ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2099/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2099/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 267 din 14 decembrie

2010, Tribunalul Gorj, în baza art. 20 rap. la art. 174 comb. cu art. 175 lit.

i) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.A.G. la 7 ani și 6 luni închisoare și

la 3 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea exercitării

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C.

pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.

a), teza a II-a și lit. b) C. pen.

A fost obligat

inculpatul la 323,67 RON către partea civilă Spitalul Clinic Județean de

Urgență Craiova și la 175 RON către partea civilă Spitalul Județean de Urgență

Târgu Jiu, cu titlu de cheltuieli de spitalizare, sume ce vor fi reactualizate

cu indicele de inflație până la plata acestora.

A fost obligat

inculpatul la 1.100 RON, daune materiale, și la 15.000 RON, daune morale către

partea civilă L.I., precum și la 400 RON, cheltuieli de judecată către partea

civilă L.I.

A fost obligat

inculpatul la 1.000 RON, cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj din 27 aprilie 2010 a fost trimis în

judecată în stare de libertate inculpatul M.A.G., pentru comiterea infracțiunii

de tentativă la omor prev. și ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 comb. cu

art. 175 lit. i) C. pen.

A reținut în fapt că

partea vătămată L.I. locuiește în com. S., sat B., jud. Gorj, iar inculpatul

locuiește în mun. C., deține o locuință și în comuna B., sat. B.A., ce a

aparținut bunicilor săi și la care vine ocazional.

În seara zilei de 10

august 2009, partea vătămată împreună cu martorii M.G.O., V.J.L., H.I.C. și

N.G. s-au deplasat în satul B.A., unde martorul V.J.L. avea o prietenă. Aceștia

au trecut pe lângă casa bunicilor inculpatului, care se afla în curtea locuinței

împreună cu martorii U.C.I., P.P.G., G.G.I. și C.C.

Dat fiind faptul că

partea vătămată și cei din satul vecin veneau la fete în satul B.A. și că

anterior martorul V.J.L. i-ar fi amenințat, inculpatul împreună cu martorii

menționați au hotărât să-i urmărească și să le aplice o corecție.

În acest scop, s-au

înarmat, inculpatul cu o coadă de târnăcop, martorul U.C.I. cu o bucată de

lemn, martorul P.P.G. cu o bucată de furtun, iar martorul G.G.I. cu o prăjină

din lemn și au ajuns partea vătămată și ceilalți martori din satul B., în

dreptul locuinței numitului V.A.

Primul a ajuns la

partea vătămată inculpatul, care i-a aplicat o lovitură în cap cu bucata de

lemn pe care o avea asupra sa.

Din Certificatul

medico-legal din 13 august 2009 întocmit de S.M.L. Gorj rezultă că în urma

loviturii aplicate părții vătămate i s-a produs o fractură frontală cominutivă

cu înfundare și hematom epicranian frontal dreapta, fiindu-i necesar pentru

vindecare un număr de 50 - 55 zile îngrijiri medicale.

Imediat după

agresiune, la fața locului s-a deplasat agentul de poliție G.I. de la postul de

poliție S., inculpatul recunoscând că a lovit partea vătămată, deoarece a

confundat-o cu altă persoană.

Tot de la fața

locului, agentul de poliție a ridicat două perechi de papuci abandonați de

inculpat și martorul U.C.I., cât și o coadă de târnăcop ce prezenta urme de

sânge.

Partea vătămată a

fost transportată la Spitalul Județean de Urgență Târgu Jiu, iar apoi

transferată la Spitalul de Urgență Clinic nr. 1 Craiova, secția neurochirurgie,

unde a fost internată în perioada 11 - 12 august 2009.

Situația de fapt

reținută și vinovăția inculpatului la săvârșirea faptei au fost dovedite cu

cele rezultate din procesul-verbal încheiat de organele de poliție,

declarațiile părții vătămate, certificatul medico-legal menționat, declarațiile

inculpatului și declarațiile martorilor M.G.O., V.J.L., H.I.C., P.P.G., U.C.I.,

G.G.I. și C.C.

Relevante în

dovedirea vinovăției inculpatului au fost apreciate împrejurările de fapt

desprinse din declarațiile martorilor V.J.L., C.C. și H.I.C., care au văzut

când inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu o coadă de secure în cap.

Ceilalți martori

confirmă existența conflictului, martorul P.P.G. văzându-l pe inculpat înarmat

cu o coadă de secure sau târnăcop, iar martorii G.G.I. și M.G.O. au aflat fie

de la partea vătămată, fie de la ceilalți martori că aceasta a fost lovită de

inculpat.

