ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2325/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2325/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor penale

de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 197 din 11 mai 2012 pronunțată

de Tribunalul Dolj - secția penală, în Dosarul nr. 16438/63/2011, s-a dispus, în

baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, condamnarea inculpatului M.I.M. la pedeapsa de

5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II

lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară.

În baza art. 25 din Legea

nr. 365/2002, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza disp. art. 33

lit. a), art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul M.I.M., să execute pedeapsa cea

mai grea, aceea de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64

lit. a) teza II lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară.

S-au aplicat disp.

art. 71, art. 64 lit. a) teza II-a, lit. b) C. pen.

S-a constatat că inculpatul

M.I.M. a fost arestat în lipsă pe o durată de 30 de zile, mandatul de arestare nefiind

pus în executare.

În baza disp. art. 7 din

Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen.,

a fost condamnat inculpatul B.M.R. la pedeapsa de 2 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) C. pen. pe o durată

de 2 ani ca pedeapsă complementară.

În baza disp. art. 26

C. pen. rap. la art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 74 lit. a) C.

pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza disp. art. 33

lit. a), art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul B.M.R., subofițer la Inspectoratul

pentru Situații de Urgență Dolj, necăsătorit, fără antecedente penale, să execute

pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară pe o durată

de 2 ani.

În baza art. 81 C.

pen., s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei pe durata unui termen de încercare

de 4 ani.

În baza art. 71 alin.

(2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., iar în baza art. 71 alin.

(5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării

executării pedepsei principale.

S-a atras atenția inculpatului

asupra disp. art. 83 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la 9 martie 2011 până

la 07 mai 2011 când a fost pus în libertate prin încheierea nr. 100 / din 7 mai

2011 a Curții de Apel Craiova.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen., s-a dispus confiscarea unui cablu de date ridicat de la domiciliul inculpatului

M.I.M. cu prilejul percheziției domiciliare efectuate.

A fost obligat fiecare

din inculpații M.I.M. și B.M.R. la câte 6.000 RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a constatat următoarele:

Pe rolul Tribunalului

Dolj a fost înregistrată cauza sub nr.

15014/63/2011,

având ca obiect acțiunea penală pornită împotriva inculpaților

P.M., C.T.C.,

Ș.M.A., Z.L., pentru

săvârșirea infracțiunilor prev. de

art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art.

33 lit. a) C. pen., precum

și inculpații B.M.R., O.R., și B.F.D., pentru

săvârșirea infracțiunilor

prev. de art. art. 7 din Legea

nr. 39/2003, art. 26 C. pen. rap. la art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen.

Totodată, acțiunea penală

a fost pornită și împotriva inculpatului M.I.M., pentru săvârșirea infracțiunilor

prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 25 din Legea

nr. 365/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Cauza a fost

soluționată prin sentința penală nr. 355 din 13 iulie 2011 de către Tribunalul Dolj,

rămasă definitivă prin decizia penală nr. 269/2011 a Curții de Apel Craiova și irevocabilă

prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpații C.T.C., P.M., Z.L.

zis P., Ș.M.A., B.F.D. zis S.,si n O.R., fiind condamnați la pedeapsa închisorii

în condițiile aplicării art. 86

1

C. pen.

De asemenea,

se constată că pe parcursul soluționării cauzei de mai sus, instanța de fond a dispus

disjungerea acțiunii penale pornită împotriva inculpaților M.I. și B.M.R. la termenul

din 15 iulie 2011, noua cauză fiind înregistrată sub nr. 16438/63/2011, aceștia

fiind trimiși în judecată,

inculpatul M.I.,

pentru săvârșirea

infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 25 din Legea nr. 365/2002

și inculpatul B.M.R. pentru art. 26 C. pen rap. la art. 25 din Legea nr. 365/2002

și art. 7 din Legea nr. 39/2003 rap. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prima instanță

a reținut următoarea stare de fapt:

În luna decembrie 2010

existau suficiente indicii, la nivelul organului de urmărire penală, că inculpatul

M.I.M. este implicat în comiterea unor infracțiuni la regimul comerțului electronic,

respectiv copierea datelor de pe carduri cu ajutorul unor dispozitive artizanale

montate la ATM- urile unor bănci, clonarea respectivelor carduri și efectuarea de

tranzacții frauduloase.

Treptat, a atras în această

activitate mai multe persoane, fiecare având rolul său clar stabilit, scopul fiind

același, respectiv retragerile frauduloase de numerar.

În acest sens, în ziua

de 18 februarie 2011, M.I.M., împreună cu C.P. au părăsit România, cu destinația

SUA (via Canada), unde urmau să desfășoare activități infracționale, circumscrise

criminalității informatice, respectiv montarea de aparatură de captare a datelor

de pe carduri.

Cei doi au fost conduși

la aeroport cu autoturismul marca F. cu numărul de înmatriculare XXX de inculpatul

B.M.R., persoană care cunoștea activitatea infracțională desfășurată și intenționa

să se deplaseze în SUA în același scop, respectiv sprijinirea activității infracționale

având drept finalitate obținerea unor beneficii materiale frauduloase.

După despărțirea de aceștia,

inculpatul B.M.R. se întâlnește în municipiul București cu un anume „P.”, persoană

cu care are mai multe convorbiri legate de efectuarea de tranzacții frauduloase

cu ajutorul unor carduri clonate.

Ulterior, M.I.M., în repetate

rânduri, a luat legătura cu P.M. și C.T.C. pentru a-i fi trimise în SUA, printr-un

colet, mai multe dispozitive de skimming, pe care le procurase înaintea plecării

din țară, lăsându-le în păstrare numitului P.M.

În același sens, inculpatul

C.T.C. are o serie de discuții cu inculpatul P.M. și inculpatul B.M.R. atestând

faptul că toate aceste persoane cunoșteau existența dispozitivelor și scopul acestora,

respectiv trimiterea în SUA în vederea continuării activității infracționale.

Alături de colet, inculpatul

M.I.M. îi mai lăsase inculpatului P.M. alte două dispozitive pe care cel din urmă

le-a înmânat inculpatului Z.L., zis „P.” pentru a le testa, acesta restituindu-i

unul după ce a constatat că nu sunt compatibile cu aplicația informatică și păstrându-l

pe cel de-al doilea cu intenția de a căuta o altă aplicație.

