ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 33/2015

Asupra recursului în casație, constată că:

Prin sentința penală nr. 543 din 19 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul cu nr. 2066/63/2011, s-a dispus, printre altele, în baza art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 74 C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., condamnarea inculpatului S.G., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului S.G. pe durata termenului de încercare de 4 ani, compus din cuantumul pedepsei aplicate, la care s-a adăugat un interval de 2 ani fixat de instanță conform dispozițiilor art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

C. pen., a fost obligat inculpatul S.G. ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului București; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

S-a atras atenția inculpatului S.G. asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului S.G. durata arestului preventiv de la 14 iulie 2010 la 18 februarie 2011.

Cu privire la situația de fapt, instanța de fond a reținut

că la data de 01 iunie 2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul Caras - Severin, s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul T.E., student în anul terminal al Facultății de Drept din cadrul Universității H. - Centrul Tutorial Caransebeș, a pretins în cursul lunii mai 2010 de la un număr de aproximativ 40 de studenți aflați în anul terminal al Facultății de Drept, suma de 1.500 euro de la fiecare, pentru a fi remisă prin intermediul inculpatei G. (fostă L.) N. - cadru didactic universitar și coordonator al Centrului Tutorial Caransebeș al Universității H. și în același timp director al Muzeului Județean de Etnografie și a Regimentului de Graniță Caransebeș, inculpatului S.G. - cadru didactic - profesor universitar - la Universitatea H. București, pentru ca acesta, în calitatea sa de membru al comisiei de examinare a studenților înscriși la examenul de licență programat în perioada 26 - 30 iunie 2010. să-i favorizeze pentru promovarea examenului.

Prin Încheierea nr. 24 din 01 iunie 2010, s-a autorizat interceptarea și înregistrarea convorbirilor și comunicărilor telefonice și efectuate în mediul ambiental de către inculpații S.G., G. (fostă L.) N. și T.E. în baza acestei autorizări, au fost realizate înregistrări ale convorbirilor telefonice precum și ale convorbirilor efectuate în mediul ambiental, aspecte care constituie probe solide și relevante în dovedirea activităților infracționale desfășurate de către inculpați și învinuiți.

Pentru asigurarea bunei desfășurări a urmăririi penale, prin Ordonanța nr. 65/P/2010 din 07 iunie 2010 a Direcției Naționale Anticorupție, Serviciul Teritorial Timișoara s-a dispus folosirea actelor îndeplinite și menținerea măsurilor dispuse în cauză de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Caras Severin până la data declinării competenței de soluționare a cauzei.

De menționat este faptul că, Universitatea H. din București, este organizată la nivel teritorial în centre tutoriale, situate în diferite localități din țară, printre acestea fiind și Centrul Tutorial Caransebeș, având sediul în incinta Muzeului Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță din Municipiul Caransebeș, centru coordonat de către inculpata G. (fostă L.) N., director al respectivului muzeu.

În cadrul acestui centru tutorial, un număr de 49 de studenți din anul terminal al Facultății de Drept și Administrație Publică, urmau să susțină examenul de licență în sesiunea din luna iunie 2010.

Dintre aceștia, un număr de 35 de studenți au ales, la propunerea inculpatului T.E., pe care îl recunoșteau ca fiind persoana care asigura legătura între studenți și cadrele didactice, ca, în vederea asigurării promovării examenului de licență și a obținerii diplomei, să ofere sume de bani către membrii comisiei de examinare a examenului de licență, având în vedere cunoștințele precare pe care le aveau, astfel că prin intermediul inculpatei G. (fostă L.) N., aflată în legătură directă cu inculpatul T.E., aceste sume de bani au ajuns la inculpatul S.G., acesta tratând cu superficialitate activitatea de pregătire, desfășurare, examinare, notare și finalizare a examenului de licență pentru acest grup de studenți.

În activitatea infracțională de pregătire și organizare, în vederea promovării în mod fraudulos a examenului de licență, încă de la începutul anului s-a implicat și inculpata G. (fostă L.) N., fără contribuția căreia legătura dintre grupul de studenți condus de către inculpatul T.E. și factorul de decizie, inculpatul S.G., nu ar fi fost posibilă.

Totodată, s-a mai reținut în actul de sesizare a instanței că, încă din luna februarie 2010 inculpatul T.E., în scopul asigurării obținerii diplomei de licență indiferent de nivelul cunoștințelor de specialitate, a efectuat demersuri în vederea cooptării unui număr cât mai mare de colegi din anul terminal al Facultății de Drept, pentru a accepta să plătească sume de bani, respectiv câte 400 euro de persoană pentru cumpărarea lucrării de diplomă la disciplina Drept Civil, al cărei coordonator era inculpatul S.G., precum și câte 1.500 euro pentru asigurarea unei note mari la probele scris și oral ale examenului de licență.