Inculpatul a

recunoscut existența conflictului și faptul că s-a înarmat pornind în urmărirea

părții vătămate, precizând în instanță că a aruncat cu un "băț"

înspre aceasta, însă crede că nu a lovit-o.

În drept, s-a

stabilit că fapta inculpatului care, într-un loc public, a aplicat părții

vătămate L.I. o lovitură cu o bucată de lemn în cap, producându-i o fractură

craniană cu înfundare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

tentativă la omor prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 comb. cu art. 175

lit. i) C. pen.

Chiar dacă prin

Adresa din 1 septembrie 2009 a S.M.L. Gorj se precizează că în urma agresiunii,

părții vătămate nu i-a fost pusă viața în pericol, s-a apreciat că sunt

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor

calificat.

Relevante pentru

caracterizarea juridică a faptei ca tentativă la omor au fost următoarele

elemente: natura instrumentului (coadă de târnăcop) cu care a fost lovită

victima, intensitatea loviturii (fractură craniană cu înfundare), regiunea

corpului (cap) în care a fost aplicată aceasta și consecințele cauzate; timpul

de spitalizare sau numărul zilelor de îngrijiri medicale fiind mai puțin

semnificative.

Din probele dosarului

a reieșit că inculpatul a acceptat producerea rezultatului letal chiar dacă nu

l-a dorit, iar rezultatul letal nu s-a produs datorită ajutorului medical de

urgență acordat victimei.

Instanța, reținând

vinovăția inculpatului, a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii în

regim de detenție și la o pedeapsă complementară.

La individualizarea

pedepsei s-a avut în vedere natura și gravitatea faptei comise, conduita

nesinceră a acestuia și atitudinea sa în cursul procesului, refuzând să se mai

prezinte în instanță începând cu termenul din 21 septembrie 2010.

În baza art. 14 și

346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 323,67 RON către partea civilă

Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova și la 175 RON către partea civilă

Spitalul Județean de Urgență Târgu Jiu, cu titlu de cheltuieli de spitalizare,

sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație până la plata acestora.

Referitor la partea

vătămată L.I., aceasta s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 RON,

reprezentând daune materiale și morale.

În urma loviturii

aplicate de inculpat, partea civilă a fost în imposibilitate de a obține

venituri pe o perioadă de 55 zile.

În raport de venitul

minim pe economie, de 600 RON, partea civilă pe această perioadă a fost lipsită

de venituri în sumă de 1.100 RON, reprezentând daune materiale.

În ceea ce privește

prejudiciul moral determinat de suferința cauzată de vătămarea corporală, s-a

apreciat că suma de 15.000 RON este de natură a oferi o satisfacție echitabilă

părții civile.

Astfel fiind,

inculpatul, în baza textelor de lege sus-menționate, a fost obligat la 1.100

RON, daune materiale, și la 15.000 RON, daune morale.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel inculpatul M.A.G. și partea civilă L.I., acesta din

urmă fără să arate în scris temeiurile de desființare a soluției.

Inculpatul a susținut

apelul, criticând soluția primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie,

sub următoarele aspecte:

aplicabil cazul de restituire la procuror pentru refacerea urmăririi penale,

prev. de art. 332 alin. (2) C. proc. pen., întrucât nu a fost asistat de

apărător în faza respectivă a procesului, fapt ce antrenează nulitatea absolută

a urmăririi penale, prev. de art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

instanței de fond partea vătămată L.I. nu a fost audiată în această calitate,

iar, totodată, nu a făcut nici cerere de constituire de parte civilă, iar cu

toate acestea, instanța s-a pronunțat în sensul obligării lui la despăgubiri

civile.

faptei atribuite prin actul de sesizare a instanței, aceea prev. de art. 20

rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., considerente pentru care a fost invocată

o soluție corespunzătoare de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la

art. 10 lit. c) C. proc. pen.

demonstrată intenția sa de a suprima viața victimei, a apreciat că faptei ce

face obiectul judecății i-a fost dată o încadrare juridică greșită, că în

realitate a fost săvârșită infracțiunea prev. de art. 181 C. pen., în care sens

a cerut schimbarea încadrării.

Prin Decizia penală

nr. 251 din 25 noiembrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori, a admis apelul declarat de inculpatul M.A.G., împotriva

Sentinței penale nr. 267 din 14 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Gorj,

în Dosarul nr. 4223/95/2010.