Datorită faptului că dispozitivele

din colet nu erau funcționale sau nu aveau soft-urile necesare exploatării, inculpatul

P.M. a luat legătura cu inculpatul Z.L., zis „P.”, persoană ce a acționat ca specialist

în domeniu, respectiv montarea programelor necesare bunei funcționări a echipamentelor.

Nici acesta nu a reușit conectarea dispozitivelor la unitate PC, driverele și aplicația

informatică fiind incompatibile cu dispozitivul.

În același sens, la solicitarea

inculpatului M.I.M. inculpatul C.T.C. s-a deplasat la locuința acestuia în comuna

B., primind de la M.I., mama acestuia, un stick ce conținea o aplicație informatică,

obiect ce a fost înmânat prin intermediul inculpatului P.M. inculpatului Z.L., zis

„P.”.

Și de această dată deplasarea

a făcut-o cu autoturismul propriu inculpatul B.M.R., cunoscând informațiile prezente

pe stick.

Și această încercare s-a

soldat cu un eșec.

În aceste condiții, inculpatul

M.I.M. l-a contactat ulterior pe învinuitul D.I.L. pe care l-a pus în legătură cu

inculpatul C.T.C. pentru a procura acumulatorii necesari echipamentului de skimming,

tranzacția nefiind dusă la sfârșit, întrucât D.I.L. nu a fost de acord cu primirea

în schimbul acumulatorilor a unor echipamente de skimming, solicitând suma de 1.000

euro.

Tot la solicitarea inculpatului

M.I.M., inculpatul B.F.D., zis „S.” a făcut legătura dintre inculpații Ș.M.A. și

C.T.C., primul trebuind să înmâneze celui de-al doilea soft-ul necesar. Pentru a

verifica funcționalitatea lui, inculpatul C.T.C. i-a înmânat inculpatului Ș.M.A.

un dispozitiv de skimming și un cablu de descărcare date.

Acest lucru inculpatul

Ș.M.A., deși era în relații tensionate cu inculpatul M.I.M., cerându-le în schimb

o sumă mare de bani (1.000 euro).

În această activitate

mai este cooptată o persoană neidentificată, scopul fiind identic, respectiv aducerea

în stare de funcționare a dispozitivelor.

Reușind operațiunea, inculpatul

Ș.M.A. restituie inculpatului C.T.C., întâi aplicația informatică pe un stick, ulterior

dispozitivele primite, după ce a confirmat faptul că echipamentele sunt compatibile

cu aplicația informatică, lucru ce este comunicat imediat inculpaților M.I.M. și

P.M.

Întrucât nici de data

asta inculpatul Z.L., zis „P.” nu a reușit să lucreze cu respectivele dispozitive,

se hotărăște (de către inculpații M.I.M. și Ș.M.A.) punerea acestuia în legătură

cu inculpatul Ș.M.A.

Această întâlnire are

loc la solicitarea inculpatului P.M. în ziua de 08 martie 2011, inculpatul Z.L.,

zis „P.” s-a întâlnindu-se cu inculpatul Ș.M.A., primul înmânându-i celui de-al

doilea un laptop, pe care acesta a instalat driverele și aplicația, necesare funcționării

dispozitivelor, restituindu-i laptop-ul în doar două ore și indicându-i modul de

utilizare.

Și de data aceasta, inculpatul

Ș.M.A. ia legătura cu aceeași persoană neidentificată. Dispozitivul fiind compatibil

cu programul, imediat inculpatul Z.L., zis „P.” îi comunică inculpatului P.M. acest

lucru.

În sprijinul grupului

a acționat și inculpatul O.R., finul inculpatului M.I.M., care a făcut rost de un

receiver tip D.T., cunoscând destinația acestuia, respectiv disimularea aparaturii

pentru trimiterea unui colet și trebuind să îl ajute pe inculpatul C.T.C. în acest

sens. Ulterior, inculpatul O.R. urma să se deplaseze pe teritoriul SUA pentru continuarea

activității infracționale împreună cu ceilalți membri ai grupului.

De asemenea, grupul este

sprijinit și de inculpatul B.M.R., care, cunoscând cu exactitate activitatea infracțională

desfășurată, i-a transportat pe O.R. și C.T.C. în vederea punerii în stare de funcționare

a echipamentelor tip skimming, trebuind totodată să plătească contravaloarea cheltuielilor

de expediere a coletelor, în contul unei datorii de 200 euro pe care o avea la inculpatul

M.I.M. Mai mult, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în cursul lunii

februarie 2011, i-a transportat la aeroport în vederea plecării în SUA și pe M.I.M.

și C.P.

După trimiterea coletului

cu echipamentul de skimming în SUA, inculpații C.T.C., O.R., B.M.R. și o altă persoană

din partea inculpatului P.M. urmează să se deplaseze în aceeași țară pentru a desfășura

activitatea infracțională pregătită.

În faza de urmărire penală,

ca urmare a datelor obținute, în ziua de 09 martie 2011, au fost efectuate un număr

de 11 percheziții la domiciliile inculpaților sau imobilele în care existau date

că dețin aparatură de skimming, în cursul cărora au fost ridicate mai multe hard-disk-uri

și suporturi optice, asupra cărora urmează a fi efectuate percheziții informatice.

De asemenea, de la locuința

inculpatului C.T.C. a fost ridicat un număr de 14 dispozitive de skimming și 4 cabluri

de descărcare, de la locuința inculpatului P.M. două dispozitive complete de skimming,

iar de la locuința inculpatului Z.L., zis „P.” un dispozitiv de skimming pe care

acesta îl aruncase pe fereastră în momentul descinderii, fiind găsit într-un arbust

în spatele blocului.

Conform Raportului de

constatare nr. 660100 din 06 aprilie 2011 al Institutului pentru Tehnologii Avansate,

cele 14 dispozitive electronice artizanale ridicate de la inculpatul C.T.C. cuprind

câte un montaj electronic realizat pe o plăcuță de circuit imprimat, prin conectarea

acestora la un cap magnetic și alimentarea montajului cu un acumulator, obținându-se

un dispozitiv artizanal care permite citirea datelor de pe cardurile magnetice,

deplasate în vecinătatea capului magnetic. Datele astfel achiziționate se stochează

pe memoriile interne, ulterior putând fi transferate pe calculator personal, prin

intermediul unui cablu adaptor special și cu ajutorul aplicației software adaptată

dedicat ce trebuie instalată pe acest calculator.

