ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2099/2012

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 267 din 14 decembrie 2010, Tribunalul Gorj, în baza art. 20 rap. la art. 174 comb. cu art. 175 lit. i) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.A.G. la 7 ani și 6 luni închisoare și la 3 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. A fost obligat inculpatul la 323,67 RON către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova și la 175 RON către partea civilă Spitalul Județean de Urgență Târgu Jiu, cu titlu de cheltuieli de spitalizare, sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație până la plata acestora.

A fost obligat inculpatul la 1.100 RON, daune materiale, și la 15.000 RON, daune morale către partea civilă L.I., precum și la 400 RON, cheltuieli de judecată către partea civilă L.I. A fost obligat inculpatul la 1.000 RON, cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj din 27 aprilie 2010 a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul M.A.G., pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor prev. și ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 comb. cu art. 175 lit. i) C. pen. A reținut în fapt că partea vătămată L.I. locuiește în com. S., sat B., jud. Gorj, iar inculpatul locuiește în mun.

C., deține o locuință și în comuna B., sat. B.A., ce a aparținut bunicilor săi și la care vine ocazional. În seara zilei de 10 august 2009, partea vătămată împreună cu martorii M.G.O., V.J.L., H.I.C. și N.G. s-au deplasat în satul B.A., unde martorul V.J.L. avea o prietenă. Aceștia au trecut pe lângă casa bunicilor inculpatului, care se afla în curtea locuinței împreună cu martorii U.C.I., P.P.G., G.G.I. și C.C. Dat fiind faptul că partea vătămată și cei din satul vecin veneau la fete în satul B.A. și că anterior martorul V.J.L. i-ar fi amenințat, inculpatul împreună cu martorii menționați au hotărât să-i urmărească și să le aplice o corecție. În acest scop, s-au înarmat, inculpatul cu o coadă de târnăcop, martorul U.C.I.

cu o bucată de lemn, martorul P.P.G. cu o bucată de furtun, iar martorul G.G.I. cu o prăjină din lemn și au ajuns partea vătămată și ceilalți martori din satul B., în dreptul locuinței numitului V.A. Primul a ajuns la partea vătămată inculpatul, care i-a aplicat o lovitură în cap cu bucata de lemn pe care o avea asupra sa. Din Certificatul medico-legal din 13 august 2009 întocmit de S.M.L. Gorj rezultă că în urma loviturii aplicate părții vătămate i s-a produs o fractură frontală cominutivă cu înfundare și hematom epicranian frontal dreapta, fiindu-i necesar pentru vindecare un număr de 50 - 55 zile îngrijiri medicale. Imediat după agresiune, la fața locului s-a deplasat agentul de poliție G.I.

de la postul de poliție S., inculpatul recunoscând că a lovit partea vătămată, deoarece a confundat-o cu altă persoană. Tot de la fața locului, agentul de poliție a ridicat două perechi de papuci abandonați de inculpat și martorul U.C.I., cât și o coadă de târnăcop ce prezenta urme de sânge. Partea vătămată a fost transportată la Spitalul Județean de Urgență Târgu Jiu, iar apoi transferată la Spitalul de Urgență Clinic nr. 1 Craiova, secția neurochirurgie, unde a fost internată în perioada 11 - 12 august 2009. Situația de fapt reținută și vinovăția inculpatului la săvârșirea faptei au fost dovedite cu cele rezultate din procesul-verbal încheiat de organele de poliție, declarațiile părții vătămate, certificatul medico-legal menționat, declarațiile inculpatului și declarațiile martorilor M.G.O., V.J.L., H.I.C., P.P.G., U.C.I., G.G.I.

și C.C. Relevante în dovedirea vinovăției inculpatului au fost apreciate împrejurările de fapt desprinse din declarațiile martorilor V.J.L., C.C. și H.I.C., care au văzut când inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu o coadă de secure în cap. Ceilalți martori confirmă existența conflictului, martorul P.P.G. văzându-l pe inculpat înarmat cu o coadă de secure sau târnăcop, iar martorii G.G.I. și M.G.O. au aflat fie de la partea vătămată, fie de la ceilalți martori că aceasta a fost lovită de inculpat. Inculpatul a recunoscut existența conflictului și faptul că s-a înarmat pornind în urmărirea părții vătămate, precizând în instanță că a aruncat cu un "băț" înspre aceasta, însă crede că nu a lovit-o.