A desființat sentința

cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei principale.

Făcând aplicarea art.

74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen., a redus pedeapsa

principală aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.

20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., la 5 ani închisoare, cu 2 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit.

b) C. pen.

A menținut restul

dispozițiilor sentinței.

A respins, ca

nefondat, apelul declarat de partea civilă L.I.

Pentru a hotărî

astfel, a reținut că din declarațiile părții vătămate, acestea coroborate cu

declarațiile martorilor V.J.L., C.C. și H.I.C., prima instanță a reținut că

fapta, așa cum este descrisă, întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii

de tentativă de omor calificat, faptă prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175

lit. i) C. pen., intenția de a suprima viața victimei rezultând din materialitatea

faptelor, în acest sens semnificative fiind natura instrumentului vulnerant

folosit, coadă de târnăcop, apt să producă moartea, intensitatea loviturilor și

gravitatea leziunii produse, fractură craniană cu înfundare, regiunea corpului

vizată, capul, cât și timpul necesar spitalizării, respectiv 50 - 55 zile

îngrijiri medicale, astfel, instanța de apel a reținut că nu poate fi primită

critica privind greșita încadrare juridică dată faptei, respectiv consumarea

infracțiunii prev. de art. 181 C. pen.

Referitor la critica

făcută de inculpat, vizând modul de rezolvare al laturii civile, în sensul că

partea vătămată nu a fost ascultată în această calitate, și nici nu s-a

constituit parte civilă, Curtea a constatat că la data de 22 iunie 2010, prin

apărător, partea vătămată L.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000

RON, despăgubiri civile patrimoniale și nepatrimoniale, iar despre pretențiile

acestei părți instanța a luat act prin încheierea de la data arătată.

Cât privește aspectul

de nelegalitate invocat de inculpat, acela privind încălcarea dreptului său la

apărare în faza urmăririi penale, împrejurare ce ar face aplicabil cazul de

restituire la procuror, prev. de art. 332 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a

constatat că, potrivit art. 171 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul nu se afla

în niciuna dintre situațiile ce reclamă asistența juridică obligatorie,

aceasta, în raport cu limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru

infracțiunea săvârșită, fiind obligatorie doar în cursul judecății, întrucât pedeapsa

este prevăzută cu închisoare mai mare de 5 ani.

Însă, aplicând

inculpatului o pedeapsă principală de 7 ani și 6 luni închisoare, cu 3 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen., ca pedeapsă complementară, curtea de apel a apreciat că în cauză

instanța de fond a făcut o greșită individualizare judiciară și a luat în seamă

buna comportare avută de inculpat înainte de săvârșirea faptei, dar și pe

parcursul procesului, apreciind că o pedeapsă de 5 ani închisoare aplicată

pentru infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu

2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen. este de natură să satisfacă scopurile pedepsei de care face

vorbire art. 52 C. pen.

Referitor la apelul

declarat de partea vătămată L.I., constituit parte civilă, curtea de apel a

apreciat că acesta este nefondat, întrucât, cu referire la dispozițiile art.

998, 999 C. civ. vechi, instanța de fond a făcut o justă aplicare a condițiilor

răspunderii civile delictuale, acordând despăgubiri către această parte, pe

cele materiale, stabilindu-le în raport de suportul probatoriu material

administrat, iar pe cele morale, indemnizându-le în raport cu suferințele

fizice și psihice încercate de cel vătămat.

Împotriva Deciziei

penale nr. 251 din 25 noiembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori, a declarat recurs inculpatul M.A.G., criticând decizia

pronunțată de instanța de apel, invocând motivele de casare prevăzute de art.

385

9

pct. 10, pct. 17 și pct. 18, fiind dezvoltate în practicaua

prezentei decizii urmând a nu mai fi reluate.

În plus față de

susținerile orale, în motivele de recurs depuse la dosarul cauzei, inculpatul a

arătat că sunt incidente dispozițiile art. 76 alin. (2) C. proc. pen., arătând

că deși partea vătămată nu a făcut cerere de constituire de parte civilă,

inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile față de aceasta.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 4223/95/2010.

Examinând recursul

declarat de inculpatul M.A.G. și hotărârile atacate sub toate aspectele

constată că recursul este nefondat și va fi respins ca atare pentru următoarele

considerente:

critica vizând lipsa de apărare a inculpatului în fața instanței de fond și în

faza de urmărire penală, instanța de recurs constată că acest motiv nu este

întemeiat. La termenul de judecată din 25 mai 2010 - dosar fond, cauza a fost

amânată ca urmare a solicitării inculpatului pentru a-i da posibilitatea să-și

angajeze apărător.