Cele patru dispozitive

artizanale sunt dedicate conectării unui montaj electronic ce conține o interfață

serială tip UART la portul USB al unui calculator tip PC, foarte probabil un montaj

de tipul celor prezentate anterior în scopul descărcării datelor stocate în memoria

internă a montajului electronic.

Dispozitivele electronice

ridicate de la inculpatul P.M. sunt un dispozitiv electronic destinat descărcării

într-un calculator tip PC a datelor stocate în memoria internă a unui montaj electronic

ce conține o interfață serială tip UART care este conectat la portul USB al calculatorului,

respectiv două măști realizate artizanal prin îmbinarea unor bucăți de cablaj imprimat,

vopsite în culoare gri care poate fi atașat în mod disimulat pe fanta de introducere

a cardurilor bancare la un echipament tip ATM, în interiorul uneia din ele fiind

introdus în mod disimulat un cablu magnetic de citire, un cablaj imprimat, plantat

cu componente electronice și un conector liniar tip „mamă” cu cinci pini, folosit

pentru descărcarea datelor, acesta fiind un cititor de cartele magnetice, construit

cu scopul citirii și memorării datelor de pe pista a doua a benzii magnetice a cardurilor

deplasate în vecinătatea câmpului magnetic.

Dispozitivul electronic

ridicat de la inculpatul Z.L., zis „P.” este un montaj electronic realizat pe o

plăcuță de circuit imprimat pe care au fost plantate mai multe componente electronice,

identic cu cele ridicate de la inculpatul C.T.C. și fiind destinat conectării unui

montaj electronic la un calculator tip PC în scopul descărcării datelor stocate

în memoria internă, alături de acesta fiind găsită și o gură de bancomat.

Având activată opțiunea

de protecție la citirea directă, datele din memoria internă a dispozitivelor nu

au putut fi recuperate.

În urma efectuării perchezițiilor

în mediul informatic a fost solicitată o nouă constatare asupra unor medii de stocare.

Conform Raportului de

constatare tehnico-științifică din 20 mai 2011 pe unul din stick-urile ridicate

de la inculpatul P.M., respectiv un CD, au fost găsite fișiere ce conțin aplicații

necesare la citirea și stocarea datelor de pe cardurile magnetice sau pot fi folosite

ca și convertor de comunicație USB la comunicație serială.

Același gen de aplicații

au fost găsite și pe laptop-ul ridicat de la inculpatul Z.L., zis „P.” alături de

imaginile unor „guri de bancomat”, respectiv montaje electronice identice.

Totodată, cu prilejul

perchezițiilor informatice au fost descoperite o serie de discuții între membrii

grupului infracțional, ce susțin starea de fapt reținută mai sus.

În faza de cercetare judecătorească

a fost audiat în instanță, inculpatul B.M.R. nu a recunoscut săvârșirea faptelor

deduse judecății precizând că îl cunoștea pe inculpatul M.I. și că l-a transportat

pe acesta și pe un alt inculpat - C.T.C. la diverse locații, inculpatul M.I.M. achitându-i

transportul și a mai menționat că acesta mergea într-un club din Craiova unde îi

întâlnea frecvent pe M.I.M., pe C.T.C., pe inculpatul P.M. și pe Ș.M.A., însă în

prezența acestuia nu se purtau discuții privind desfășurarea unor activități de

contrafacere a mijloacelor de plată electronice sau activități de schimming, ba

chiar a observat că ceilalți se fereau să poarte discuții în prezenta acestuia datorită

funcției pe care o avea tatăl său. A mai precizat că îi datora lui M. suma de 200

euro și acesta l-a contactat de mai multe ori pentru a-i solicita împrumutul.

În instanță, s-au mai

audiat în calitate de martorii numiții C.P., D.L. care au figurat inițial în calitate

de învinuiți în aceeași cauză, dispunându-se scoaterea de sub urmărire penală, aceștia

afirmând că îl cunosc pe inculpatul M. dar nu aveau cunoștință despre activitatea

infracțională pe care a inițiat-o și coordonat-o.

Martorul C.P. a declarat

că a plecat împreună cu M.I. în America fiind conduși la aeroport de inculpatul

B.M.R. și că înainte de plecare se întâlnea frecvent cu M. într-un bar din Craiova

pe care îl mai frecventau și o parte din ceilalți inculpați, respectiv P.M., Z.L.,

Ș.M.A. B.F.D. și de asemenea a afirmat că în Craiova inculpatul M. era transportat

în diverse locuri de B.M.R. cu autoturismul acestuia.

Inculpatul M.I. deși a

fost legal citat la ultimul domiciliu cunoscut precum și prin afișare, nu s-a prezentat

în instanță în vederea audierii, iar tatăl acestuia prezent la unele termene de

judecată a învederat că fiul său locuiește în SUA dar nu îi cunoaște adresa, că

au vorbit la telefon, înștiințându-l despre acest dosar și i-a spus că nu este vinovat.

În raport de materialul

probator administrat în faza de urmărire penală cât și probele din faza de cercetare

judecătorească, prima instanță a arătat următoarele:

Deși atât inculpatul B.M.R.

cât și inculpatul M.I. au solicitat achitarea pentru ambele infracțiuni, deoarece

nu există dovezi că s-au constituit într-un grup infracțional organizat, cu roluri

prestabilite în vederea desfășurării unor operațiuni având drept scop deplasarea

în străinătate a unor persoane și a unor echipamente de skimming în vederea derulării

unor tranzacții frauduloase cu carduri contrafăcute, ori că ar fi sprijinit activitatea

unui astfel de grup (in ceea ce-l privește pe inc B.)susținerile și apărările lor

sunt contrazise de probatoriul administrat inclusiv de declarațiile celorlalți inculpați

care au făcut parte din acest grup infracțional organizat și care au fost deja condamnat

pe baza recunoașterii vinovăției.

Astfel a fost indubitabil

dovedit că inculpatul M.I. care avea numeroase legături în mediul infracțional specializat

în astfel de tranzacții frauduloase cu carduri a fost cel care a inițiat și pregătit

o operațiune ce a avut drept scop deplasarea unor echipamente de skimming și a unor

persoane în SUA., în această activitate implicându-i și pe ceilalți inculpați, inclusiv

pe inculpatul B.M.R., rolul inculpatului M. - de lider al grupului fiind reliefat

de conținutul convorbirilor telefonice redate în procesele-verbale anexate la dosar,

celelalte probe materiale, concluziile rapoartelor de constatare tehnico științifică

întocmite în cauză și așa cum s-a mai precizat declarații celorlalți inculpați care

au acționat în cadrul grupului și care și-au recunoscut vinovăția cu prilejul audierii

in instanță.

