ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3807/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 102 din 13 aprilie 2004 a Tribunalului Teleorman, inculpatul C.M.A. a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 5 ani, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) și i) C. pen. S-a dispus degradarea militară a inculpatului. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata arestării preventive de la 7 ianuarie 2004, la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuțitului, corp delict. S-a luat act că partea vătămată C.A. și-a retras acțiunea civilă. În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 998 – art. 999 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3.882.340 lei către partea civilă C.A.S. Teleorman, reprezentând valoarea cheltuielilor de spitalizare. În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului în sumă de 5.500.000 lei din care 400.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În dimineața zilei de 1 ianuarie 2004, inculpatul C.M.A., după o discuție contradictorie cu fratele său, partea vătămată C.A., i-a aplicat acesteia o lovitură cu cuțitul în abdomen, apoi l-a lovit cu pumnii și picioarele, după care a abandonat-o în drum.

Partea vătămată a suferit o plagă înjunghiată a hipocondrului drept, penetrantă abdominal, cu leziune hepatică, hemiperitoneu care a necesitat intervenție chirurgicală promptă, 25-30 zile de îngrijiri medicale, viața victimei fiind pusă în primejdie (raport de constatare medico-legală nr. 22/ din 6 ianuarie 2004 al Serviciului de medicină legală Teleorman). Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerea și declarațiile părții vătămate, acte medico-legale, declarațiile martorilor C.T.I., C.V., C.I.N., declarațiile inculpatului care, în faza urmăririi penale a recunoscut fapta comisă, pentru ca ulterior să susțină că partea vătămată s-a autoaccidentat, căzând în cuțit.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, menținând starea de arest a acestuia și deducând prevenția la zi. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 900.000 lei, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondurile Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul C.M.A., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. Recursul este nefondat. Din analiza lucrărilor dosarului rezultă că instanțele de judecată au reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, dând faptei săvârșite de acesta încadrarea juridică legală și temeinică.

Cât privește modul de individualizare a pedepsei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanțele de judecată au aplicat corespunzător dispozițiile articolelor 72 și art. 52 C. pen., aplicând o pedeapsă temeinică și legală. Astfel, s-a avut în vedere pericolul social sporit al faptei săvârșite constând în aceea că, după disputa verbală cu fratele său, inculpatul s-a dus acasă, s-a înarmat cu un cuțit și l-a lovit pe fratele său în drum, manifestând violență și indiferență față de soarta acestuia, pe care l-a abandonat în drum. Totodată, instanțele de judecată au avut în vedere și conduita agresivă a inculpatului avută anterior comiterii faptei, atitudinea oscilantă manifestată pe parcursul procesului penal, dar și lipsa antecedentelor penale.

Curtea constată că nu există temeiuri de modificare a pedepsei aplicate, aceasta, prin cuantumul său, fiind în măsură să asigure reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de fapte penale în viitor. Pentru aceste motive și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursul inculpatului ca nefondat. Timpul reținerii și arestării preventive se va deduce din pedeapsa aplicată de la 6 ianuarie 2004 la 7 iulie 2004. Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385 17 alin. (4) C. proc.

pen. și art. 88 C. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M.A. împotriva deciziei penale nr. 353/ A din 10 mai 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 6 ianuarie 2004 la 7 iulie 2004. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 iulie 2004.