La termenul de

judecată din 8 iunie 2010 - dosar fond, cauza a fost amânată ca urmare a

solicitării apărătorului ales al inculpatului, avocat G.C., pentru a-i da

posibilitatea să-și pregătească apărarea.

La termenul de judecată

din 22 iunie 2012 - dosar fond, cauza a fost amânată ca urmare a

imposibilității de prezentare a apărătorului ales al inculpatului, avocat G.C.,

din motive medicale.

La termenul de

judecată din data de 6 iulie 2010 - dosar fond, cauza a fost amânată ca urmare

a solicitării apărătorului ales al inculpatului, avocat G.C., având în vedere

imposibilitatea de prezentare a acestuia din motive medicale.

La termenul de

judecată din data de 7 septembrie, inculpatul s-a prezentat și a fost asistat

de apărător ales, avocat G.C., termen la care s-a pus în discuția părților

solicitarea apărătorului inculpatului de schimbare a încadrării juridice din

infracțiunea prevăzută și ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit.

i) C. pen. în infracțiunea prev. și ped. de art. 181 C. pen.

La termenul de

judecată de la data de 21 septembrie 2010 au fost audiați martorii M.G.O. și

V.J.L., inculpatul fiind lipsă a fost reprezentat de avocat N.A. - barou Gorj,

în substituirea avocat ales G.C.

La termenul de

judecată din data de 5 octombrie 2010 inculpatul a lipsit, fiind reprezentat de

apărătorul ales, avocat G.C., care a solicitat instanței reaudierea martorilor

audiați la termenul de judecată din 21 septembrie 2010 întrucât acesta nu s-a

putut prezenta la acel termen. Instanța a pus în vedere apărătorului să

reitereze această cerere după finalizarea audierii martorilor prevăzuți în

actul de inculpare.

La termenul de

judecată din data de 19 octombrie 2010, inculpatul a fost lipsă, fiind

reprezentat de apărător ales U.E., în substituirea avocat ales G.C., termen de

judecată la care au fost audiați martorii U.C.I., G.G.I., P.P.G.

La termenul de

judecată din data de 2 noiembrie 2010, inculpatul a lipsit, fiind reprezentat

de apărător desemnat din oficiu, avocat C.I., termen la care a fost audiat

martorul H.I.C.

La termenul de

judecată din data de 16 noiembrie 2010 inculpatul a lipsit, fiind reprezentat

de apărător desemnat din oficiu, avocat C.I., termen la care a fost reaudiat

martorul V.J.L. și audiat martorul G.D.

La termenul de

judecată din 30 noiembrie 2010, inculpatul a lipsit fiind reprezentat de

apărător desemnat din oficiu avocat B.C. în substituirea avocatului din oficiu

C.I., termen la care a fost audiat martorul M.M.

La termenul de

judecată din data de 14 decembrie 2010 (termen la care instanța de fond a rămas

în pronunțare) inculpatul a lipsit, fiind reprezentat de apărător desemnat din

oficiu B.C. în substituirea avocat din oficiu C.I., termen la care a fost

reaudiat martorul M.G.O.

Cercetarea

judecătorească s-a desfășurat în fața instanței de fond pe parcursul a 12

termene de judecată, apărătorul ales al inculpatului, avocat G.C., a depus

delegația de reprezentare a intereselor juridice ale inculpatului încă de la al

doilea termen de judecată acordat, însă s-a prezentat în fața instanței de

fond, personal, la trei termene de judecată, iar la două termene de judecată au

avut delegație de substituire ai apărătorului ales doi apărători aleși,

respectiv, avocat U.E. și N.A.

La toate celelalte

termene de judecată inculpatul M.A.G. a fost asistat și respectiv reprezentat

de apărători desemnați din oficiu, ca urmare a lipsei nejustificate a

apărătorului ales al inculpatului sau a substituenților avocatului.

Astfel, critica

apărătorului inculpatului în sensul că inculpatul a fost lipsit de apărare este

nejustificată, întrucât rezultă din cele ce preced modalitatea desfășurării

cercetării judecătorești în fața instanței de fond, dar și a apărărilor făcute

de apărătorii aleși și respectiv apărătorii desemnați din oficiu.

