ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3409/2013

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 411 din data de 10 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 3242/63/2012, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., art. 64 C. pen., a fost condamnat inculpatul C.M.D. la pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 7 ani, termen compus din durata pedepsei aplicate la care s-a adăugat intervalul de 3 ani fixat de instanță.

În baza art. 86 3 C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării. S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale. S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă M.A., fiind obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 RON daune morale către partea civilă. A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 5867,23 RON, cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova sumă ce va fi reactualizată de la data producerii prejudiciului și până la plata efectivă a debitului. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilelor genetice în sistemul de date genetice judiciare În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr. 1097/P/2011 din data de 14 martie 2012, întocmit de Parchetul de pe Tribunalul Dolj, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului C.M.D., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174,175 alin. (1) lit. i) C. pen. În fapt, s-a reținut că la data de 09 noiembrie 2010, partea vătămată M.A. a sustras mai multe verze dintr-o cultură ce îi aparținea inculpatului C.M.D., cauzându-i un prejudiciu în cuantum de 27 RON. În seara aceleiași zile, partea vătămată M.A. se afla pe terasa barului "L.P." din comuna C., împreună cu martorii E.M.C., F.A., G.I.

și A.V., consumând băuturi alcoolice. În fața barului a venit inculpatul C.M.D., cu un autovehicul marca A., iar după ce a coborât din autoturism, inculpatul l-a chemat pe partea vătămată M.A. la el,începând să îi reproșeze de ce i-a sustras varza. Apoi, cu o bâtă pe care o avea asupra sa, inculpatul i-a aplicat părții vătămate două lovituri în zona capului, aceasta prăbușindu-se la pământ, pierzându-și cunoștința. Martorii aflați pe terasa barului, respectiv E.M.C., F.A., G.I. și A.V. au ridicat victima de jos și apoi au anunțat serviciul de ambulanță. Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 3593/Al/2011 întocmit de I.M.L. Craiova a rezultat că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice ce au necesitat 65 - 70 zile îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viața.

Situația de fapt reținută prin rechizitoriu a fost probată cu declarația părții vătămate, declarația inculpatului, declarațiile martorilor, raportul de expertiză medico-legală nr. 3593/A din 17 octombrie 2011 al I.M.L. Craiova. În cadrul cercetării judecătorești s-a luat declarație părții vătămate M.A., care a arătat ca a fost lovit de inculpat cu o bâtă în cap, după ce au avut o discuție în contradictoriu în legătură cu varza sustrasă de pe terenul inculpatului. S-a constituit parte civilă cu suma de 30000 RON daune materiale și 20000 RON daune morale. S-a audiat inculpatul, acesta recunoscând că în seara zilei de 9 noiembrie 2010 a avut o discuție cu partea vătămată, legată de sustragerea unei cantități de varză de pe cultura sa și, întrucât partea vătămată i-a adresat injurii, cu un lănteț, i-a aplicat acesteia mai multe lovituri peste brațe și picioare.

Când s-a îndreptat spre autoturism a fost atenționat de o persoana și întorcându-se, a observat ca partea vătămată intenționa să îl lovească cu o halbă de sticlă, moment în care i-a aplicat o lovitură cu bâta în cap, fără a avea intenția de a-l lovi în acea zona. Au fost audiați martorii E.M.C., G.I., M.M., A.V., Ș.V., C.A.R., R.F., aceștia menținând declarațiile date în faza de urmărire penală. Partea civilă a solicitat pentru dovedirea pretențiilor civile administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale, fiind audiați martorii E.M. și G.I. În apărare, inculpatul a solicitat încuviințarea probei testimoniale, proba ce a fost încuviințată de instanță, fiind audiați martorii propuși pe latură civilă - T.A.

și G.A., cât și un martor în circumstanțiere - Ș.V. Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt: În seara zilei de 9 noiembrie 2010, în fata barului din comuna C. a avut loc o discuție în contradictoriu între inculpat și partea vătămată generată de faptul că partea vătămată sustrăsese de pe terenul inculpatului mai multe verze, părțile adresându-și reciproc insulte și injurii. Pe fondul acestei discuții, inculpatul C.M.D. i-a aplicat părții vătămate, cu bâta, lovituri în zona capului și peste corp, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 65 - 70 de zile, leziuni ce i-au pus în primejdie viața. Săvârșirea faptei cu vinovăție de către inculpat a rezultat, fără dubiu, din materialul probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești.

