ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2393/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele; Prin sentința penală nr. 27 din 28 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală, după ce i-a a fost respinsă, ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, a fost condamnat inculpatul I.C. la 4 ani închisoare și 5 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen., cu aplic. art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74-76 C. pen. Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S.M.T.M. și obligat inculpatul la plata sumei de 917 RON, către aceasta, cu titlu de despăgubiri civile. S-a luat act că partea vătămată M.V. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal. S-a dispus confiscarea obiectului corp delict - drujbă având lungimea ferăstrăului metalic de circa 39 cm. A fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, de la 1 noiembrie 2011, la zi, 28 februarie 2012 și menținută starea de arest preventiv a inculpatului. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare statului, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: La data de 26 octombrie 2011, inculpatul și fratele său au mers cu căruța la pădure pentru a aduna crengi și au consumat băuturi alcoolice - 2 litri de bere și 2 litri de vin. În jurul orelor 17 00 s-au deplasat cu același atelaj pe D.J. 546, în sensul de mers spre comuna L., pentru a tăia lemnele unei cunoștințe, fapt pentru care inculpatul a luat de la locuință sa drujba, având lungimea fierestrăului metalic de circa 39 cm. În apropierea locuinței părții vătămate, l-au văzut pe fiul acesteia M.F.M. și s-au oprit să vorbească cu el, apoi inculpatul a luat drujba din căruță și după ce a pornit-o, a manevrat-o spre membrele inferioare ale martorului, care a sesizat de pe telefonul mobil organele de poliție.

Martora M.C. a observat cele întâmplate, a strigat-o pe partea vătămată și în timp ce aceasta se apropia de căruță cu intenția să-l salute pe l.V., inculpatul a luat din nou drujba, a acționat sistemul de pornire și, având fierăstrăul în stare de funcționare, s-a apropiat din față de M.V. și i-a cauzat acestuia leziuni în zona cervicală. Având în vedere modalitatea în care a acționat, obiectul folosit - drujba cu ferăstrău metalic, acționată mecanic, zona anatomică vizată - zona cervicală, leziunile cauzate, faptul că inculpatul a lovit partea vătămată cu intensitate, fără să aibă loc vreo discuție ori să fie provocat, a format instanței convingerea că a intenționat să o ucidă; s-a conchis că fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 20, rap.la art. 174-175 lit. i) C. pen.

La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 52 și 72 C. pen., ținând cont atât de împrejurările comiterii faptei - pe fondul consumului de alcool, fără vreo provocare din partea victimei, cu un obiect tăietor, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta săvârșită, așa încât s-a apreciat că scopul legii penale va putea fi atins prin condamnarea la pedeapsa închisorii de 4 (patru) ani, ca efect al aplicării dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74-76 C. pen. Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul I.C., criticând-o pentru netemeinicie, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe și rejudecând, în fond, reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia și al aplicării art. 86 1 C. pen.

Prin decizia penală nr. 123 din 20 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, a fost dedusă prevenția la zi și menținută starea de arest aacestuia. Totodată inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a se decide astfel, instanța de apel a reținut că în raport cu obiectul vulnerant folosit (drujbă cu ferăstrău metalic), de zona anatomică vizată (cervicală) și de urmarea cauzată (plagă de 17 cm lungime), elocventă prin planșa foto, instanța fondului a stabilit corect încadrarea juridică ca fiind tentativă la omor calificat și nicidecum loviri sau alte violențe, intenția inculpatului (cel puțin indirectă) fiind de a suprima viața victimei.

Critica inculpatului referitoare la greșita individualizare a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare este nefondată, în condițiile în care prima instanță a aplicat o pedeapsă de 4 ani închisoare, redusă sub limita minimă prevăzută de textul sancționator (și acesta redus ca efect al aplicării dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen.), prin reținerea circumstanțelor atenuante, respectiv lipsa antecedentelor penale și atitudinea sinceră manifestată de inculpat. În raport cu gradul de pericol social extrem al faptei, reflectat prin modul concret de comitere (tăierea părții vătămate cu o drujbă), împrejurările săvârșirii (inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice, anterior l-a amenințat și pe martorul M.F.M.) și urmarea care s-ar fi putut produce (decesul părții vătămate), Curtea a apreciat că nu se justifică a se da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante acordate de instanța de fond.

Împotriva acestei decizii inculpatul I.C. a declarat, în termen legal, recursul de față, prin care, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a solicitat ca prin acordarea unei eficiențe sporite circumstanțelor atenuate prevăzute de art. 74 lit. a) și lit. c) C. pen. (față de conduita bună înainte de săvârșirea faptei, recunoaștere și regret, lipsa antecedentelor penale) să se procedeze la o reindividualizare a pedepsei, în sensul reducerii mai accentuate a acesteia sub minimul special și al aplicării art. 86 1 C. pen. Recursul este nefondat. Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în Partea Specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală. Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a comite alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop și atenționarea celorlalți destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât și scopul imediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate față de ceilalți membri ai societății.

Reeducarea sau îndreptarea condamnatului constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura relele convingeri și deprinderi ale acestuia și a inocula valențe comportamentale în strictă concordanță cu cerințele de respectare a dispozițiilor cuprinse în normele de drept penal. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut în mod corect, pe baza probelor administrate, fapta și vinovăția inculpatului și au făcut o încadrare corespunzătoare în dispozițiile legii penale; sub acest aspect instanța de fond, confirmată de instanța de apel, a apreciat judicios atunci când a făcut aplicarea atât a art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., cu consecința reducerii semnificative,(cu 1/3) a limitelor - minimă și maximă ale pedepsei, cât și a art. 74 alin. (1) lit. a) și lit. c) și a art. 76 C. pen., cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special determinat după cum s-a arătat, mai sus, adică sub 5 ani închisoare.

Așa fiind, Înalta Curte apreciază că o reindividualizare a pedepsei - sub aspectele solicitate de inculpatul-recurent (găsite neîntemeite de instanța de apel) nu poate intra în discuție, avându-se în vedere, mai ales gradul ridicat de pericol social al faptei, și a (făptuitorului) evidențiat de modul și de circumstanțele în care inculpatul a conceput-o și săvârșit-o datele ce caracterizează persoana sa, finalitatea prevăzută de art. 52 C. pen. putând fi realizată, după cum judicios au apreciat instanța de fond și cea de apel, numai prin executarea efectivă, într-un loc de deținere, a sancțiunii penale, în cuantumul stabilit. Față de considerentele ce precedă, avându-se în vedere și faptul că, verificându-se decizia atacată în raport cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., nu se identifică existența altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat în cauză să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.C. împotriva deciziei penale nr. 123 din 20 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 1 noiembrie 2011, la 11 iulie 2012. Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 iulie 2012.