În drept, s-a stabilit că fapta inculpatului care, într-un loc public, a aplicat părții vătămate L.I. o lovitură cu o bucată de lemn în cap, producându-i o fractură craniană cu înfundare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 comb. cu art. 175 lit. i) C. pen. Chiar dacă prin Adresa din 1 septembrie 2009 a S.M.L. Gorj se precizează că în urma agresiunii, părții vătămate nu i-a fost pusă viața în pericol, s-a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat.

Relevante pentru caracterizarea juridică a faptei ca tentativă la omor au fost următoarele elemente: natura instrumentului (coadă de târnăcop) cu care a fost lovită victima, intensitatea loviturii (fractură craniană cu înfundare), regiunea corpului (cap) în care a fost aplicată aceasta și consecințele cauzate; timpul de spitalizare sau numărul zilelor de îngrijiri medicale fiind mai puțin semnificative. Din probele dosarului a reieșit că inculpatul a acceptat producerea rezultatului letal chiar dacă nu l-a dorit, iar rezultatul letal nu s-a produs datorită ajutorului medical de urgență acordat victimei. Instanța, reținând vinovăția inculpatului, a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii în regim de detenție și la o pedeapsă complementară.

La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere natura și gravitatea faptei comise, conduita nesinceră a acestuia și atitudinea sa în cursul procesului, refuzând să se mai prezinte în instanță începând cu termenul din 21 septembrie 2010. În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 323,67 RON către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova și la 175 RON către partea civilă Spitalul Județean de Urgență Târgu Jiu, cu titlu de cheltuieli de spitalizare, sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație până la plata acestora. Referitor la partea vătămată L.I., aceasta s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 RON, reprezentând daune materiale și morale.

În urma loviturii aplicate de inculpat, partea civilă a fost în imposibilitate de a obține venituri pe o perioadă de 55 zile. În raport de venitul minim pe economie, de 600 RON, partea civilă pe această perioadă a fost lipsită de venituri în sumă de 1.100 RON, reprezentând daune materiale. În ceea ce privește prejudiciul moral determinat de suferința cauzată de vătămarea corporală, s-a apreciat că suma de 15.000 RON este de natură a oferi o satisfacție echitabilă părții civile. Astfel fiind, inculpatul, în baza textelor de lege sus-menționate, a fost obligat la 1.100 RON, daune materiale, și la 15.000 RON, daune morale. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul M.A.G. și partea civilă L.I., acesta din urmă fără să arate în scris temeiurile de desființare a soluției.

Inculpatul a susținut apelul, criticând soluția primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte: 1. că se face aplicabil cazul de restituire la procuror pentru refacerea urmăririi penale, prev. de art. 332 alin. (2) C. proc. pen., întrucât nu a fost asistat de apărător în faza respectivă a procesului, fapt ce antrenează nulitatea absolută a urmăririi penale, prev. de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. 2. că în fața instanței de fond partea vătămată L.I. nu a fost audiată în această calitate, iar, totodată, nu a făcut nici cerere de constituire de parte civilă, iar cu toate acestea, instanța s-a pronunțat în sensul obligării lui la despăgubiri civile. 3. că nu este autorul faptei atribuite prin actul de sesizare a instanței, aceea prev. de art. 20 rap.

la art. 174, 175 lit. i) C. pen., considerente pentru care a fost invocată o soluție corespunzătoare de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. 4. întrucât nu este demonstrată intenția sa de a suprima viața victimei, a apreciat că faptei ce face obiectul judecății i-a fost dată o încadrare juridică greșită, că în realitate a fost săvârșită infracțiunea prev. de art. 181 C. pen., în care sens a cerut schimbarea încadrării. Prin Decizia penală nr. 251 din 25 noiembrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de inculpatul M.A.G., împotriva Sentinței penale nr. 267 din 14 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. 4223/95/2010.