De altfel și în faza de

urmărire penală urmărire inculpatul C.T.C. a recunoscut că inculpatul M. care era

cumnatul său și care se afla în SUA i-a cerut să ia niște echipamente electronice

de la un prieten al acestuia pe nume P. și să i le trimită în SUA și astfel a luat

de la inculpatul P.M. o cutiuță ce conținea mai multe subansamble electronice pe

care le-a dus în domiciliul său din comuna P.I.

În continuare a precizat

inculpatul C.T.C., că M.I. i-a comunicat că respectivele componente nu sunt funcționale

și i-a dat indicații să-l contacteze pe un alt inculpat respectiv Ș.M.A. care poate

face componentele funcționale.

De asemenea tot la indicațiile

lui M. l-a contactat pe inculpatul B.M.R. care l-a transportat în comuna B. la bunica

lui M. de unde a luat un stick pe care apoi l-a dat lui P. și tot inculpatul M.

i-a solicitat să-i ceară inculpatului B. suma de 200 euro pe care i-o datora, pentru

a putea trimite în SUA coletul ce conținea echipamente și subansamble electronice

necesare pentru desfășurarea activității infracționale pe care o inițiase M.I.

În cuprinsul acelei declarații

date în faza de urmărire penală, inculpatul C.T.C. a mai relatat că tot la indicațiile

lui M.I. l-a contact pe un alt inculpat - respectiv pe D.L. căruia trebuia să-i

dea unele componente și să primească altele în schimb, însă D.L. i-a cerut pentru

acest serviciu o suma mare de bani și a renunțat să-l mai caute și de asemenea i-a

mai contact la cererea lui M. pe Ș.M.R. și pe Z.L. pentru a-l ajuta în procurarea

unui receiver tip D.T. în care să fie ascunsă aparatura și componentele electronice

ce trebuiau trimise în SUA inculpatului M.I.

Cu prilejul percheziției

domiciliare în domiciliu inculpatului C.T.C. s-au și găsit echipamente electronice

la care a făcut referire în declarație, respectiv două receivere, 14 componente

electronice și 4 cabluri de descărcare.

Un alt membru al grupului

infracțional inițiat și condus de inculpatul M.I., respectiv P.M., tot în declarația

dată în faza de urmărire penală în mod detaliat a recunoscut că a primit de la M.I.

un pachet conținând componente electronice pe care trebuia să i le înmâneze inc.

C.T.C. - cumnatul lui M. precum și un alt pachet conținând două echipamente electronice

având atașate cabluri ce trebuiau înmânate inculpatului Z.L. zis P.

A mai relatat că din discuțiile

purtate cu ceilalți doi inculpați C.T.C. și Z.L. a aflat că respectivele echipamente

nu funcționau și pentru a le face funcționale, la indicația lui M. a luat un stick

de la inculpatul C.T.C. pe care i l-a remis inculpatului Z.L., însă acesta i l-a

restituit după două zile spunându-i că „nu merge” și în cele din urmă i-a pus în

legătură pe inculpații Ș.M.R. și Z.L. pentru a rezolva problema funcționalității

acelor componente și echipamente electronice.

Un alt inculpat implicat

în activitatea grupului inițiat de M.I., respectiv Z.L. în declarația dată în faza

de urmărire penală a relatat că a primit de la inculpatul P. două subansamble electronice

despre care i-a spus că-i aparțin lui M.I. și un stick pe care se aflau programe,

pentru a le verifica dacă sunt funcționale și chiar și-a dat seama că aceste echipamente

erau destinate citirii datelor de pe cardurile bancare.

Constatând că nu sunt

funcționale și spunându-i acest lucru inculpatului P.M., acesta i-a cerut unul din

dispozitive, lăsându-i-l pe celălalt și i-a cerut să-l facă funcțional și să instaleze

programul de pe un stick pe care i l-a înmânat dar nu a reușit să-l facă funcțional

nici cu acel program de pe stick.

De asemenea, a mai relatat

că fost contactat la câteva zile de P.M. care i-a solicitat să se întâlnească cu

un alt inculpat - Ș.M.R. căruia să-i dea laptopul pentru a-i instala programele

necesare funcționării echipamentelor electronice, a urmat indicațiile date și după

ce Stirbu i-a restituit laptopul cu programele instalate a reușit să facă echipamentele

înmânate de P. să funcționeze.

Și în domiciliul acestui

inculpat cu prilejul percheziției domiciliare s-au descoperit dispozitivele la care

a făcut referire în declarație.

Alt membru al grupului

infracțional, respectiv O.R., finul inculpatului M.I., a declarat că a fost rugat

de M.I., prin intermediul lui C.T.C. să procure un receiver tip D.T. și a realizat

că acest dispozitiv era necesar pentru disimularea unor echipamente necesare copierii

datelor de pe carduri și că urma să-i fie trimis lui M.I. care se afla în SUA.

În declarația unui alt

inculpat, dată tot în faza de urmărire penală respectiv B.F.D. acesta a afirmat

că a fost contactat de M.I. pentru a-i face rost de niște drivere și că urma să

fie la rândul lui contactat de cumnatul lui M. adică de inculpatul C.T.C. În cele

din urmă C.T.C. s-a întâlnit cu asociatul lui B., respectiv cu inculpatul Ș.M.A.

pentru a discuta despre acele drivere, iar ulterior Ș.M.R. i-a relatat că a primit

de la C.T.C. un dispozitiv și a dedus că discuțiile refereau la programe pentru

copierea și clonarea cardurilor.

Aceste declarații date

de ceilalți inculpați care au aderat la grupul infracțional inițiat și coordonat

de inculpatul M.I. și au acționat la indicațiile acestuia în vederea procurării

și confecționării de aparatură de skimming ce urma să fie utilizată pentru clonarea

cardurilor și efectuarea de tranzacții frauduloase în vederea obținerii de beneficii

materiale se coroborează și cu alte probe materiale, respectiv convorbirile telefonice

purtate de membrii grupului infracțional cu inculpatul M.I. sau între ei precum

și convorbirile purtate de unii din inculpați, în special de C.T.C. cu mama lui

M.I. în care se făcea referire la preocupările ce le avea M. în străinătate și la

dispozitivele ce trebuiau trimise din țară.