Împrejurarea că

apărătorul ales nu și-a asigurat substituirea la toate celelalte termene de

judecată nu atrage nulitatea hotărârilor (încheierilor) și respectiv sentința

pronunțată de instanța de fond, atâta vreme cât apărătorul ales al inculpatului

nu a înțeles să-și asigure substituirea, deși era obligat să o facă, cercetarea

desfășurându-se în prezența apărătorilor desemnați din oficiu ai inculpatului,

instanța aplicând dispozițiile art. 171 alin. (4

1

) C. proc. pen.

Împrejurarea că

inculpatul nu a fost asistat de apărător desemnat din oficiu sau apărător ales

în faza de urmărire penală nu atrage restituirea cauzei la procuror, nefiind

incident art. 332 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că în faza de

urmărire penală inculpatul nu se afla în niciuna dintre condițiile impuse de

art. 171 alin. (2) C. proc. pen.

Potrivit art. 171

alin. (2) C. proc. pen., asistența juridică este obligatorie când învinuitul

sau inculpatul este minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un alt

institut medical educativ, când este reținut sau arestat, chiar în altă cauză,

când față de acesta a fost dispusă măsura de siguranță a internării medicale

sau obligarea la tratament medical chiar în altă cauză ori când organul de

urmărire penală sau instanța apreciază că învinuitul sau inculpatul nu și-ar

putea face singur apărarea, precum și în alte cazuri prevăzute de lege.

Din perspectiva

acestor dispoziții raportat la persoana inculpatului și la cauza de față, se

constată că asistența juridică a inculpatului nu era obligatorie în faza de

urmărire penală, având în vedere că inculpatul se afla în stare de libertate,

asupra sa neexistând restrângerea libertății individuale a inculpatului în

cauza de față, dar nici într-o altă cauză, nu era minor, nu se afla internat

într-o unitate medicală în cauza de față sau într-o altă cauză, pentru a exista

obligativitatea asistenței juridice.

În ceea ce privește

asistența juridică a inculpatului în fața instanței de judecată rezultă din

cele menționate anterior că la fiecare termen de judecată inculpatul a fost

reprezentat de apărători aleși sau de apărători desemnați din oficiu, când

apărătorii aleși au lipsit în mod nejustificat neasigurându-și substituirea.

critica apărării în sensul că instanța de fond nu a dispus reaudierea celor doi

martori din data de 21 septembrie 2012, Înalta Curte constată că nici aceasta

nu este întemeiată constatându-se, de asemenea, din cele ce preced că cei doi

martori M.G.O. și V.J.L. au fost reaudiați la termenele de judecată din 16

noiembrie 2010 și 14 decembrie 2010, când inculpatul a fost reprezentat de

apărător desemnat din oficiu.

Totodată, Înalta

Curte constată că nu este întemeiată nici critica apărării privind împrejurarea

că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la solicitarea apărării depusă

la dosar apel de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea

prev. și ped de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în

infracțiunea prev. și ped. de art. 181 C. pen.

Cererea de schimbare

a încadrării juridice a fost depusă de apărare la termenul de judecată din 21

noiembrie 2011, când cauza a rămas în pronunțare și s-a acordat cuvântul la

dezbateri inclusiv cu privire la această solicitare, iar pronunțarea deciziei

s-a amânat la data de 25 noiembrie 2011, din considerentele hotărârii rezultând

că instanța de apel s-a pronunțat cu privire la această solicitare.

soluția de achitare a inculpatului M.A.G., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap.

la art. 10 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte constată că nici acest motiv de

casare nu este întemeiat.

Din declarațiile

părții vătămate L.I. și din declarațiile martorilor M.G.O., V.J.L., H.I.C.,

P.P.G., G.G.I., C.C., U.C.I., dar și din declarațiile date de aceiași martori

în faza de cercetare judecătorească la instanța de fond la termenele de

judecată descrise la pct. 1 din considerentele prezentei decizii, rezultă fără

dubiu intenția inculpatului de a lovi partea vătămată punându-i viața în

primejdie și vinovăția certă că acesta este cel care a lovit partea vătămată,

fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art.

20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.

motivul de casare privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev.

de art. 20 rap. la art 174 - 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea prev. de art.

