ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3409/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3409/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursului de față:

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 411 din data de 10 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul

Dolj în Dosarul nr. 3242/63/2012, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174,

175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit.

b) C. pen., art. 64 C. pen., a fost condamnat inculpatul C.M.D. la pedeapsa de

4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C.

pen., pe o durată de 2 ani.

În

baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei

aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 7 ani, termen compus

din durata pedepsei aplicate la care s-a adăugat intervalul de 3 ani fixat de

instanță.

În

baza art. 86

3

C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata

termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se

prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Dolj; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau

locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să

comunice și justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de

natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a

atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

privind revocarea beneficiului suspendării.

S-a

aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În

baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor

accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei

principale.

S-a

admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă M.A., fiind obligat

inculpatul la plata sumei de 10.000 RON daune morale către partea civilă.

A

fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean

de Urgență Craiova.

A

fost obligat inculpatul la plata sumei de 5867,23 RON, cheltuieli de

spitalizare către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova

sumă ce va fi reactualizată de la data producerii prejudiciului și până la

plata efectivă a debitului.

În

baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de

la inculpat în vederea introducerii profilelor genetice în sistemul de date

genetice judiciare

În

baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr.

1097/P/2011 din data de 14 martie 2012, întocmit de Parchetul de pe Tribunalul

Dolj, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului

C.M.D., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat,

prevăzută de art. 20 raportat la art. 174,175 alin. (1) lit. i) C. pen.

În

fapt, s-a reținut că la data de 09 noiembrie 2010, partea vătămată M.A. a

sustras mai multe verze dintr-o cultură ce îi aparținea inculpatului C.M.D.,

cauzându-i un prejudiciu în cuantum de 27 RON.

În

seara aceleiași zile, partea vătămată M.A. se afla pe terasa barului

"L.P." din comuna C., împreună cu martorii E.M.C., F.A., G.I. și

A.V., consumând băuturi alcoolice.

În

fața barului a venit inculpatul C.M.D., cu un autovehicul marca A., iar după ce

a coborât din autoturism, inculpatul l-a chemat pe partea vătămată M.A. la

el,începând să îi reproșeze de ce i-a sustras varza. Apoi, cu o bâtă pe care o

avea asupra sa, inculpatul i-a aplicat părții vătămate două lovituri în zona

capului, aceasta prăbușindu-se la pământ, pierzându-și cunoștința.

Martorii

aflați pe terasa barului, respectiv E.M.C., F.A., G.I. și A.V. au ridicat

victima de jos și apoi au anunțat serviciul de ambulanță.

Conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 3593/Al/2011 întocmit de I.M.L.

Craiova a rezultat că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice ce au

necesitat 65 - 70 zile îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viața.

Situația

de fapt reținută prin rechizitoriu a fost probată cu declarația părții

vătămate, declarația inculpatului, declarațiile martorilor, raportul de

expertiză medico-legală nr. 3593/A din 17 octombrie 2011 al I.M.L. Craiova.

În

cadrul cercetării judecătorești s-a luat declarație părții vătămate M.A., care

a arătat ca a fost lovit de inculpat cu o bâtă în cap, după ce au avut o

discuție în contradictoriu în legătură cu varza sustrasă de pe terenul

inculpatului. S-a constituit parte civilă cu suma de 30000 RON daune materiale

și 20000 RON daune morale.

S-a

audiat inculpatul, acesta recunoscând că în seara zilei de 9 noiembrie 2010 a

avut o discuție cu partea vătămată, legată de sustragerea unei cantități de

varză de pe cultura sa și, întrucât partea vătămată i-a adresat injurii, cu un

lănteț, i-a aplicat acesteia mai multe lovituri peste brațe și picioare. Când

s-a îndreptat spre autoturism a fost atenționat de o persoana și întorcându-se,

a observat ca partea vătămată intenționa să îl lovească cu o halbă de sticlă,

moment în care i-a aplicat o lovitură cu bâta în cap, fără a avea intenția de

a-l lovi în acea zona.

Au

fost audiați martorii E.M.C., G.I., M.M., A.V., Ș.V., C.A.R., R.F., aceștia

menținând declarațiile date în faza de urmărire penală.

Partea

civilă a solicitat pentru dovedirea pretențiilor civile administrarea probei cu

înscrisuri și a probei testimoniale, fiind audiați martorii E.M. și G.I.

În

apărare, inculpatul a solicitat încuviințarea probei testimoniale, proba ce a

fost încuviințată de instanță, fiind audiați martorii propuși pe latură civilă

- T.A. și G.A., cât și un martor în circumstanțiere - Ș.V.