Astfel, toți martorii audiați au declarat că în seara zilei de 9 noiembrie 2010 inculpatul a venit la barul din comuna unde se afla partea vătămată și a chemat-o pe aceasta lângă autoturismul său, reproșându-i că i-a sustras varza de pe cultura sa. Cei doi și-au adresat reciproc insulte și injurii, inculpatul lovindu-l pe M.A. peste corp și în cap cu o bâtă, în urma loviturilor primite partea vătămată căzând la pământ, pierzându-și cunoștința. Declarațiile martorilor s-au coroborat cu declarația părții vătămate, concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 3593/A1/2011 și cu declarația inculpatului care a recunoscut aplicarea loviturilor, precizând însă că nu a avut intenția de a-l lovi în cap și de a-l ucide.

În cazul infracțiunilor îndreptate împotriva vieții, intenția de a ucide rezultă din materialitatea actelor săvârșite de inculpat, apreciindu-se că în raport cu zona vizată și intensitatea loviturilor, acestea prefigurează producerea rezultatului letal. Ceea ce deosebește infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 C. pen. de infracțiunea de tentativă de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. este latura subiectivă, respectiv intenția cu care a acționat inculpatul. Pentru stabilirea intenției cu care acționează inculpatul este necesară o analiză minuțioasă a tuturor împrejurărilor de fapt, care contribuie la definirea formei de vinovăție.

Astfel, inculpatul, aflând că partea vătămată îi sustrăsese varza de pe cultura sa și că aceasta intenționează ca pe viitor să continue să fure, s-a înarmat cu o bâtă și s-a deplasat la locul unde se afla partea vătămată, împrejurări ce conturează starea emoțională a inculpatului, care a luat hotărârea de a lovi victima. Ajuns la locul faptei, inculpatul i-a aplicat victimei două lovituri cu bâta în cap, loviturile fiind de intensitate mare și ca urmare, victima și-a pierdut cunoștința, fiind doborâtă la pământ. Imediat după incident, inculpatul a plecat cu autoturismul său, fără a încerca să acorde ajutor acesteia. În raport cu aceste circumstanțe s-a reținut că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide.

În desfășurarea acțiunii violente, inculpatul a vizat o zonă vitală, în care a lovit cu intensitate, folosind un obiect apt să producă moartea, ceea ce conturează latura subiectivă. În drept, fapta inculpatului, constând în aplicarea de lovituri părții vătămate, cu intensitate, folosind un instrument apt de a ucide, vizând zone vitale, provocându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viața, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, faptă prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv pericolul concret al faptei săvârșite, determinat de importanța valorilor sociale încălcate, urmările produse, dar și împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta - pe fondul acțiunilor de furt comise de partea vătămată în dauna inculpatului, care, deși nu pot fi reținute ca stare de provocare, pot justifica starea emoțională în care a acționat inculpatul. S-a reținut că, deși nimic nu legitimează acțiunea inculpatului, nu a fost ignorat faptul că banii pentru traiul zilnic erau obținuți din vânzarea produselor agricole, inculpatul fiind singurul care îi întreține pe cei doi copii în vârstă de 13 și, respectiv, 7 ani.

Au fost de asemenea avute în vedere și datele personale ale inculpatului, care anterior a avut a conduită bună în familie și societate (aspecte confirmate de actele aflate la dosarul cauzei), iar pe parcursul procesului penal s-a prezentat la toate termenele de judecată și a avut o atitudine de regret a faptei, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen.