Astfel de la postul telefonic

nr. 1 localizat în I. SUA și care îi aparținea lui M.I., acesta l-a sunat în repetate

rânduri pe P.M. (convorbirile din 25  februarie  2011, 26  februarie  2011, 5

martie  2011 4  martie  2011) discuțiile purtându-se în legătură cu procurarea de

dispozitive electronice și punerea lor în funcțiune și apoi trimiterea în SUA. Chiar

dacă se folosea un limbaj cifrat, examinându-se conținutul acestor convorbiri este

reliefată în mod evident activitatea pe care o inițiase și o coordona inculpatul

M.I. cu contribuția și sprijinul celorlalți inculpați pe care îi cooptase în cadrul

grupului.

Tot de la același post

telefonic, M.I. l-a contactat pe inculpatul C.T.C. - cumnatul său, acesta din urmă

fiind persoana care exercita în tară îndrumările date de M.I. referitor la modul

în care trebuiau puse în funcțiune echipamente deja procurate de M., la modalitatea

de expediere în SUA , tot el fiind cel care îi contacta pe ceilalți membri ai grupului

indicați de M.I. și le transmitea sarcinile ce trebuiau îndeplinite la indicațiile

lui M.

În acest sens au fost

menționate convorbirile purtate de cei doi la datele de 23 februarie 2011, 24

februarie 2011, 27 februarie 2011, 28 februarie 2011, 1 martie 2011, 3 martie 2011,

4 martie 2011 și 8 martie 2011 din cuprinsul cărora - deși se folosește același

limbaj cifrat, rezultă că inculpatul M.I. era inițiatorul și coordonatorul grupului,

că acesta a inițiat activitatea infracțională, deplasându-se în străinătate unde

urma să pregătească terenul pentru montarea aparaturii de skimming pe care o procurase

și care era pregătiră în vederea funcționării de ceilalți inculpați pe care îi cooptase.

Tot din conținutul convorbirilor

telefonice a mai rezultat că inculpatul M. l-a implicat și pe inculpatul B.M.R.

în acest grup infracțional, în urma unor promisiuni că îl va lua cu el în America,

acest din urmă inculpat acordând ajutor unora din ceilalți membrii ai grupului,

în sensul că îi deplasa cu autoturismul în diverse locații atunci când se transportau

echipamentele de skimming de la un inculpat la altul pentru verificarea funcționării

lor.

Astfel, inculpatul B.M.R.

a fost contactat telefonic la data de 22 februarie 2011 de inculpatul C.T.C. în

timpul convorbirii, C.T.C. exprimându-și îngrijorarea că nu a mai fost contactat

de inc M. care se afla deja în America și care face referire că nu are pregătite

acele dispozitive care urmau să fie trimise în America.

Aceste discuții au relevat

clar că și inculpatul B. cunoștea activitățile frauduloase desfășurate în țară sub

îndrumarea lui M. și că acceptase să-i ajute și el la derularea în bune condiții

a acestor activități.

În acest sens la solicitarea

lui M.I., B.M.R. l-a transportat pe inculpatul C.T.C. în comuna B. pentru a lua

de la mama lui M. un stick ce conținea un program necesar pentru funcționarea aparaturii

de skimming, B. cunoscând scopul acestui transport.

De asemenea, din declarația

celorlalți inculpați, inclusiv a lui C.T.C. și a martorilor D.L. și C.P. a rezultat

că inculpatul B. a fost cel care l-a transportat pe M. la aeroport atunci când a

plecat în America, că în țară îl transporta pe C.T.C. atunci când se întâlnea cu

ceilalți membrii ai grupului.

A fost avută în vedere

și declarația dată de B.M.R. în faza de urmărire penală, acesta relatând că îl cunoștea

pe M.I. de mai mulți ani și ulterior i-a cunoscut și pe unii din ceilalți membrii

ai grupului infracțional organizat, respectiv pe C.T.C., P.M., Ș.M.A., B.F.D., O.R.,

C.P. cu care se întâlnea practic zilnic în barul M. din Craiova.

De asemenea a recunoscut

că inculpatul C.T.C. îi solicita să îl deplaseze cu autoturismul în diverse locații

și o dată l-a transportat în comuna B. la locuința părinților lui M.I. de unde a

luat o plasă susținându-se că nu știa ce conține.

De asemenea, în cuprinsul

aceleași declarații a afirmat că uneori asista la discuțiile telefonice purtate

cu C.T.C. cu M.I. și din aceste convorbiri a dedus că inculpatul C.T.C. trebuia

să îi trimită niște colete în SUA unde plecase M. și a bănuit că era vorba despre

echipamente de skimming știind că M. are astfel de preocupări și totodată în vederea

expedierii acelui colet a fost sunat de M. care i-a solicitat să-i dea inculpatului

C.T.C. suma de 200 euro pe care el i-o datora lui M. pentru a rezolva trimiterea

coletului.

Tot în cuprinsul acestei

declarații, inculpatul B. a afirmat că în cursul lunii ianuarie 2011, M. i-a propus

să meargă cu el în SUA „pentru a face bani” dar nu i-adat nici un răspuns clar.

Deși apărătorul inculpatului

M.I. a solicitat să fie audiați în această cauză disjunsă, în calitate de martori

ceilalți inculpați care au fost deja condamnați în urma procedurii recunoașterii

vinovăției, o astfel de cerere a fost apreciată de instanță ca nefondată, fiind

respinsă deoarece nu pot avea calitatea de martori, persoane care sunt părți în

aceeași cauză.

În cauză, s-au efectuat

în faza de urmărire penală percheziții în mediu informatic asupra bunurilor ridicate

de la inculpații P., C.T.C., O.R., M.I. precum și constatări tehnico - științifice

privind dispozitivele ridicate de la inculpatul P. și C.T.C.

Raportul de constatare

tehnico - științifică întocmit de Institutul pentru Tehnologii Avansate din 20 mai

2011 referitor la dispozitivele ridicate de la P.M., a concluzionat că pe unul din

stick-uri și pe un CD au fost găsite fișiere ce conțin aplicații necesare la citirea

și stocarea datelor de pe cardurile magnetice sau pot fi folosite ca și convertori

de comunicație USB la o comunicație serială.