Suplimentar, s-a stabilit că inculpatul T.E. a adunat de la acest grup de studenți și câte 300 lei pentru „cheltuieli de protocol

”

, precum și câte 100 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de tipărirea lucrărilor de diplomă.

Demersurile efectuate de către inculpatul T.E., confirmate de acesta în declarațiile sale, s-a considerat că sunt susținute pe de o parte de împrejurarea că acesta a obținut lucrările de diplomă tuturor membrilor grupului celor 35 de studenți, lucrări din materia dreptului civil, fără nici o contribuție de creație din partea acestora, iar pe de altă parte și de o serie de convorbiri telefonice purtate de acesta cu alți colegi, în perioada 02 iunie 2010-05 iunie 2010.

Din cuprinsul acestora rezultă că întregul grup depunea diligente în vederea strângerii sumelor de bani necesare a fi remise inculpatului S.G., despre care se știa că urmează să se deplaseze în Caransebeș în zilele următoare, ocazie cu care, sub pretextul organizării unei sesiuni de pregătire a examenului de licență ce urma a se desfășura, să-i asigure de fapt pe aceștia că în schimbul sumelor de bani, vor promova fără probleme respectivul examen.

Astfel, din procesul verbal de redare a convorbirilor telefonice efectuate de inculpatul T.E., încheiat la data de 06 iulie 2010, reiese că în perioada 02-05 iunie 2010 acesta a avut mai multe discuții telefonice cu colegii săi de facultate referitoare la sumele de bani ce urmau a fi adunate de la studenți, precum și cu privire la întâlnirea ce urma să aibă loc în data de 05 iunie 2010 cu profesorul coordonator, (întâlnire care din motive obiective nu a mai avut loc la data respectivă ci ulterior în 18 iunie 2010).

Întâlnirea ce a avut loc între membrii grupului de studenți, în localul O. din mun. Caransebeș cu inculpatul T.E. a fost înregistrată de către organele de urmărire penală, în baza autorizațiilor emise de instanța de judecată, cât și de către unul dintre studenți, respectiv martorul B.F.R., care a efectuat din proprie inițiativă această înregistrare iar cu ocazia formulării denunțului a prezentat-o organelor de urmărire penală ca mijloc de probă în temeiul art. 91

6

alin. (2) C. proc. pen.

Din procesele verbale de redare a comunicărilor efectuate în mediul ambiental cu această ocazie, reiese că inculpatul T.E. s-a așezat la una dintre mesele din local amplasată în zona centrală a încăperii, și a început să preia de la fiecare student suma de 1.500 euro.

Înregistrarea video efectuată de către martorul B.F.R. relevă preocuparea inculpatului T.E. de a număra cu atenție și precauție suma colectată, pe care apoi a introdus-o într-o plasă, și a notat într-o listă numele colegilor de la care a primit suma de bani.

Din conținutul întregii convorbiri purtată de inculpatul T.E. cu colegii săi studenți rezultă mai următoarele concluzii: nivelul de pregătire al studenților înainte de susținerea examenului de licență era practic inexistent; deși studenții susțineau că sumele de bani pe care sunt nevoiți să le remită în vederea promovării frauduloase a examenului de licență, erau prea mari raportat la veniturile pe care le realizează, aceștia s-au declarat mulțumiți de suportul pe care urmau să-l primească în obținerea examenului de licență; discuțiile purtate au relevat preocuparea tuturor studenților de a se organiza cât mai eficient, de la utilizarea semnelor distinctive pe care le așteptau pentru a fi folosite ca garanție pentru recunoașterea lucrării de către profesorul corector, până la folosirea unor mijloace tehnice de multiplicare - fițuici, ca element suplimentar de rezervă.

O concluzie trasă de către cei prezenți a fost aceea că profesorul coordonator se va deplasa la Caransebeș pentru a se întâlni exclusiv cu studenții care au remis suma de câte 1.500 euro, pentru a-i asigura în schimb de sprijinul său.

Aceleași concluzii rezultă și din declarațiile persoanelor prezente în incinta localului O. și identificate ulterior, pe parcursul urmăririi penale. în acest sens sunt declarațiile date de martorii B.I.N., B.S.P., B.F.R., D.A.I., D.F., G.C.I.M., N.D., H. (O.) L.M., P.P.F., P.I., S.F.C., Ș.F.C., T.V. și M. (Ț.) V.R.

Prin declarațiile tuturor acestor martori se confirmă nu numai starea de fapt ce a rezultat din punerea în aplicare a mijloacelor tehnice de înregistrare audio-video folosite autorizat, ci și faptul că toți aceștia au avut reprezentarea că sumele de bani pe care le-au remis inculpatului T.E. vor ajunge, la profesorul coordonator, care în schimb urma să îi favorizeze la susținerea examenului de licență. Astfel, întregul mecanism gândit a fost pus în aplicare și a funcționat, în ciuda cunoștințelor de specialitate deosebit de reduse ale studenților.