Analizând

întregul material probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea

situație de fapt:

În

seara zilei de 9 noiembrie 2010, în fata barului din comuna C. a avut loc o

discuție în contradictoriu între inculpat și partea vătămată generată de faptul

că partea vătămată sustrăsese de pe terenul inculpatului mai multe verze,

părțile adresându-și reciproc insulte și injurii. Pe fondul acestei discuții,

inculpatul C.M.D. i-a aplicat părții vătămate, cu bâta, lovituri în zona

capului și peste corp, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 65 -

70 de zile, leziuni ce i-au pus în primejdie viața.

Săvârșirea

faptei cu vinovăție de către inculpat a rezultat, fără dubiu, din materialul

probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale și al cercetării

judecătorești.

Astfel,

toți martorii audiați au declarat că în seara zilei de 9 noiembrie 2010

inculpatul a venit la barul din comuna unde se afla partea vătămată și a

chemat-o pe aceasta lângă autoturismul său, reproșându-i că i-a sustras varza

de pe cultura sa. Cei doi și-au adresat reciproc insulte și injurii, inculpatul

lovindu-l pe M.A. peste corp și în cap cu o bâtă, în urma loviturilor primite

partea vătămată căzând la pământ, pierzându-și cunoștința.

Declarațiile

martorilor s-au coroborat cu declarația părții vătămate, concluziile raportului

de expertiză medico-legală nr. 3593/A1/2011 și cu declarația inculpatului care

a recunoscut aplicarea loviturilor, precizând însă că nu a avut intenția de a-l

lovi în cap și de a-l ucide.

În

cazul infracțiunilor îndreptate împotriva vieții, intenția de a ucide rezultă

din materialitatea actelor săvârșite de inculpat, apreciindu-se că în raport cu

zona vizată și intensitatea loviturilor, acestea prefigurează producerea

rezultatului letal.

Ceea

ce deosebește infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 C.

pen. de infracțiunea de tentativă de omor, prevăzută de art. 20 raportat la

art. 174 C. pen. este latura subiectivă, respectiv intenția cu care a acționat

inculpatul.

Pentru

stabilirea intenției cu care acționează inculpatul este necesară o analiză

minuțioasă a tuturor împrejurărilor de fapt, care contribuie la definirea

formei de vinovăție.

Astfel,

inculpatul, aflând că partea vătămată îi sustrăsese varza de pe cultura sa și

că aceasta intenționează ca pe viitor să continue să fure, s-a înarmat cu o

bâtă și s-a deplasat la locul unde se afla partea vătămată, împrejurări ce

conturează starea emoțională a inculpatului, care a luat hotărârea de a lovi

victima.

Ajuns

la locul faptei, inculpatul i-a aplicat victimei două lovituri cu bâta în cap,

loviturile fiind de intensitate mare și ca urmare, victima și-a pierdut

cunoștința, fiind doborâtă la pământ. Imediat după incident, inculpatul a

plecat cu autoturismul său, fără a încerca să acorde ajutor acesteia.

În

raport cu aceste circumstanțe s-a reținut că inculpatul a acționat cu intenția

de a ucide.

În

desfășurarea acțiunii violente, inculpatul a vizat o zonă vitală, în care a

lovit cu intensitate, folosind un obiect apt să producă moartea, ceea ce

conturează latura subiectivă.

În

drept, fapta inculpatului, constând în aplicarea de lovituri părții vătămate,

cu intensitate, folosind un instrument apt de a ucide, vizând zone vitale,

provocându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viața, s-a reținut că întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, faptă

prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C.

pen.

La

individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere

dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv pericolul concret al faptei săvârșite,

determinat de importanța valorilor sociale încălcate, urmările produse, dar și

împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta - pe fondul acțiunilor de

furt comise de partea vătămată în dauna inculpatului, care, deși nu pot fi

reținute ca stare de provocare, pot justifica starea emoțională în care a

acționat inculpatul. S-a reținut că, deși nimic nu legitimează acțiunea

inculpatului, nu a fost ignorat faptul că banii pentru traiul zilnic erau

obținuți din vânzarea produselor agricole, inculpatul fiind singurul care îi

întreține pe cei doi copii în vârstă de 13 și, respectiv, 7 ani.

Au

fost de asemenea avute în vedere și datele personale ale inculpatului, care

anterior a avut a conduită bună în familie și societate (aspecte confirmate de

actele aflate la dosarul cauzei), iar pe parcursul procesului penal s-a

prezentat la toate termenele de judecată și a avut o atitudine de regret a

faptei, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) și art. 76

lit. b) C. pen.