De asemenea raportul de

constatare din 06 aprilie 2011 privind dispozitivele electronice artizanale ridicate

de la C.T.C., care cuprind câte un montaj electronic realizat pe o plăcuță de circuit

imprimat, a concluzionat că prin conectarea acestora la un cap magnetic și alimentarea

montajului cu un acumulator se obține un dispozitiv artizanal ce permite citirea

a datelor de pe cardurile magnetice deplasate în vecinătatea capului magnetic.

Coroborându-se deci declarațiile

date de inculpați, atât din cauza inițială cât și din cauza disjunsă cu celelalte

probatorii administrate, respectiv procesele - verbale de sesizare din oficiu și

cele privind investigațiile efectuate în cauză de lucrătorii B.C.C.O. Craiova,

procesele - verbale de redare a convorbirilor telefonice, procesele-verbale privind

perchezițiile efectuate în domiciliile inculpaților; perchezițiile în mediu informatic

asupra bunurilor ridicate de la unii din inculpați, rapoartele de constatare tehnico

- științifică din 20 mai 2011 și respectiv din 06 aprilie 2011 întocmite de Institutul

pentru Tehnologii Avansate, instanța a constatat că inculpatul M.I. a fost cel care

a pregătit operațiunea ce avea drept scop deplasarea de echipamente de skimming

în străinătate, unde urmau să fie montate la terminalele bancare, apoi să se procedeze

la clonarea de carduri și la efectuarea de retrageri frauduloase, scop în care inculpatul

M.I. a procurat o parte din dispozitive lăsându-le spre păstrare în țară și în vederea

desfășurării activității planificate a cooptat și pe ceilalți inculpați constituind

astfel un grup infracțional organizat, grup pe care îl coordona din SUA, unde a

plecat în luna februarie 2011.

Prin urmare, în ceea ce-l

privește pe inculpatul M.I., starea de fapt reținută în rechizitoriu este corectă

și va fi reținută ca atare și de instanță constatându-se că activitatea infracțională

mai sus descrisă întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de

art. 7 din Legea nr. 39/2003 și respectiv ale infracțiunii prev. de art. 25 din

Legea nr. 365/2002.

Apărătorul inculpatului

M.I., a invocat prin notele scrise depuse la dosar că din concluziile raportului

de expertiză informatică efectuată în cauză a rezultat că pentru a fi funcționale,

dispozitivele ridicate din domiciliul părinților inculpatului M.I. și al celorlalți

inculpați trebuiau să fie adaptate la un program special, ori nu a fost găsit un

astfel de program în posesia inculpaților și ca atare echipamente deținute de „așa

zisul grup infracțional organizat” nu ar fi fost apte să copieze datele de pe instrumentele

de plată electronice.

Această susținere nu a

putut conduce la concluzia că în cauză nu ar fi întrunite elementele constitutive

ale infracțiunii de deținere de echipamente electronice necesare copierii datelor

de pe instrumentele de plată electronice prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002,

deoarece pentru existenta acestei infracțiuni este necesar ca echipamentele deținute

inclusiv hardaware ori software să fie de natură a putea fi folosite la săvârșirea

unei acțiuni de falsificare a instrumentelor de plată electronice.

Ori, în cauză, prin rapoartele

de constatare tehnico - științifică s-a concluzionat că dispozitivele ridicate de

inculpați, incluziv de la domiciliul din țară al inculpatului M.I. puteau fi transformate

în dispozitive artizanale pentru citirea datelor de pe carduri, operațiune care

ar fi fost urmată evident de clonarea cardurilor și apoi derularea unor tranzacții

frauduloase în vederea obținerii de beneficiu materiale, acesta fiind de fapt finalitatea

urmărită de grupul coordonat de M.I.

De asemenea, faptele inculpatului

B.M.R. care i-a sprijinit pe ceilalți inculpați, cunoscând că aceștia dețin și încearcă

să pună în funcțiune echipamente de skimming ce urmau să fie expediate inculpatului

M.I. aflat în SUA, de unde coordona activitatea grupului infracțional și unde intenționa

de altfel să ajungă și inculpatul B. care primise o propunere în acest sens de la

M.I., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de aderare la un grup

infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și respectiv complicitate

la deținerea de echipamente necesare copierii datelor de pe instrumentele de plată

electronice, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 25 din Legea nr. 365/2002 fapte

aflate în concurs.

Vinovăția celor doi inculpați

fiind pe deplin stabilită și dovedită, la individualizarea pedepselor au fost avute

în vedere gradul de pericol social al faptelor, consecințele produse, caracterul

lor transfrontalier, amploarea acestui fenomen infracțional precum și circumstanțele

personale ale inculpaților.

Avându-se în vedere că

inculpatul M.I. s-a sustras de la urmărirea penală și judecată, deși avea cunoștință

de acest dosar așa cum a învederat tatăl acestuia prezent în instanță, rolul pe

care l-a avut în activitatea infracțională dedusă judecății, de coordonator și lider

al grupului infracțional organizat, aspectul că acesta avea legături cu alte cercuri

de persoane care au desfășurat activități frauduloase similare, fiind trimiși în

judecată în alte dosare, chiar dacă este infractor primar, instanța a apreciat că

numai o pedeapsă privativă de libertate va fi în măsură să realizeze scopul social

al pedepsei la care face referire art. 52 C. pen.

În ceea ce îl privește

pe inculpatul B.M.R., avându-se în vedere participarea mai redusă a acestuia la

activitatea grupului la care a aderat, aspectul că este o persoană integrată social,

încadrat în muncă, că face parte dintr-o familie cu modele pozitive de comportament

așa cum rezultă din referatul de evaluare, că a frecventat și cursurile facultății

de agronomie, că nu a mai săvârșit până în prezent alte infracțiuni, fiind deci

infractor primar s-a reținut în favoarea sa circumstanțele atenuante prev. de

art. 74 lit. a) C. pen.

Prin decizia penală

nr. 30 din 30 ianuarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 16348/63/2011, Curtea de

Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate

de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul

Teritorial Craiova și inculpatul M.I.M. împotriva sentinței penale nr. 197 din 11

mai 2012, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 16438/63/2011.

A respins apelul inculpatului

B.M.R., ca nefondat.

A desființat în parte

sentința apelată, pe latură penală.

a) A descontopit

pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului M.I.M.