Unii dintre studenții prezenți în incinta localului O. din mun. Caransebeș au reușit să detalieze în declarațiile lor aspectele ce se regăsesc în conținutul convorbirilor înregistrate în mediul ambiental, ca și o serie de alte amănunte ce au rezultat în urma unor discuții private neînregistrate în baza autorizațiilor emise de instanța de judecată. Relevantă în acest sens este declarația martorului D.F., din conținutul căreia rezultă omogenitatea grupului de studenți care, în schimbul sumei de câte 1.500 euro au ales să urmeze întocmai instrucțiunile transmise, concluzia fiind aceea că persoanele care nu au plătit suma de câte 1.500 euro, nealăturându-se grupului, riscau să nu promoveze examenul.

Mijloacele de probă enumerate mai sus se coroborează în mod logic și evident cu declarațiile inculpatului T.E. atât din punct de vedere al localizării în timp și spațiu, cât și din punct de vedere al stării de fapt concrete.

La aceeași dată, după întâlnirea ce a avut loc în localul O. din Caransebeș, inculpatul T.E. s-a deplasat la Muzeul Județean de Etnografie și a Regimentului de Graniță Caransebeș, unde a luat legătura cu inculpata G. (fostă L.) N., ocazie cu care cei doi inculpați au analizat lista studenților care urmau să participe la examenul de licență, în sensul de a stabili care dintre aceștia au achitat deja suma de 1500 euro, acest fapt fiind dovedit, de asemenea, prin convorbirile telefonice interceptate.

În după amiaza zilei de 05 iunie 2010 inculpatul T.E. și-a continuat demersurile de colectare a sumei de câte 1.500 euro și de alți colegi de ai săi, fapt ce rezultă din conținutul mai multor convorbiri efectuate de acesta, în data respectivă, redate în procesul verbal încheiat la data de 06 iulie 2010 (vol. 1 f. 109-139), iar în data de 06 iunie 2010 ajunsese la concluzia că un număr de 26 dintre colegi achitaseră deja suma de câte 1.500 euro.

De menționat că activitatea de colectare a sumelor de bani de la colegii săi a inculpatului T.E., s-a desfășurat atât anterior datei de 05 iunie 2010, în incinta unor săli de curs din cadrul Muzeului Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță, astfel cum a rezultat din declarația martorei M.M., precum și ulterior acestei date în diverse locații, fie în parcul din fața muzeului, conform declarației date de martorul T.G., în zona centrală a mun. Caransebeș conform declarației date de martorul B.I., fie la domiciliul unora dintre studenți, conform declarației date de martorul P.D.P.

Întreaga sumă de bani colectată de la cei 35 de studenți, respectiv suma de 52.500 euro, aflată în posesia inculpatului T.E., a fost remisă în data de 09 iunie 2010 în următoarele împrejurări: constatând că suma colectată este compusă din bancnote cu valoare mică, de câte 5, 10, 20 sau 50 euro, astfel încât volumul bancnotelor era prea mare, inculpatul T.E. s-a deplasat în dimineața zilei de 09 iunie 2010 împreună cu H. (O.) L. - audiată în cauză în calitate de martor, la sediul B.C.R. Sucursala Caransebeș în vederea înlocuirii respectivelor bancnote cu unele cu valoare mai mare. în acest sens cei doi au luat legătura inițial cu martora H.I. - cumnata martorei H. (O.) L., funcționară în cadrul băncii, care însă nu dispunea în casierie de bancnote de genul celor solicitate de inculpat. în aceste condiții, martora H.I. a solicitat sprijinul colegei sale, martora L.D., funcționară în cadrul aceleiași unități bancare, care a procedat la verificarea autenticității bancnotelor aflate în posesia inculpatului T.E. și la schimbarea unei părți a acestora (aproximativ 15.000 euro cât avea disponibil în casierie).

Din declarația martorei L.D. (vol. 4 f. 346 ) rezultă că inculpatul T.E.

i-a numărat, pentru schimbare, în prezența sa o parte din suma ce o avea asupra sa, iar când a ajuns la suma de aproximativ 40.000 euro, constatând că suma era mult mai mare decât cea disponibilă în vederea efectuării schimbului, martora i-a solicitat inculpatului să se oprească din activitatea de numărare a banilor pentru motivul menționat.

După înlocuirea unei părți din bancnotele ce compuneau suma de 52.500 euro, inculpatul T.E. împreună cu martora H. (O.) L. au remis suma de bani mai departe pentru a ajunge ulterior la profesorul din cadrul Universității H. București.