Având

în vedere referatul de evaluare întocmit în cauză de Serviciul de probațiune

(din care rezulta că, în timp, comportamentul inculpatului a fost adaptat

normelor sociale, nefiind implicat în conflicte, în comunitate având o imagine

pozitivă, fiind apreciat pentru spiritul gospodăresc și pentru faptul că își

crește singur copiii, dispunând de voința și abilitățile decizionale necesare

pentru menținerea unui comportament pro-social), împrejurarea că este singurul

întreținător al copiilor săi minori, iar de la săvârșirea faptei a trecut o

perioadă de timp în care inculpatul nu a mai săvârșit alte fapte penale, s-a

apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi îndeplinit și

fără executarea efectivă a pedepsei aplicate.

Apreciindu-se

că, prin ea însăși, pronunțarea condamnării din prezenta cauză va constitui un

avertisment pentru inculpat și chiar fără executarea ei efectivă prin privare

de libertate, acesta nu va mai săvârși alte infracțiuni, conduita sa viitoare

fiind verificată prin supravegherea de către Serviciul de Probațiune, instanța

a dispus în baza art. 86

1

C. pen., suspendarea sub supraveghere a

executării aplicate pe durata termenului de încercare de 7 ani, termen compus

din durata pedepsei aplicate la care s-a adăugat intervalul de timp de 3 ani

fixat de instanță, cu respectarea disp. art. 86

3

C. pen.

Cu

privire la latura civilă a cauzei, instanța a reținut că partea vătămată M.A.

s-a constituit parte civilă cu suma de 30.000 RON daune materiale, reprezentând

cheltuieli de spitalizare, medicamente și 20.000 RON daune morale.

În

dovedirea pretențiilor a solicitat încuviințarea probei testimoniale, fiind

audiați martorii E.M. și G.I. Martorii au declarat că nu cunosc ce sumă de bani

a cheltuit partea vătămată în urma incidentului, pentru restabilirea sănătății.

Potrivit

art. 1069 C. civ. cel ce formulează o pretenție în fața judecății trebuie să o

dovedească.

Cum

partea civilă M.A. nu a făcut dovada pretențiilor materiale solicitate,

instanța a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea inculpatului la

plata sumei de 30.000 RON daune materiale.

În

raport cu numărul mare de zile de îngrijiri medicale, de suferința psihică și

fizică îndurată, de urmarea produsă prin fapta ilicită a inculpatului - leziuni

ce i-au pus în pericol viața - instanța a apreciat că părții civile i s-a

cauzat un prejudiciu de ordin moral, urmând ca în baza art. 998 - 999 C. civ.

să îl oblige pe inculpat la plata sumei de 10.000 RON daune morale.

De

asemenea, în baza art. 998 - 999 C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată

de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, inculpatul fiind

obligat la plata sumei de 5867,23 RON, cheltuieli de spitalizare către această

parte civilă sumă ce va fi reactualizată de la data producerii prejudiciului și

până la plata efectivă a debitului.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și

inculpatul C.M.D..

Parchetul

de pe lângă Tribunalul Dolj a solicitat, prin motivele de apel,

reindividualizarea pedepsei sub aspectul cuantumului și al modalității de

executare, arătând că,în mod greșit s-au reținut circumstanțe atenuante, fapta

fiind gravă, a fost pusă în primejdie viața părții vătămate, solicitându-se ca

pedeapsa să fie executată în regim de detenție. S-a mai arătat că în mod greșit

s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 76 lit. b) C. pen., în mod corect

trebuia să se facă aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. (2) C. pen.

Inculpatul

a criticat prin motivele de apel numai latura penală a cauzei, arătând că instanța

nu s-a pronunțat pe cererea de schimbare a încadrării juridice, din

infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 C. pen., în

infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., având în vedere că nu a

existat intenția de a ucide și nu a fost vizată zona capului părții vătămate.

Prin

Decizia penală nr. 178 din 15 mai 2013, Curtea de Apel Craiova, secția penală

și pentru cauze cu minori, a respins apelul declarat de inculpatul C.M.D.

împotriva Sentinței penale nr. 411 din 10 octombrie 2012, pronunțată de

Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 3242/63/2012, ca nefondat.

A

admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva

aceleiași sentințe penale, a desființat în parte sentința atacată, a înlăturat

aplicarea art. 76 lit. b) C. pen. și a aplicat art. 76 alin. (2) C. pen.

Au

fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Analizând

actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate, precum

și din oficiu, sub toate aspectele, curtea de apel a constatat că instanța de

fond a reținut o stare de fapt corectă și concordantă cu probele administrate

în cauză, încadrarea juridică fiind, de asemenea, justă.