A desființat sentința cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei principale. Făcând aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen., a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., la 5 ani închisoare, cu 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. A menținut restul dispozițiilor sentinței. A respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă L.I. Pentru a hotărî astfel, a reținut că din declarațiile părții vătămate, acestea coroborate cu declarațiile martorilor V.J.L., C.C. și H.I.C., prima instanță a reținut că fapta, așa cum este descrisă, întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de tentativă de omor calificat, faptă prev. de art. 20 rap.

la art. 174, 175 lit. i) C. pen., intenția de a suprima viața victimei rezultând din materialitatea faptelor, în acest sens semnificative fiind natura instrumentului vulnerant folosit, coadă de târnăcop, apt să producă moartea, intensitatea loviturilor și gravitatea leziunii produse, fractură craniană cu înfundare, regiunea corpului vizată, capul, cât și timpul necesar spitalizării, respectiv 50 - 55 zile îngrijiri medicale, astfel, instanța de apel a reținut că nu poate fi primită critica privind greșita încadrare juridică dată faptei, respectiv consumarea infracțiunii prev. de art. 181 C. pen. Referitor la critica făcută de inculpat, vizând modul de rezolvare al laturii civile, în sensul că partea vătămată nu a fost ascultată în această calitate, și nici nu s-a constituit parte civilă, Curtea a constatat că la data de 22 iunie 2010, prin apărător, partea vătămată L.I.

s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 RON, despăgubiri civile patrimoniale și nepatrimoniale, iar despre pretențiile acestei părți instanța a luat act prin încheierea de la data arătată. Cât privește aspectul de nelegalitate invocat de inculpat, acela privind încălcarea dreptului său la apărare în faza urmăririi penale, împrejurare ce ar face aplicabil cazul de restituire la procuror, prev. de art. 332 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că, potrivit art. 171 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul nu se afla în niciuna dintre situațiile ce reclamă asistența juridică obligatorie, aceasta, în raport cu limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, fiind obligatorie doar în cursul judecății, întrucât pedeapsa este prevăzută cu închisoare mai mare de 5 ani.

Însă, aplicând inculpatului o pedeapsă principală de 7 ani și 6 luni închisoare, cu 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, curtea de apel a apreciat că în cauză instanța de fond a făcut o greșită individualizare judiciară și a luat în seamă buna comportare avută de inculpat înainte de săvârșirea faptei, dar și pe parcursul procesului, apreciind că o pedeapsă de 5 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. este de natură să satisfacă scopurile pedepsei de care face vorbire art. 52 C. pen.

Referitor la apelul declarat de partea vătămată L.I., constituit parte civilă, curtea de apel a apreciat că acesta este nefondat, întrucât, cu referire la dispozițiile art. 998, 999 C. civ. vechi, instanța de fond a făcut o justă aplicare a condițiilor răspunderii civile delictuale, acordând despăgubiri către această parte, pe cele materiale, stabilindu-le în raport de suportul probatoriu material administrat, iar pe cele morale, indemnizându-le în raport cu suferințele fizice și psihice încercate de cel vătămat. Împotriva Deciziei penale nr. 251 din 25 noiembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs inculpatul M.A.G., criticând decizia pronunțată de instanța de apel, invocând motivele de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 10, pct. 17 și pct. 18, fiind dezvoltate în practicaua prezentei decizii urmând a nu mai fi reluate.

În plus față de susținerile orale, în motivele de recurs depuse la dosarul cauzei, inculpatul a arătat că sunt incidente dispozițiile art. 76 alin. (2) C. proc. pen., arătând că deși partea vătămată nu a făcut cerere de constituire de parte civilă, inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile față de aceasta. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 4223/95/2010. Examinând recursul declarat de inculpatul M.A.G. și hotărârile atacate sub toate aspectele constată că recursul este nefondat și va fi respins ca atare pentru următoarele considerente: 1. Cu privire la critica vizând lipsa de apărare a inculpatului în fața instanței de fond și în faza de urmărire penală, instanța de recurs constată că acest motiv nu este întemeiat.