În data de 10 iunie 2010 inculpata G. (fostă L.) N. s-a deplasat la sediul din București al Universității H. pentru a depune dosarele de înscriere la examenul de licență ale studenților din cadrul Centrului Tutorial Caransebeș. în ciuda susținerilor celor doi inculpați, G. (fostă L.) N. și S.G., conform cărora cei doi s-au întâlnit în mod accidental preț de câteva zeci de secunde în secretariatul universității, înregistrările convorbirilor telefonice și imaginile video înregistrate cu acea ocazie, relevă contrariul, întâlnirea fiind prestabilită.

În zilele următoare, inculpații G. (fostă L.) N. și S.G. au organizat o întâlnire la Muzeul din Caransebeș, unde acesta din urmă trebuia să se întâlnească cu grupul de studenți în vederea pregătirii examenului de licență. în realitate, prezenta inculpatului S.G. în Caransebeș a avut ca scop asigurarea celor care au remis câte 1500 euro că examenul de licență va decurge fără niciun fel de probleme, precum și acela de a intra în posesia întregii sume de bani, astfel că în data de 18 iunie 2010, grupul de studenți din anul terminal din care făcea parte si inculpatul T.E. s-au întâlnit în incinta muzeului, într-o sală de curs, cu profesorul coordonator din cadrul Universității H. București.

După încheierea întâlnirii pe care a avut-o cu studenții în sala de curs din incinta muzeului, profesorul coordonator s-a deplasat împreună, cu inculpatul T.E. precum și cu alte persoane, identificate ulterior ca fiind martorele T.V. și H. (O.) L., inițial la localul E. din mun. Caransebeș iar ulterior la restaurantul

hotelului A. (unde era cazat inculpatul S.G.) pentru a servi cina, aceasta

încheindu-se în jurul orei 24.

După încheierea cinei, inculpatul T.E. a purtat o convorbire telefonică relevantă pentru cauză, cu un interlocutor, convorbire interceptată în data de 19 iunie 2010 la orele 00

:00

, din conținutul căreia rezultă că acesta, cunoscând faptul că profesorul intrase în ziua precedentă în posesia sumei de 52.500 euro colectată de la studenți, a plănuit împreună cu interlocutorul său, sustragerea acestor bani din posesia profesorului, care în dimineața zilei de 19 iunie 2010 urma să părăsească mun. Caransebeș îndreptându-se spre domiciliu. Motivul pentru care cei doi au renunțat să pună în practică această rezoluție infracțională a fost acela că și-au dat seama de riscurile la care s-ar supune dacă ar proceda astfel.

Conform înțelegerii pe care au avut-o în Caransebeș la data de 18 iunie 2010, întregul grup de 35 de studenți, însoțit de coordonatorul Centrului Tutorial Caransebeș al Universității H. s-a deplasat în ziua de 26 iunie 2010 în București, unde s-au cazat la hotelul R., aspecte care rezultă din verificările efectuate în evidențele acestui hotel (vol. 3 f. 120-131). Excepție a făcut doar învinuita V.A.S., care a locuit într-un hotel din apropiere pe perioada desfășurării examenului de licență (declarația învinuit V.A.S. (vol. 4 f. 58). în seara aceleiași zile studenților le-au fost

comunicate o serie de semne distinctive pe care urmau să le insereze atât pe lucrările scrise de

drept civil cât și drept penal, asigurându-i în continuare că pot să scrie orice doresc chiar dacă nu au legătură cu subiectele.

În data de 28 iunie 2010, conform planificării, studenții Centrului Tutorial Caransebeș din cadrul Universității H. din București, au susținut proba scrisă a examenului de licență de la disciplinele Drept Civil și Drept Penal, obținând note cuprinse între 8 și 9.50.

Din adresa M.E.C.T.S. nr. 13068 din 11 august 2010, adresă care cuprinde constările unei comisii independente constituite pentru reexaminarea acestor lucrări scrise rezultă că, după recorectarea lucrărilor s-au constatat diferențe semnificative, în minus, variind între 3,50 și 7,77 puncte, între mediile inițiale acordate de comisia de examinare din cadrul universității H. și comisia de recorectare constituită în cursul urmăririi penale la Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, membrii comisiei examenului de licență nu au reușit să furnizeze o explicație plauzibilă care să justifice notele exagerat de mari pe care le-au acordat și aprobat, din contră, din întreaga desfășurare a examenului de licență, atât la proba scrisă, cât și la proba orală, a reieșit superficialitate din partea membrilor acestei comisii, ceea ce a permis inculpatului S.G. să-și încalce în mod flagrant atribuțiile și să-i favorizeze pe studenții cărora le-a transmis semnele de recunoaștere, fapt ce reiese din împrejurarea că în urma recorectării lucrărilor, niciunul dintre studenții care au inserat în conținutul lucrărilor scrise semnele de recunoaștere, nu ar fi obținut în mod corect notă de promovare Ia această probă.