181 C. pen., Înalta Curte constată că nici acesta nu este întemeiată.

Latura subiectivă a

infracțiuni prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. a constat

în intenția directă a inculpatului de a lovi partea vătămată cu scopul de a-i

pune viața în primejdie; de asemenea se are în vedere zona corpului vizată, o

zonă vitală, respectiv capul victimei, obiectul folosit la producerea

agresiunii, respectiv coada de topor, obiect apt să producă decesul victimei și

intensitatea loviturii care a condus la îngrijiri medicale de 50 - 55 zile. De

asemenea, se are în vedere și atitudinea inculpatului după săvârșirea faptei,

respectiv că acesta a fugit de la locul săvârșirii faptei nerecunoscând

producerea ei, ba încercând chiar prin declarațiile date să inducă convingerea

organelor judiciare că nu el a săvârșit fapta, ci numitul G.J.G. este cel care

a agresat partea vătămată L.I. "cu prăjina".

Tot din declarațiile

martorilor rezultă că inculpatul a avut inițiativa și a avut, prin urmare și

intenția, de a se înarma cu o coadă de topor, atât el cât și ceilalți prieteni

ai săi, conform celor precizate de martori, și de a pleca după partea vătămată

și după persoanele care o însoțeau pe aceasta, cu scopul de a le aplica o

corecție întrucât aceștia din urmă veneau să se întâlnească cu fetele din satul

în care locuia inculpatul.

De asemenea, se au în

vedere și urmările produse, respectiv certificatul medico-legal emis de

Serviciul de Medicină Legală Gorj, din care rezultă că partea vătămată a

suferit hematom extradural acut frontal dr. cu fractură frontală comunicativă

cu înfundare, plagă contuză arcuată de 3 cm suturată chirurgical cu 3 fire cu

crustă hematită brună, pentru care partea vătămată L.I. a fost trimisă la neurochirugie

Craiova.

Nu se poate reține

astfel săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 C. pen., având în vedere în

mod strict doar numărul de zile de îngrijiri medicale recomandate părții

vătămate, de 50 - 55 zile necesare pentru vindecare, așa cum a susținut

apărarea în sensul că infracțiunea de vătămare corporală necesită pentru

vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile, întrucât caracteristicile

de delimitare ale celor două infracțiuni constau tocmai în elementele descrise

anterior, respectiv intenția făptuitorului, zona de corp vizată, obiectul

folosit la săvârșirea infracțiunii, intensitatea loviturii și atitudinea

făptuitorului după momentul săvârșirii faptei, și nu cu precădere numărul de

zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, așa cum sunt prevăzute în

mod expres în textul de lege al incriminării infracțiunii de vătămare

corporală.

Cu privire la critica

apărării în sensul că partea vătămată nu a solicitat despăgubiri civile și că i

s-au acordat în mod nelegal, instanța de recurs constată că nici această

critică nu este întemeiată.

La termenul de

judecată din 22 iunie 2010, intimata-parte civilă L.I. s-a constituit parte

civilă cu suma de 50.000 RON, reprezentând despăgubiri civile și daune morale.

Despăgubirile civile

au fost calculate în mod corect de instanța de fond raportat la imposibilitatea

părții vătămate de a obține venituri pe o perioadă de 55 de zile prin raportare

la venitul minim pe economie de 600 RON, constatându-se astfel că repararea

pagubei cauzate prin săvârșirea infracțiunii presupune atât repararea pagubei

efective (damnum emergens), cât și a folosului nerealizat (lucrum cesans), cu

condiția ca acestea să fie certe. Cât privește stabilirea daunelor morale,

instanța de recurs constată că dispozițiile procedural-penale nu prevăd un

calcul sau o modalitate de stabilire a cuantumului acestora, acestea rămânând

la aprecierea instanței în funcție de suferințele părții vătămate, vătămarea

fizică adusă acesteia, consecințele urmării acestor vătămări, astfel se constată

că în mod corect și acestea au fost stabilite de instanța de fond și menținute

de instanța de apel.

Prin urmare,

despăgubirile civile au fost stabilite în sarcina inculpatului ca urmare a

folosului de care a fost lipsită partea civilă L.I. și în egală măsură s-a

dispus și tragerea la răspundere civilă a inculpatului pentru acordarea

daunelor morale, despăgubiri ce sunt în concordanță cu dispozițiile art. 14

alin. (4) și alin. (5) C. proc. pen.

Pentru aceste

considerente, în baza art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.A.G. împotriva Deciziei

penale nr. 251 din 25 noiembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori.

În baza art. 191

alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul-inculpat la plata cheltuielilor

judiciare către stat conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul M.A.G. împotriva Deciziei penale nr.

251 din 25 noiembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Obligă

recurentul-inculpat la plata sumei de 250 RON, cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 iunie 2012.

Procesat

de GGC - AZ