La termenul de judecată din 25 mai 2010 - dosar fond, cauza a fost amânată ca urmare a solicitării inculpatului pentru a-i da posibilitatea să-și angajeze apărător. La termenul de judecată din 8 iunie 2010 - dosar fond, cauza a fost amânată ca urmare a solicitării apărătorului ales al inculpatului, avocat G.C., pentru a-i da posibilitatea să-și pregătească apărarea. La termenul de judecată din 22 iunie 2012 - dosar fond, cauza a fost amânată ca urmare a imposibilității de prezentare a apărătorului ales al inculpatului, avocat G.C., din motive medicale. La termenul de judecată din data de 6 iulie 2010 - dosar fond, cauza a fost amânată ca urmare a solicitării apărătorului ales al inculpatului, avocat G.C., având în vedere imposibilitatea de prezentare a acestuia din motive medicale.

La termenul de judecată din data de 7 septembrie, inculpatul s-a prezentat și a fost asistat de apărător ales, avocat G.C., termen la care s-a pus în discuția părților solicitarea apărătorului inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută și ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea prev. și ped. de art. 181 C. pen. La termenul de judecată de la data de 21 septembrie 2010 au fost audiați martorii M.G.O. și V.J.L., inculpatul fiind lipsă a fost reprezentat de avocat N.A. - barou Gorj, în substituirea avocat ales G.C. La termenul de judecată din data de 5 octombrie 2010 inculpatul a lipsit, fiind reprezentat de apărătorul ales, avocat G.C., care a solicitat instanței reaudierea martorilor audiați la termenul de judecată din 21 septembrie 2010 întrucât acesta nu s-a putut prezenta la acel termen.

Instanța a pus în vedere apărătorului să reitereze această cerere după finalizarea audierii martorilor prevăzuți în actul de inculpare. La termenul de judecată din data de 19 octombrie 2010, inculpatul a fost lipsă, fiind reprezentat de apărător ales U.E., în substituirea avocat ales G.C., termen de judecată la care au fost audiați martorii U.C.I., G.G.I., P.P.G. La termenul de judecată din data de 2 noiembrie 2010, inculpatul a lipsit, fiind reprezentat de apărător desemnat din oficiu, avocat C.I., termen la care a fost audiat martorul H.I.C. La termenul de judecată din data de 16 noiembrie 2010 inculpatul a lipsit, fiind reprezentat de apărător desemnat din oficiu, avocat C.I., termen la care a fost reaudiat martorul V.J.L.

și audiat martorul G.D. La termenul de judecată din 30 noiembrie 2010, inculpatul a lipsit fiind reprezentat de apărător desemnat din oficiu avocat B.C. în substituirea avocatului din oficiu C.I., termen la care a fost audiat martorul M.M. La termenul de judecată din data de 14 decembrie 2010 (termen la care instanța de fond a rămas în pronunțare) inculpatul a lipsit, fiind reprezentat de apărător desemnat din oficiu B.C. în substituirea avocat din oficiu C.I., termen la care a fost reaudiat martorul M.G.O.

Cercetarea judecătorească s-a desfășurat în fața instanței de fond pe parcursul a 12 termene de judecată, apărătorul ales al inculpatului, avocat G.C., a depus delegația de reprezentare a intereselor juridice ale inculpatului încă de la al doilea termen de judecată acordat, însă s-a prezentat în fața instanței de fond, personal, la trei termene de judecată, iar la două termene de judecată au avut delegație de substituire ai apărătorului ales doi apărători aleși, respectiv, avocat U.E. și N.A. La toate celelalte termene de judecată inculpatul M.A.G. a fost asistat și respectiv reprezentat de apărători desemnați din oficiu, ca urmare a lipsei nejustificate a apărătorului ales al inculpatului sau a substituenților avocatului.