În același mod s-a desfășurat și cea de-a doua probă a examenului de licență, respectiv susținerea orală a proiectului lucrării de diplomă, activitate ce a avut loc în data de 02 iulie 2010, când inculpatul S.G., contrar prevederilor regulamentare, a permis să intre împreună toți cei 35 de studenți din Centrul Tutorial Caransebeș, împreună cu inculpata G. (fostă L.) N., care nu avea nicio atribuție în desfășurarea examenului, procedând la începerea examinării în lipsa celui de-al doilea membru al comisiei de examinare, respectiv martorul U.G., acesta din urmă precizând că a părăsit incinta universității datorită unor probleme personale, în jurul orei 11.

În cursul desfășurării urmăririi penale, o parte semnificativă din studenții din cadrul Centrului Tutorial Caransebeș al Universității H. din București au formulat denunțuri prin care au încunoștințat organele de urmărire penală că au dat câte 1500 euro pentru promovarea examenului de licență din sesiunea iunie-iulie 2010.

Infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.G., constă în fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde ori primește bai sau alte foloase necuvenite ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.

La aceasta infracțiune, elementul material se poate realiza prin acțiune sau inacțiune. Acțiunea constă în pretindere sau primire de bani sau alte foloase necuvenite subiectului ori în acceptarea promisiunii unor astfel de foloase, iar inacțiunea constă în nerespingerea de către funcționar a unei asemenea promisiuni.

În speța de față, elementul material al infracțiunii de luare de mită s-a realizat prin una

din modalitățile alternative de săvârșire a acestei infracțiuni respectiv primirea de bani de către inculpatul S.G.

Activitatea infracțională desfășurată de inculpatul S.G. a rezultat în primul rând din convorbirile telefonice interceptate și transcrise, mai ales convorbirea purtată în data de 03 iunie 2010 între inculpatul T.E. și martorul M.M., din conținutul căreia rezultă că inculpatul T.E. desfășura activitatea de colectare a sumelor de bani care urmau a fi remise inculpatului S.G., afirmând în cuprinsul convorbirii: „la 5 vine S., ... ne explică tot, îi dăm banii și atunci omul pleacă liniștit”, dar și din declarațiile martorilor audiați în prezenta cauză, toți declarând că li s-a solicitat suma de 1500 euro pentru a se asigura promovarea examenului de licență, având convingerea că aceste sume de bani vor ajunge la inculpatul S.G. Mai mult, din conținutul convorbirilor telefonice purtate între inculpații G. (fostă L.) N. și S.G., rezultă că aceștia au convenit să organizeze o întâlnire cu grupul de studenți care au achitat suma cerută, de câte 1500 euro fiecare, la Caransebeș, în incinta Muzeului de Etnografie, într-o sală de curs, întâlnire ce a avut drept scop asigurarea studenților că în schimbul sumelor plătite vor promova fără probleme examenul de licență, în sensul că înainte de acest examen le va transmite prin inculpata G. (fostă L.) N. ceva cu care vor rezolva toate problemele, respectiv anumite semne distinctive pe care studenții trebuiau să le insereze în lucrări.

Urmare a numirii inculpatului S.G. în comisia de examen de licență, a avut posibilitatea să-i favorizeze pe ceilalți studenți, pe baza semnelor transmise anterior și cărora le-a acordat note net superioare celor cuvenite.

Ulterior, la proba orală a examenului de licență nu a participat decât inculpatul S.G.

și inculpata G. (fostă L.) N. care nu avea nicio atribuție în desfășurarea examenului.

Aceste probe, coroborate cu declarațiile inculpatului T.E., au dovedit pe deplin săvârșirea de către inculpatul S.G. a infracțiunii de luare de mită în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 Legea nr. 78/2000.

La reținerea acestei încadrări juridice în sarcina inculpatului s-a avut în vedere faptul că acesta primit suma de 52.500 euro, sumă colectata și depozitată provizoriu de inculpatul T.E. și primită prin intermediul inculpatei G. (fostă L.) N., având reprezentarea subiectivă că în schimb, își va îndeplini în mod defectuos îndatoririle de serviciu, în sensul de a-i ajuta pe studenți să promoveze examenul de licență în mod nemeritat prin acordarea unor note și rezultate mai mari decât cele ce puteau fi acordate ca urmare a cunoștințelor pe care le aveau, activități ce se circumscriu elementului material al laturii obiective a infracțiunii de luare de mită în formă continuată.

Prin decizia penală nr. 727 din data de 28 mai 2014, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelurile Ministerului Public - D.N.A și a inculpatului S.G., a desființat sentința dispunând în ceea ce-l privește pe acesta, înlăturarea dispozițiilor art. 86

1

-86

3

C. pen. 1968 și art. 74 C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei inculpatului S.G. din infracțiunea prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea prev. de art. 289 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 308 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 36 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

În baza art. 289 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 308 alin. (1) și 2 C. pen. cu aplicarea art. 36 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul S.G. la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturile prev. de art. art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. ca pedeapsa complementară, respectiv interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcții în comisii de examinare în sistemul de învățământ.

