ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3807/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 102 din 13

aprilie 2004 a Tribunalului Teleorman, inculpatul C.M.A. a fost condamnat la

pedeapsa de 8 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., pe timp de 5 ani, pentru săvârșirea tentativei la

infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 –

art. 175 lit. c) și i) C. pen.

S-a dispus degradarea militară a

inculpatului.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a

dedus durata arestării preventive de la 7 ianuarie 2004, la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea cuțitului, corp delict.

S-a luat act că partea vătămată C.A.

și-a retras acțiunea civilă.

În baza art. 14 C. proc. pen. și

art. 998 – art. 999 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de

3.882.340 lei către partea civilă C.A.S. Teleorman, reprezentând valoarea

cheltuielilor de spitalizare.

În baza art. 191 C. proc. pen.,

inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului în sumă de 5.500.000

lei din care 400.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat

din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În dimineața zilei de 1 ianuarie

2004, inculpatul C.M.A., după o discuție contradictorie cu fratele său, partea

vătămată C.A., i-a aplicat acesteia o lovitură cu cuțitul în abdomen, apoi l-a

lovit cu pumnii și picioarele, după care a abandonat-o în drum.

Partea vătămată a suferit o plagă

înjunghiată a hipocondrului drept, penetrantă abdominal, cu leziune hepatică,

hemiperitoneu care a necesitat intervenție chirurgicală promptă, 25-30 zile de

îngrijiri medicale, viața victimei fiind pusă în primejdie (raport de

constatare medico-legală nr. 22/ din 6 ianuarie 2004 al Serviciului de medicină

legală Teleorman).

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: plângerea și declarațiile părții vătămate, acte medico-legale,

declarațiile martorilor C.T.I., C.V., C.I.N., declarațiile inculpatului care,

în faza urmăririi penale a recunoscut fapta comisă, pentru ca ulterior să

susțină că partea vătămată s-a autoaccidentat, căzând în cuțit.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, menținând

starea de arest a acestuia și deducând prevenția la zi. Inculpatul a fost

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 900.000 lei,

onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondurile Ministerului

Justiției.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul C.M.A., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor

atacate și reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului

acesteia.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Recursul este nefondat.

Din analiza lucrărilor dosarului

rezultă că instanțele de judecată au reținut în mod corect situația de fapt și

vinovăția inculpatului, dând faptei săvârșite de acesta încadrarea juridică

legală și temeinică.

Cât privește modul de

individualizare a pedepsei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că

instanțele de judecată au aplicat corespunzător dispozițiile articolelor 72 și

art. 52 C. pen., aplicând o pedeapsă temeinică și legală.

Astfel, s-a avut în vedere pericolul

social sporit al faptei săvârșite constând în aceea că, după disputa verbală cu

fratele său, inculpatul s-a dus acasă, s-a înarmat cu un cuțit și l-a lovit pe

fratele său în drum, manifestând violență și indiferență față de soarta

acestuia, pe care l-a abandonat în drum.

Totodată, instanțele de judecată au

avut în vedere și conduita agresivă a inculpatului avută anterior comiterii

faptei, atitudinea oscilantă manifestată pe parcursul procesului penal, dar și

lipsa antecedentelor penale.

Curtea constată că nu există

temeiuri de modificare a pedepsei aplicate, aceasta, prin cuantumul său, fiind

în măsură să asigure reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de fapte

penale în viitor.

Pentru aceste motive și constatând

din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă

recursul inculpatului ca nefondat.

Timpul reținerii și arestării

preventive se va deduce din pedeapsa aplicată de la 6 ianuarie 2004 la 7 iulie

2004.

Recurentul inculpat va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu

fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. și

art. 88 C. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.M.A. împotriva deciziei penale nr. 353/ A din 10 mai

2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 6 ianuarie 2004 la

7 iulie 2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

iulie 2004.