, conform art. 88 C. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.P., împotriva deciziei penale nr. 156 din 29 aprilie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 23 septembrie 2003, până la 8 iulie 2004. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 iulie 2004.