I s-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, potrivit art. 65 alin. (1) C. pen., drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a, b și g C. pen.

Referitor la inculpatul S.G., Curtea a constatat

că sunt aplicabile dispozițiile art. 5 C. pen., deoarece limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de luare de mită (maxim special) sunt reduse potrivit încadrării din legea nouă, respectiv potrivit art. 289 alin. (1) C. pen. dar și în raport de dispoziția specială din art. 308 alin. (2) C. pen. care prevede că limitele de pedeapsă se reduc cu o treime, în cazul persoanelor considerate funcționari publici potrivit art. 172 alin. (2) C. pen.

Pe cale de consecință pentru acest inculpat, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracțiunea prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea prev. de art. 289 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 308 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 36 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

Curtea a reținut că, potrivit elementelor constitutive ale noii încadrări juridice, criticile inculpatului nu sunt fondate, deoarece se sancționează primirea și pretinderea ori acceptarea promisiunii primirii unor bani sau foloase pentru neîndeplinirea unui act care intră în atribuțiile de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, iar inculpatului i se impută că nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în calitate de profesor examinator, existând astfel o echivalență juridică și semantică în înțelesul textului vechi - a face un act contrar îndatoririlor - și textul noului C. pen. - neîndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu.

Din aceste considerații, s-a apreciat de către instanța de apel că fapta inculpatului nu este abrogată.

De asemenea, inculpatul avea la data faptei și are și în prezent calitatea cerută de textul incriminator menționat pentru a răspunde penal potrivit art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 308 alin. (1) și (2) C. pen., deoarece potrivit art. 175 alin. (2) C. pen. este considerat funcționar public deoarece a exercitat un serviciu de interes public supusă controlului și supravegherii cu privire la îndeplinirea serviciului public de învățământ universitar autorizat. S-a reținut vinovăția inculpatului S.G. pentru infracțiunea de luare de mită - criticile sale privind lipsa unor probe concludente și certe fiind nefondate, atât timp

cât, s-a apreciat ca având caracter cert, că 35 de denunțători martori și inculpatul H.I.,

C.A.I., S.I., L.M., Ț.N.F., V.A.S. au dat inculpatului T.E. și G.N. suma totală de 52.500 euro, bani pe care inculpatul probabil i-a transferat în străinătate, potrivit preocupărilor sale ce rezultă dintr-o discuție telefonică autorizată purtată cu fiul său, în scopul obținerii unor note de promovare la examenul de licență; chiar dacă rezultatele examenelor nu au fost anulate atât timp cât este dovedit că a existat intenția de fraudare a lor există și infracțiunea de luare de mită, deoarece aceasta se consumă în momentul primirii banilor și nu este condiționată de îndeplinirea efectivă, neîndeplinirea ori întârzierea sau urgentarea actului aflat în atribuția inculpatului - și acesta a fost condamnat potrivit noii încadrări juridice,

individualizarea pedepsei făcându-se potrivit art. 74 C. pen., înlăturându-se dispozițiile art.

86

1

-86

3

C. pen. 1968.

Totodată, potrivit criticii întemeiate a Ministerului Public, au fost înlăturate dispozițiile art. 74 C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. pentru acest inculpat deoarece pe de o parte instanța de fond nu le-a motivat iar, pe de altă parte, Curtea nu a constatat existența unor împrejurări de fapt care să justifice circumstanțe atenuante pentru inculpat în comiterea faptei, ținând seama de calitatea sa de cadru universitar, de rezultatul grav al acesteia, care s-a soldat cu alterarea procesului de selecție universitară și de emiterea nejustificată a unor diplome universitare, dar și în raport de suma mare de bani primită, sumă care a revoltat chiar pe cei care o dăduseră.

Din aceleași considerente s-a apreciat ca fiind fondată și critica Ministerului Public cu privire la aplicarea pedepselor accesorii pentru acest inculpat și, prin urmare, s-a interzis acestuia, ca pedeapsă accesorie, potrivit art. 65 alin. (1) C. pen., drepturile prev. de art. 66

alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. și dreptul de a ocupa funcții în comisii de examinare în sistemul de învățământ autorizat, potrivit legii.

Împotriva Hotărârii instanței de apel nr. 727 din 28 mai 2014 inculpatul S.G. a declarat recurs în casație Ia data de 27 iunie 2014.

Prin cererea de recurs în casație s-a invocat incidența cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., apreciindu-se că faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.G. au fost dezincriminate prin intrarea în vigoare a noului C. pen.