În baza art. 7 din

Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320

1

alin. (1), (7) C. proc.

pen. a condamnat pe acest inculpat la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare și

la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 25 din

Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 320

1

alin. (1) și (7) C. proc.

pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit.

a), 34 lit. b) și 35 C. pen. a recontopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul

M.I.M. să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a IIa, lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C.

proc. pen. și art. 88 C. pen. a dedus detenția preventivă de la 29 octombrie 2012

la zi și a menținut arestarea preventivă a inculpatului.

b) A înlăturat aplicarea

art. 81 - 83 C. pen. pentru inculpatul B.M.R.

În baza art. 86

1

C. pen., art. 86

2

C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei rezultante principale de 2 ani închisoare, pe durata termenului de încercare

de 5 ani.

În baza art. 86

3

alin. (1) lit. a) - d) C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare

să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele

fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj;

- să anunte in prealabil

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește

8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații

de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

A atras atenția inculpatului

asupra disp. art. 86 ind. 4 C. pen.

A menținut aplicarea

art. 71 alin. (5) C. pen.

c) A înlăturat aplicarea

disp. art. 118 lit. b) C. pen. privind confiscarea de la inculpatul M.I. a unui

cablu de date.

A menținut aplicarea celorlalte

dispoziții ale sentinței apelate.

A obligat apelantul inculpat

B.M.R. la plata a 500 RON cheltuieli judiciare statului, din care 300 RON a reprezentat

onorariu avocat oficiu.

Curtea a reținut că starea

de fapt, astfel cum a fost reținută de prima instanță, identică cu starea de fapt

descrisă în actul de sesizare al instanței, a fost judicios apreciată și lămurită

pe baza probelor administrate pe parcursul procesului penal, răspunzând exigențelor

art. 62 și următoarele C. proc. pen.

Aceasta și în condițiile

în care, alături de probele enumerate și analizate pe larg de prima instanță a fost

și declarația inculpatului M., ce a confirmat faptele reținute în actul de sesizare

al instanței.

Declarațiile inculpaților,

față de care s-a disjuns prezenta cauză, acțiunea penală pornită împotriva acestora

fiind soluționată în Dosarul nr. 15014/63/2011 al Tribunalului Dolj (așa cum s-a

arătat), declarații date în faza de urmărire penală, ce detaliază contribuția inculpatului

M.I. și menținute în faza de cercetare judecătorească, toți acești inculpați beneficiind

de cauza de atenuare a pedepsei ca urmare a aplicării procedurii simplificate, notele

de redare a convorbirilor telefonice dintre inculpatul M., pe de o parte și inculpații

P.M. și C.T.C., probele materiale strânse de lucrătorii B.C.C.O.,

procesele-verbale privind perchezițiile efectuate la domiciliile inculpaților, perchezițiile

în mediul informatic cât și mijloacele probatorii constând în expertizele informatice

efectuate în cauză precum și depozițiile martorilor C.P. și D.L. audiați cu prilejul

efectuării cercetării judecătorești, și nu în ultimul rând declarația de recunoaștere

a inculpatului, s-au constituit în probe ce au făcut dovada săvârșirii de către

inculpatul M.I., atât sub aspect obiectiv cât și subiectiv, a faptelor prevăzute

de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cât și a infracțiunii prev. de art. 25 din Legea

nr. 365/2002.

Și în ceea ce-l privește

pe inculpatul B.M.R., instanța de apel a constatat că faptele penale astfel cum

au fost reținute în sarcina acestuia au fost judicios reținute, ele fiind dovedite

de probele administrate în cauză.

Recunoscând el însuși,

că activitatea inculpatului M.I. în domeniul infracțiunilor informatice a fost de

domeniul notorietății, precum și relațiile de prietenie dintre aceștia, efectuarea

de transporturi cu propriul autoturism la solicitarea inculpaților din cauza disjunsă,

cunoscând locurile de întâlnirile acestora, barul unde inculpatul a dus plasa uitată

de inculpatul C.T.C., în autoturismul său, discuțiile telefonice purtate între acesta

și inculpatul M.I., precum și participarea sa la discuțiile telefonice purtate între

inculpatul C.T.C. și M., discuții ce au vizat transportul coletelor cu echipamente

de skimming, îndeplinirea sarcinilor date de inculpatul M. celorlalți inculpați,

prin intermediul său, au fost dovezi ale actelor materiale săvârșite de inculpatul

B., acte materiale ce au format conținutul constitutiv al infracțiunilor prevăzute

de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 26 rap. la art. 25 din Legea nr. 365/2002.

De asemenea, declarația

inculpatului M. cu prilejul soluționării apelului, l-a plasat pe inculpatul B.M.R.

în câmpul infracțional, acesta din urmă cunoscând activitatea infracțională a grupului,

ajutând pe membrii grupului prin efectuarea transportului acestora în diverse locații.

În raport de cele arătate

s-a constatat că starea de fapt reținută de prima instanță, este rezultatul interpretării

raționale și judicioase a probelor administrate în cauză, corect fiind aplicate

și dispozițiile legale ce vizează încadrarea în drept a faptelor săvârșite de cei

doi inculpați.

De aceea au fost înlăturate

criticile apelantului B.M.R. în ceea ce privește greșita sa condamnare, deși se

impunea achitarea, inculpatul nesăvârșind faptele imputate, atâta timp cât, așa

cum s-a arătat, probele cauzei au făcut dovada săvârșirii faptelor penale de acest

inculpat.

Simpla relație de prietenie

cu inculpatul M., nu s-a putut explica, ea singură, serviciile executate de inculpat

față de membrii grupului - transportul inculpatului M. la aeroport cu prilejul plecării

în SUA; transportul inculpatului C.T.C. în diverse locații pentru întâlnirile cu

ceilalți membri ai grupului, inclusiv deplasare în localitatea B. la locuința părinților

lui M., bunurile ridicate de aici, uitate în autovehiculul său și duse la bar, locul

de întâlnire al grupului, serviciul executat la cerere inculpatului M. de a da inculpatului

C.T.C. suma de 200 euro pentru trimiterea coletului, - atâta timp cât aceste activități

materiale au la bază cunoașterea de către inculpatul B.M.R. a activității desfășurată

de celălalt inculpat, infracționalitatea informatică și s-a situat în timp, pe parcursul

unei perioade relativ mare de timp, inculpatul intrând în relații cu ceilalți membri

ai grupului, în mare parte legate de activități ce se circumscriu activităților

de natură penală, analizate în cauză. Toate acestea s-au constituit în criterii

ce au plasat activitatea inculpatului B.M.R. în activitatea infracțională astfel

cum corect a reținut prima instanță și neîntemeiat a susținut inculpatul B. Romeo

în apelul formulat.