Având în vedere referatul de evaluare întocmit în cauză de Serviciul de probațiune (din care rezulta că, în timp, comportamentul inculpatului a fost adaptat normelor sociale, nefiind implicat în conflicte, în comunitate având o imagine pozitivă, fiind apreciat pentru spiritul gospodăresc și pentru faptul că își crește singur copiii, dispunând de voința și abilitățile decizionale necesare pentru menținerea unui comportament pro-social), împrejurarea că este singurul întreținător al copiilor săi minori, iar de la săvârșirea faptei a trecut o perioadă de timp în care inculpatul nu a mai săvârșit alte fapte penale, s-a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi îndeplinit și fără executarea efectivă a pedepsei aplicate.

Apreciindu-se că, prin ea însăși, pronunțarea condamnării din prezenta cauză va constitui un avertisment pentru inculpat și chiar fără executarea ei efectivă prin privare de libertate, acesta nu va mai săvârși alte infracțiuni, conduita sa viitoare fiind verificată prin supravegherea de către Serviciul de Probațiune, instanța a dispus în baza art. 86 1 C. pen., suspendarea sub supraveghere a executării aplicate pe durata termenului de încercare de 7 ani, termen compus din durata pedepsei aplicate la care s-a adăugat intervalul de timp de 3 ani fixat de instanță, cu respectarea disp. art. 86 3 C. pen. Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța a reținut că partea vătămată M.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 30.000 RON daune materiale, reprezentând cheltuieli de spitalizare, medicamente și 20.000 RON daune morale.

În dovedirea pretențiilor a solicitat încuviințarea probei testimoniale, fiind audiați martorii E.M. și G.I. Martorii au declarat că nu cunosc ce sumă de bani a cheltuit partea vătămată în urma incidentului, pentru restabilirea sănătății. Potrivit art. 1069 C. civ. cel ce formulează o pretenție în fața judecății trebuie să o dovedească. Cum partea civilă M.A. nu a făcut dovada pretențiilor materiale solicitate, instanța a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea inculpatului la plata sumei de 30.000 RON daune materiale. În raport cu numărul mare de zile de îngrijiri medicale, de suferința psihică și fizică îndurată, de urmarea produsă prin fapta ilicită a inculpatului - leziuni ce i-au pus în pericol viața - instanța a apreciat că părții civile i s-a cauzat un prejudiciu de ordin moral, urmând ca în baza art. 998 - 999 C. civ.

să îl oblige pe inculpat la plata sumei de 10.000 RON daune morale. De asemenea, în baza art. 998 - 999 C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, inculpatul fiind obligat la plata sumei de 5867,23 RON, cheltuieli de spitalizare către această parte civilă sumă ce va fi reactualizată de la data producerii prejudiciului și până la plata efectivă a debitului. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul C.M.D.. Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a solicitat, prin motivele de apel, reindividualizarea pedepsei sub aspectul cuantumului și al modalității de executare, arătând că,în mod greșit s-au reținut circumstanțe atenuante, fapta fiind gravă, a fost pusă în primejdie viața părții vătămate, solicitându-se ca pedeapsa să fie executată în regim de detenție.

S-a mai arătat că în mod greșit s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 76 lit. b) C. pen., în mod corect trebuia să se facă aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. (2) C. pen. Inculpatul a criticat prin motivele de apel numai latura penală a cauzei, arătând că instanța nu s-a pronunțat pe cererea de schimbare a încadrării juridice, din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., având în vedere că nu a existat intenția de a ucide și nu a fost vizată zona capului părții vătămate. Prin Decizia penală nr. 178 din 15 mai 2013, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins apelul declarat de inculpatul C.M.D.

împotriva Sentinței penale nr. 411 din 10 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 3242/63/2012, ca nefondat. A admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva aceleiași sentințe penale, a desființat în parte sentința atacată, a înlăturat aplicarea art. 76 lit. b) C. pen. și a aplicat art. 76 alin. (2) C. pen. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate, precum și din oficiu, sub toate aspectele, curtea de apel a constatat că instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă și concordantă cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică fiind, de asemenea, justă.