S-a arătat că, atât parchetul, cât și instanțele de judecată, sub aspectul laturii obiective,

au reținut că elementul material al acesteia s-ar fi realizat în modalitatea primirii unor sume de bani pentru îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor de serviciu, respectiv că inculpatul ar

fi primit bani pentru exercitarea atribuțiilor de serviciu care îi reveneau în calitate de profesor

coordonator și membru al comisiei de licență. Ori, este evident că aceste acte - coordonarea lucrărilor de licență și corectarea lucrărilor - intrau în atribuțiile de serviciu ale inculpatului, cadru didactic la Universitatea H., instituție particulară de învățământ superior.

Astfel, în opinia recurentului inculpat, latura obiectivă a infracțiunii de luare de mită, în forma prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. presupune ca subiectul activ calificat să pretindă sau să primească bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori să accepte promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri. Prin urmare, în această formă a infracțiunii, trebuie ca banii sau foloasele să fie pretinse, primite cu titlu de contra-echivalent al conduitei pe care făptuitorul se angajează să o aibă, adică pentru îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.

În schimb, în forma prevăzută de art. 289 alin. (2) C. pen., o astfel de faptă constituie infracțiune numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri. Prin urmare, în această formă a infracțiunii, trebuie ca banii sau foloasele să fie pretinse, primite cu titlu de contra-echivalent al conduitei pe care făptuitorul se angajează să o aibă, adică pentru neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.

A mai precizat că, din punct de vedere al elementului material al laturii obiective, există diferențe evidente între forma infracțiunii prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. comparativ cu forma infracțiunii prevăzută de art. 289 alin. (2) C. pen. Dacă în primul caz, conduita pe care făptuitorul se angajează să o aibă poate fi îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, în al doilea caz această conduită nu poate consta decât în neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri. Se observă, în opinia recurentului, că forma prevăzută de art. 289 alin. (2) nu se mai referă la îndeplinirea unui act, ci doar la neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii sau efectuarea unui act contrar îndatoririlor. Aceasta fiind de altfel singura deosebire dintre cele două forme ale infracțiunii de luare de mită din perspectiva elementului material al laturii obiective. Prin urmare, această deosebire nu este

întâmplătoare ci ea reprezintă voința legiuitorului de a distinge între faptele de acest tip săvârșite de funcționarii publici prevăzuți de art. 175 alin. (1) C. pen. și cei prevăzuți de art. 175 alin. (2) C. pen.

S-a solicitat, de asemenea, în temeiul art. 441 C. proc. pen. suspendarea executării hotărârii atacate.

Prin Încheierea din data de 21 noiembrie 2014, s-a admis, în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul S.G. împotriva Deciziei penale nr. 727 din data de 28 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, și s-a dispus trimiterea cauzei completului care judecă recursul în casație în compunere de 3 judecători.

S-a fixat termen de judecată la data de 23 ianuarie 2015, cu citarea recurentului inculpat S.G.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul S.G., Înalta Curte apreciază că este nefondat.

În esență, recurentul inculpat susține că fapta pentru care a fost condamnat nu mai este prevăzută, la acest moment, în legea penală, condamnarea sa dispunându-se pentru îndeplinirea (defectuoasă) a atribuțiilor de serviciu, acțiune exclusă de legiuitor din elementul material al laturii obiective al infracțiunii de luare de mită prev. de art. 289 alin. (2) C. pen.

Potrivit art. 289 alin. (2) C. pen., fapta săvârșită de un funcționar public asimilat prevăzut de art. 175 alin. (2) C. pen. este tipică atunci când este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.

Prin art. 289 alin. (2) C. pen., legiuitorul a dorit să tranșeze o problemă dezbătură în doctrină, în sensul că persoanele care exercită o funcție de interes public pot fi subiecți activi ai infracțiunii de luare de mită, aspect ce rezultă din expunerea de motive a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.

Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor legale precitate, rezultă că pentru persoanele prevăzute de art. 175 alin. (2) C. pen. nu constituie infracțiune fapta prevăzută la art. 289 alin. (1) C. pen. atunci când este săvârșită în legătură cu îndeplinirea sau urgentarea îndeplinirii unui act ce intră în atribuțiile sale de serviciu. Rațiunea acestei excluderi rezidă în faptul că aceste persoane pot solicita în mod legal sume de bani pentru îndeplinirea serviciului public pe care îl prestează sau pentru urgentarea efectuării unui anumit act.

Ori, nu se poate susține că activitatea infracțională a inculpatului S.G. s-a subsumat unei îndepliniri corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu, singura acțiune aptă să excludă răspunderea sa penală.

Din considerentele deciziei penale atacate, care a preluat, fără modificări, situația de fapt stabilită de instanța de fond, rezultă că faptele inculpatului au constat în primirea sumei totale de 52.500 de euro în scopul favorizării mai multor studenți pentru promovarea frauduloasă a examenului de licență, în ciuda cunoștințelor precare ale acestora, inculpatul S.G. tratând cu superficialitate activitatea de pregătire, desfășurare, examinare, notare și finalizare a examenului de licență pentru acest grup de studenți.