Din

probele administrate în cauză - declarațiile părții vătămate, ale inculpatului

și martorilor E.M.C., G.I., M.M., A.V., Ș.V., C.A.R., R.F., raportul de

expertiză medico-legală nr. 3593/A din 17 octombrie 2011 al I.M.L. Craiova -

s-a reținut că, în seara zilei de 09 noiembrie 2010, în fața barului din comuna

C., jud. Dolj, a avut loc o discuție în contradictoriu între inculpat și partea

vătămată, generată de faptul că partea vătămată sustrăsese de pe terenul

inculpatului mai multe verze, părțile adresându-și reciproc insulte și injurii,

iar pe fondul acestei discuții, inculpatul C.M.D. i-a aplicat părții vătămate,

cu bâta, lovituri în zona capului, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru

vindecare 65 - 70 de zile, leziuni ce i-au pus în primejdie viața.

Fapta

inculpatului, astfel cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art.

20 C. pen. raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

În

ceea ce privește motivul de apel formulat de inculpat, prin care a arătat că

instanța de fond nu s-a pronunțat pe cererea de schimbare a încadrării

juridice, din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 C.

pen., în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., având în vedere

că nu a existat intenția de a ucide și nu a fost vizată zona capului părții

vătămate, s-a reținut că acest motiv este neîntemeiat.

Instanța

de apel a reținut că, din analiza hotărârii instanței de fond rezultă că

aceasta a motivat pe larg și în mod întemeiat încadrarea juridică a faptei,

arătându-se că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide, având în vedere că

i-a aplicat victimei două lovituri cu bâta (obiect apt să producă moartea) în

cap - zonă vitală, loviturile fiind de intensitate mare, iar ca urmare a

acestora partea vătămată a suferit leziuni ce i-au pus în primejdie viața.

Așadar,

apărarea inculpatului, reiterată și în apel, în sensul că nu a acționat cu

intenția de a ucide partea vătămată (pentru lămurirea acestui aspect fiind

audiat în apel și martorul M.L., declarația sa neducând însă la stabilirea unei

stări de fapt diferite de cea reținută la fond) a fost infirmată de celelalte

probe administrate în cauză și la care s-a făcut referire anterior. Astfel,

martorii E.M.C., M.M., R.F., prezenți la conflict și audiați la instanța de

fond, au declarat în mod constant că l-au văzut pe inculpat lovind partea

vătămată cu un lănteț din lemn în cap.

În

ceea ce privește motivele de apel formulate de parchet, prin care s-a criticat

pedeapsa sub aspectul cuantumului și al modalității de executare, instanța de

apel a constatat că acestea sunt neîntemeiate.

Astfel,

a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată, cu

respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., având în vedere limitele

de pedeapsă prevăzute de lege, pericolul social al faptei, urmările produse,

împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta - pe fondul furtului

comis de partea vătămata în dauna inculpatului, precum și persoana și conduita

inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut, anterior

comiterii faptei, o comportare bună, are în întreținere doi copii minori, iar

după săvârșirea faptei s-a prezentat în fața organelor judiciare și a avut o

atitudine sinceră, curtea de apel apreciind că în mod just au fost reținute în

favoarea inculpatului circumstanțe atenuante și s-a redus pedeapsa sub minimul

special prevăzut de lege.

Totodată,

având în vedere referatul de evaluare întocmit în cauză de Serviciul de

probațiune (din care a rezultat că, în timp, comportamentul inculpatului a fost

adaptat normelor sociale, nefiind implicat în alte conflicte, în comunitate

fiind apreciat pentru faptul că își crește singur copiii), în mod corect s-a

apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi îndeplinit și

fără executarea efectivă, în regim de detenție, a pedepsei aplicate, dispunându-se

suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.

S-a

reținut că este însă întemeiat motivul de apel formulat de parchet privind

greșita aplicare a dispozițiilor art. 76 lit. b) C. pen., în cazul

infracțiunilor de omor făcându-se aplicarea art. 76 alin. (2) C. pen. privind

reducerea pedepsei în cazul existenței circumstanțelor atenuante.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul C.M.D.

La

data de 5 noiembrie 2013, în ședință publică, recurentul inculpat a învederat

că înțelege să își retragă recursul declarat în cauză.

Având

în vedere această unilaterală și necondiționată exprimare de voință, Înalta

Curte în contextul dispozițiilor art. 369 C. proc. pen. și în temeiul art. 385

4

alin. (2) C. proc. pen., va lua act de declarația inculpatului C.M.D., de

retragerea recursului declarat împotriva Deciziei penale nr. 178 din 15 mai

2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Văzând

și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea

recurentului inculpat C.M.D. la plata cheltuielilor judiciare către stat,

conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia

act de retragerea recursului declarat de inculpatul C.M.D. împotriva Deciziei

penale nr. 178 din 15 mai 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 05 noiembrie 2013.

Procesat

de GGC - GV