Arătând cele de mai sus

cu privire la încadrarea în drept și în fapt a activităților infracționale, desfășurate

ce cei doi inculpați, mai departe s-a analizat dacă în cazul inculpatului M.I. sunt

aplicabile dispozițiile legale ce au vizat procedura simplificată prev. de art.

320

1

C. proc. pen., cerere formulată de inculpat cu prilejul soluționării

apelului.

În condițiile în care

s-a recunoscut ca admisibilă, din punct de vedere legal, aplicarea procedurii simplificate

după admiterea rejudecării cauzei în condițiile art. 522

1

C. proc.

pen., inculpatul M.I. a arătat că pentru aceleași rațiuni s-a putut recurge la procedura

simplificată și în cauza de față, în condițiile în care judecata și condamnarea

sa de către prima instanță a survenit în lipsă, iar inculpatul s-a prezentat pentru

prima dată cu prilejul soluționării apelului, în instanță.

În raport de susținerea

inculpatului s-a menționat, cu titlu prealabil, că deși art. 522

1

C.

proc. pen., nu condiționează în mod expres rejudecarea cauzei de poziția procesuală

a celui judecat și condamnat în lipsă, persoană ce se sustrage sau persoană care

efectiv nu are cunoștință de procesul penal pornit împotriva sa, Înalta Curte de

Casație și Justiție prin decizia nr. 624/2012, a stabilit că cererea de rejudecare

formulată de persoana judecată și condamnată în lipsă, care a avut cunoștință de

existența procedurilor penale împotriva sa, a avut dreptul de a-și exercita dreptul

la apărare și a fost reprezentată de un apărător în tot cursul procesului penal

însă nu s-a prezentat în fața instanțelor judecătorești, este inadmisibilă.

S-a observat astfel că,

rejudecarea după extrădare nu este admisibilă în orice condiții, cum greșit susține

apelantul.

S-a constatat că și în

situația de față se pune practic aceeași problemă: dacă inculpatul a avut cunoștință

de existența procedurilor penale pornite împotriva sa, a avut posibilitatea de a-și

exercita dreptul la apărare, însă de această dată, prin prisma disp. art. 320

1

C. proc. pen., ce a vizat termenul de judecată anterior începerii cercetării judecătorești,

termen la care inculpatul a fost legal citat, iar procedura de citare a fost legal

îndeplinită.

Observând cerințele impuse

de aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., s-a constatat că legea condiționează

aplicarea procedurii simplificate de momentul anterior începerii cercetării judecătorești,

moment, descris, de asemenea, de lege, prin art. 291 C. proc. pen., ca termen la

care părțile au fost legal citate și procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Ori, în cauza de față,

s-a observat că inculpatul nu a fost prezent nici în faza de urmărire penală și

nici în faza de cercetare judecătorească.

Citat la domiciliul cunoscut,

pe parcursul urmăririi penale, în condițiile art. 179 C. proc. pen., instanța de

judecată a dispus și citarea acestuia prin mandat de aducere, potrivit disp.

art. 183 C. proc. pen., pentru ca la termenul de judecată, pe fond, să se realizeze

procedura de citare prin publicitate.

Așa cum a rezultat din

referatul întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj, precum

și din încheierile de ședință ale primei instanțe, inculpatul M.I., în cele două

faze procesuale nu s-a aflat în România, acesta fiind plecat în SUA, fără a putea

fi precizată reședința.

În referatul întocmit

a fost menționat și domiciliul din Italia, unde inculpatul este căsătorit, dar fără

ca autoritățile române sau familia acestuia să aibă cunoștință de locul unde domiciliază,

în realitate inculpatul.

Totodată, s-a constatat

că familia inculpatului i-a angajat acestuia apărător ales, atât cu prilejul soluționării

fondului cauzei cât și în apel.

Observând dispozițiile

art. 291 C. proc. pen., potrivit cărora judecata poate avea loc numai dacă părțile

sunt legal citate și procedura este îndeplinită, înfățișarea părții în instanță

în persoană sau prin reprezentant ori avocat ales sau avocat din oficiu, dacă acesta

din urmă a luat legătura cu partea reprezentată, acoperă orice nelegalitate survenită

în procedura de citare, se constată că în prezenta cauză nu a fost îndeplinită condiția

pozitivă în ceea ce privește luarea legăturii avocatului ales cu inculpatul.

Existența delegației avocațiale,

ce face dovada contractului de mandat, prin care sunt angajate serviciile apărătorului

ales, în condițiile în care actul doveditor, delegația avocațială, nu poartă semnătura

inculpatului și nici a vreunei persoane mandatate de inculpat în scopul angajării

unui apărător și în absența oricăror alte dovezi contrare, nu a dus la concluzia

luării legăturii apărătorului ales cu inculpatul, atâta timp cât nu există acordul

inculpatului în încheierea contractului de mandat.

Au fost avute în vedere

inclusiv concluziile apărătorului ales depuse la instanța de fond în ceea ce privește

inexistența legăturii cu inculpatul, concluzie ce s-a desprins și din actele de

procedură efectuate în cauză, descrise mai sus.

De aceea s-a apreciat

că în prezenta cauză își pot găsi aplicare disp. art. 320

1

C. proc.

pen., termenul la care inculpatul M.I. a recunoscut săvârșirea faptei și a solicitat

ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

pe de o parte, iar pe de altă parte, și față de caracterul devolutiv, integral al

căii de atac formulate, având caracterele juridice ale termenului prev. de art.

320

1

C. proc. pen.

Față de cele de mai sus

precum și față de disp. art. 72 și 52 C. pen., circumstanțele reale ale săvârșirii

faptei, gravitatea deosebită a acestora rezultată din numărul persoanelor implicate,

caracterul organizat, elaborat al faptelor, relațiile sociale atinse, ce depășesc

granițele națiunii, este vizat circuitul bancar, precum și siguranța economică a

cetățenilor, angrenați și ei în procesul de globalizare, precum și circumstanțele

personale ale inculpatului - gradul de instruire, familia acestuia, instanța de

apel a procedat la o reindividualizare a pedepselor, altfel decât cea aplicată de

prima instanță.

Inculpatul M.I. a fost

condamnat la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 320

1

alin. (1)

și (7) C. proc. pen. și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) teza II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, precum și la

pedeapsa de 1 an și 6 luni în