S-a mai reținut că nivelul de pregătire al studenților înainte de susținerea examenului de licență era practic inexistent, sumele solicitate fiind de 400 euro de persoană pentru

cumpărarea lucrării de diplomă la disciplina Drept Civil, ai cărei coordonator era inculpatul S.G., precum și câte 1.500 euro pentru asigurarea unei note mari la probele scris și oral ale examenului de licență.

După recorectarea lucrărilor s-au constatat diferențe semnificative, în minus, variind între 3,50 și 7,77 puncte, între mediile inițiale acordate de comisia de examinare din cadrul universității H. și comisia de recorectare constituită în cursul urmăririi penale la Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, membrii comisiei examenului de licență nu au reușit să furnizeze o explicație plauzibilă care să justifice notele exagerat de mari pe care le-au acordat și aprobat, din contră, din întreaga desfășurare a examenului de licență, atât la proba scrisă, cât și la proba orală, a reieșit superficialitate din partea membrilor acestei comisii, ceea ce a permis inculpatului S.G. să-și încalce în mod flagrant atribuțiile și să-i favorizeze pe studenții cărora le-a transmis semnele de recunoaștere, fapt ce reiese din împrejurarea că în urma recorectării lucrărilor, niciunul dintre studenții care au inserat în conținutul lucrărilor scrise semnele de recunoaștere, nu ar fi obținut în mod corect notă de promovare la această probă.

În același mod s-a desfășurat și cea de-a doua probă a examenului de licență, respectiv susținerea orală a proiectului lucrării de diplomă, activitate ce a avut loc în data de 02 iulie 2010, când inculpatul S.G., contrar prevederilor regulamentare, a permis să intre împreună toți cei 35 de studenți din Centrul Tutorial Caransebeș, împreună cu inculpata G. (fostă L.) N., care nu avea nicio atribuție în desfășurarea

examenului, procedând la începerea examinării în lipsa celui de-al doilea membru, al comisiei

de examinare, respectiv martorul U.G., acesta din urmă precizând că a părăsit incinta universității datorită unor probleme personale, în jurul orei 11,00.

Făcând un examen comparativ cu noile dispoziții ce incriminează infracțiunea de luare de mită, Curtea a reținut că, potrivit elementelor constitutive ale noii încadrări juridice, criticile inculpatului nu sunt fondate, deoarece se sancționează primirea și pretinderea ori acceptarea promisiunii primirii unor bani sau foloase pentru neîndeplinirea unui act care intră în atribuțiile de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, iar inculpatului i se impută că nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în calitate de profesor examinator, existând astfel o echivalență juridică și semantică în înțelesul textului vechi - a face un act contrar îndatoririlor - și textul noului C. pen. - neîndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu.

Față de considerentele deciziei penale atacate, Înalta Curte constată că motivele recurentului inculpat nu sunt întemeiate, susținerile sale privind neîntrunirea condițiilor cerute de lege elementului material al laturii obiective a infracțiunii de luare de mită nu au suport în situația de fapt reținută în cauză.

Recursul în casație constituie o jurisdicție exercitabilă numai în cazuri strict determinate, reprezentând violări ale legii ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv asupra corectei aplicări a legii. De aceea, Înalta Curte nu va proceda la judecarea procesului propriu zis, judecând exclusiv dacă din punctul de vedere al dreptului, hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept.

În contextul celor menționate, recursul în casație este o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept și nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond și în apel. în consecință,

starea de fapt reținută în cauză și concordanța acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanței supreme.

În concret, Înalta Curte constată că modalitatea, expusă anterior în considerentele prezentei decizii, în care inculpatul S.G. și-a exercitat atribuțiile de serviciu este una contrară acestor îndatoriri, acțiune specifică elementului material al laturii obiective a infracțiunii de luare de mită prev. de art. 289 alin. (2) C. pen.

Din interpretarea textului de lege rezultă că a fost exclusă din sfera ilicitului penal doar activitatea circumscrisă îndeplinirii corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu - în ceea ce-i privește pe funcționalii publici asimilați, situație care nu este incidență în prezenta speță.

În acest context, Înalta Curte constată că fapta pentru care s-a dispus condamnarea

inculpatului este prevăzută în art. 289 alin. (2) C. pen., nefiind dezincriminată prin intrarea în

vigoare a noului C. pen.

Față de cele arătate, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte

va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul S.G. împotriva

Deciziei penale nr. 727 din 28 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 2066/63/2011.

Pe cale de consecință, se constată că cererea inculpatului de suspendare a executării hotărârii recurate a rămas fără obiect și nu se mai impune analizarea acesteia.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen. urmează a se dispune obligarea recurentul inculpat S.G. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul S.G. împotriva deciziei penale nr. 727 din 28 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 2066/63/2011.

Obligă recurentul inculpat S.G. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 ianuarie 2015.