Astfel, critica apărătorului inculpatului în sensul că inculpatul a fost lipsit de apărare este nejustificată, întrucât rezultă din cele ce preced modalitatea desfășurării cercetării judecătorești în fața instanței de fond, dar și a apărărilor făcute de apărătorii aleși și respectiv apărătorii desemnați din oficiu. Împrejurarea că apărătorul ales nu și-a asigurat substituirea la toate celelalte termene de judecată nu atrage nulitatea hotărârilor (încheierilor) și respectiv sentința pronunțată de instanța de fond, atâta vreme cât apărătorul ales al inculpatului nu a înțeles să-și asigure substituirea, deși era obligat să o facă, cercetarea desfășurându-se în prezența apărătorilor desemnați din oficiu ai inculpatului, instanța aplicând dispozițiile art. 171 alin. (4 1 ) C. proc.

pen. Împrejurarea că inculpatul nu a fost asistat de apărător desemnat din oficiu sau apărător ales în faza de urmărire penală nu atrage restituirea cauzei la procuror, nefiind incident art. 332 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că în faza de urmărire penală inculpatul nu se afla în niciuna dintre condițiile impuse de art. 171 alin. (2) C. proc. pen. Potrivit art. 171 alin. (2) C. proc. pen., asistența juridică este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un alt institut medical educativ, când este reținut sau arestat, chiar în altă cauză, când față de acesta a fost dispusă măsura de siguranță a internării medicale sau obligarea la tratament medical chiar în altă cauză ori când organul de urmărire penală sau instanța apreciază că învinuitul sau inculpatul nu și-ar putea face singur apărarea, precum și în alte cazuri prevăzute de lege.

Din perspectiva acestor dispoziții raportat la persoana inculpatului și la cauza de față, se constată că asistența juridică a inculpatului nu era obligatorie în faza de urmărire penală, având în vedere că inculpatul se afla în stare de libertate, asupra sa neexistând restrângerea libertății individuale a inculpatului în cauza de față, dar nici într-o altă cauză, nu era minor, nu se afla internat într-o unitate medicală în cauza de față sau într-o altă cauză, pentru a exista obligativitatea asistenței juridice. În ceea ce privește asistența juridică a inculpatului în fața instanței de judecată rezultă din cele menționate anterior că la fiecare termen de judecată inculpatul a fost reprezentat de apărători aleși sau de apărători desemnați din oficiu, când apărătorii aleși au lipsit în mod nejustificat neasigurându-și substituirea.

2. Cât privește critica apărării în sensul că instanța de fond nu a dispus reaudierea celor doi martori din data de 21 septembrie 2012, Înalta Curte constată că nici aceasta nu este întemeiată constatându-se, de asemenea, din cele ce preced că cei doi martori M.G.O. și V.J.L. au fost reaudiați la termenele de judecată din 16 noiembrie 2010 și 14 decembrie 2010, când inculpatul a fost reprezentat de apărător desemnat din oficiu. Totodată, Înalta Curte constată că nu este întemeiată nici critica apărării privind împrejurarea că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la solicitarea apărării depusă la dosar apel de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. și ped de art. 20 C. pen.

rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea prev. și ped. de art. 181 C. pen. Cererea de schimbare a încadrării juridice a fost depusă de apărare la termenul de judecată din 21 noiembrie 2011, când cauza a rămas în pronunțare și s-a acordat cuvântul la dezbateri inclusiv cu privire la această solicitare, iar pronunțarea deciziei s-a amânat la data de 25 noiembrie 2011, din considerentele hotărârii rezultând că instanța de apel s-a pronunțat cu privire la această solicitare. 3. Cât privește soluția de achitare a inculpatului M.A.G., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte constată că nici acest motiv de casare nu este întemeiat. Din declarațiile părții vătămate L.I.

și din declarațiile martorilor M.G.O., V.J.L., H.I.C., P.P.G., G.G.I., C.C., U.C.I., dar și din declarațiile date de aceiași martori în faza de cercetare judecătorească la instanța de fond la termenele de judecată descrise la pct. 1 din considerentele prezentei decizii, rezultă fără dubiu intenția inculpatului de a lovi partea vătămată punându-i viața în primejdie și vinovăția certă că acesta este cel care a lovit partea vătămată, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. 4. Referitor la motivul de casare privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art 174 - 175 lit. i) C. pen.