Din probele administrate în cauză - declarațiile părții vătămate, ale inculpatului și martorilor E.M.C., G.I., M.M., A.V., Ș.V., C.A.R., R.F., raportul de expertiză medico-legală nr. 3593/A din 17 octombrie 2011 al I.M.L. Craiova - s-a reținut că, în seara zilei de 09 noiembrie 2010, în fața barului din comuna C., jud. Dolj, a avut loc o discuție în contradictoriu între inculpat și partea vătămată, generată de faptul că partea vătămată sustrăsese de pe terenul inculpatului mai multe verze, părțile adresându-și reciproc insulte și injurii, iar pe fondul acestei discuții, inculpatul C.M.D. i-a aplicat părții vătămate, cu bâta, lovituri în zona capului, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 65 - 70 de zile, leziuni ce i-au pus în primejdie viața.

Fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. În ceea ce privește motivul de apel formulat de inculpat, prin care a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat pe cererea de schimbare a încadrării juridice, din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., având în vedere că nu a existat intenția de a ucide și nu a fost vizată zona capului părții vătămate, s-a reținut că acest motiv este neîntemeiat.

Instanța de apel a reținut că, din analiza hotărârii instanței de fond rezultă că aceasta a motivat pe larg și în mod întemeiat încadrarea juridică a faptei, arătându-se că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide, având în vedere că i-a aplicat victimei două lovituri cu bâta (obiect apt să producă moartea) în cap - zonă vitală, loviturile fiind de intensitate mare, iar ca urmare a acestora partea vătămată a suferit leziuni ce i-au pus în primejdie viața. Așadar, apărarea inculpatului, reiterată și în apel, în sensul că nu a acționat cu intenția de a ucide partea vătămată (pentru lămurirea acestui aspect fiind audiat în apel și martorul M.L., declarația sa neducând însă la stabilirea unei stări de fapt diferite de cea reținută la fond) a fost infirmată de celelalte probe administrate în cauză și la care s-a făcut referire anterior.

Astfel, martorii E.M.C., M.M., R.F., prezenți la conflict și audiați la instanța de fond, au declarat în mod constant că l-au văzut pe inculpat lovind partea vătămată cu un lănteț din lemn în cap. În ceea ce privește motivele de apel formulate de parchet, prin care s-a criticat pedeapsa sub aspectul cuantumului și al modalității de executare, instanța de apel a constatat că acestea sunt neîntemeiate.

Astfel, a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, pericolul social al faptei, urmările produse, împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta - pe fondul furtului comis de partea vătămata în dauna inculpatului, precum și persoana și conduita inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut, anterior comiterii faptei, o comportare bună, are în întreținere doi copii minori, iar după săvârșirea faptei s-a prezentat în fața organelor judiciare și a avut o atitudine sinceră, curtea de apel apreciind că în mod just au fost reținute în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante și s-a redus pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.

Totodată, având în vedere referatul de evaluare întocmit în cauză de Serviciul de probațiune (din care a rezultat că, în timp, comportamentul inculpatului a fost adaptat normelor sociale, nefiind implicat în alte conflicte, în comunitate fiind apreciat pentru faptul că își crește singur copiii), în mod corect s-a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi îndeplinit și fără executarea efectivă, în regim de detenție, a pedepsei aplicate, dispunându-se suspendarea sub supraveghere a executării acesteia. S-a reținut că este însă întemeiat motivul de apel formulat de parchet privind greșita aplicare a dispozițiilor art. 76 lit. b) C. pen., în cazul infracțiunilor de omor făcându-se aplicarea art. 76 alin. (2) C. pen.

privind reducerea pedepsei în cazul existenței circumstanțelor atenuante. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul C.M.D. La data de 5 noiembrie 2013, în ședință publică, recurentul inculpat a învederat că înțelege să își retragă recursul declarat în cauză. Având în vedere această unilaterală și necondiționată exprimare de voință, Înalta Curte în contextul dispozițiilor art. 369 C. proc. pen. și în temeiul art. 385 4 alin. (2) C. proc. pen., va lua act de declarația inculpatului C.M.D., de retragerea recursului declarat împotriva Deciziei penale nr. 178 din 15 mai 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va dispune obligarea recurentului inculpat C.M.D. la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul C.M.D. împotriva Deciziei penale nr. 178 din 15 mai 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 05 noiembrie 2013. Procesat de GGC - GV