în infracțiunea prev. de art. 181 C. pen., Înalta Curte constată că nici acesta nu este întemeiată. Latura subiectivă a infracțiuni prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. a constat în intenția directă a inculpatului de a lovi partea vătămată cu scopul de a-i pune viața în primejdie; de asemenea se are în vedere zona corpului vizată, o zonă vitală, respectiv capul victimei, obiectul folosit la producerea agresiunii, respectiv coada de topor, obiect apt să producă decesul victimei și intensitatea loviturii care a condus la îngrijiri medicale de 50 - 55 zile. De asemenea, se are în vedere și atitudinea inculpatului după săvârșirea faptei, respectiv că acesta a fugit de la locul săvârșirii faptei nerecunoscând producerea ei, ba încercând chiar prin declarațiile date să inducă convingerea organelor judiciare că nu el a săvârșit fapta, ci numitul G.J.G.

este cel care a agresat partea vătămată L.I. "cu prăjina". Tot din declarațiile martorilor rezultă că inculpatul a avut inițiativa și a avut, prin urmare și intenția, de a se înarma cu o coadă de topor, atât el cât și ceilalți prieteni ai săi, conform celor precizate de martori, și de a pleca după partea vătămată și după persoanele care o însoțeau pe aceasta, cu scopul de a le aplica o corecție întrucât aceștia din urmă veneau să se întâlnească cu fetele din satul în care locuia inculpatul. De asemenea, se au în vedere și urmările produse, respectiv certificatul medico-legal emis de Serviciul de Medicină Legală Gorj, din care rezultă că partea vătămată a suferit hematom extradural acut frontal dr.

cu fractură frontală comunicativă cu înfundare, plagă contuză arcuată de 3 cm suturată chirurgical cu 3 fire cu crustă hematită brună, pentru care partea vătămată L.I. a fost trimisă la neurochirugie Craiova.

Nu se poate reține astfel săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 C. pen., având în vedere în mod strict doar numărul de zile de îngrijiri medicale recomandate părții vătămate, de 50 - 55 zile necesare pentru vindecare, așa cum a susținut apărarea în sensul că infracțiunea de vătămare corporală necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile, întrucât caracteristicile de delimitare ale celor două infracțiuni constau tocmai în elementele descrise anterior, respectiv intenția făptuitorului, zona de corp vizată, obiectul folosit la săvârșirea infracțiunii, intensitatea loviturii și atitudinea făptuitorului după momentul săvârșirii faptei, și nu cu precădere numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, așa cum sunt prevăzute în mod expres în textul de lege al incriminării infracțiunii de vătămare corporală.

Cu privire la critica apărării în sensul că partea vătămată nu a solicitat despăgubiri civile și că i s-au acordat în mod nelegal, instanța de recurs constată că nici această critică nu este întemeiată. La termenul de judecată din 22 iunie 2010, intimata-parte civilă L.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 RON, reprezentând despăgubiri civile și daune morale. Despăgubirile civile au fost calculate în mod corect de instanța de fond raportat la imposibilitatea părții vătămate de a obține venituri pe o perioadă de 55 de zile prin raportare la venitul minim pe economie de 600 RON, constatându-se astfel că repararea pagubei cauzate prin săvârșirea infracțiunii presupune atât repararea pagubei efective (damnum emergens), cât și a folosului nerealizat (lucrum cesans), cu condiția ca acestea să fie certe.

Cât privește stabilirea daunelor morale, instanța de recurs constată că dispozițiile procedural-penale nu prevăd un calcul sau o modalitate de stabilire a cuantumului acestora, acestea rămânând la aprecierea instanței în funcție de suferințele părții vătămate, vătămarea fizică adusă acesteia, consecințele urmării acestor vătămări, astfel se constată că în mod corect și acestea au fost stabilite de instanța de fond și menținute de instanța de apel. Prin urmare, despăgubirile civile au fost stabilite în sarcina inculpatului ca urmare a folosului de care a fost lipsită partea civilă L.I. și în egală măsură s-a dispus și tragerea la răspundere civilă a inculpatului pentru acordarea daunelor morale, despăgubiri ce sunt în concordanță cu dispozițiile art. 14 alin. (4) și alin. (5) C. proc.

pen. Pentru aceste considerente, în baza art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.A.G. împotriva Deciziei penale nr. 251 din 25 noiembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.A.G. împotriva Deciziei penale nr. 251 din 25 noiembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 250 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 iunie 2012. Procesat de GGC - AZ