ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1868/2012

Asupra

recursului de față,

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 489/F din 23 iunie 2011 Tribunalul București - Secția I-a

Penală în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu

aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., a art. 74-76 lit. b) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen. a dispus condamnarea inculpatului S.C. la o pedeapsă de 4 ani

închisoare.

S-a

făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă

accesorie.

Au

fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale,

ca și pedeapsă complementară.

S-a

dispus suspendarea executării pedepsei aplicată sub supraveghere, pe un termen

de încercare de 6 ani, conform art. 86

2

C. pen.

În

baza art. 86

3

C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul S.C.

va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a)

să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București în

vederea integrării sale într-un program de supraveghere întocmit de această

instituție;

b)

să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință,

și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c)

să comunice și să justifice schimbarea

locului de muncă;

d)

să comunice informații de natură a

putea fi controlate mijloacele lui de existență.

I

s-a atras atenția asupra prevederilor art. 86

4

pct. 1 C. pen. cu

aplic. art. 83 și 84 C. pen. și asupra art. 86

4

pct. 2 C. pen. și

art. 86

5

pct. 1 C. pen. cu aplic. art. 85 alin. (1) și (2) C. pen.

În

baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei

de 6760,69 lei reprezentând despăgubiri materiale și a dobânzii aferente

acestei sume calculată la cursul BNR, pe perioada cuprinsă de la data rămânerii

definitive a hotărârii de condamnare până la data achitării debitului, către

partea civilă Spitalul Clinic de Urgență București.

În

baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei

de 3000 lei despăgubiri materiale și la plata sumei de 10.000 lei daune morale

către partea civilă D.G.

În

baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei

de 600 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru

a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că partea vătămată D.G., inculpatul S.C.

și martorii D.I., A.C., M.G.A. sunt colegi de serviciu, jandarmi cu grade de

subofițeri, care, la data de 22 iunie 2010, în jurul orelor 07.00, după ieșirea

din tura de noapte de la unitatea militară unde își desfășoară activitatea,

hotărându-se să petreacă o vreme împreună, au început prin a consuma câte o

bere în zona Piața Victoriei, după care s-au deplasat la ștrandul C.D., unde au

rămas până aproape de orele 18.00, timp în care au consumat toți diverse

cantități de bere.

În

final, la propunerea inculpatului S.C., s-au deplasat la restaurantul „L.N."

din Crângași, aflat în apropierea Secției 20 Poliție, unde au luat masa și au

mai consumat câte o bere.

În

incinta restaurantului, cei cinci aflându-se la aceeași masă, între partea

vătămată D.G. și inculpatul S.C. a intervenit o altercație în cadrul căreia cei

doi și-au adresat reciproc cuvinte jignitoare.

În

continuare, conflictul între partea vătămată și inculpat amplificându-se,

aceștia s-au lovit și îmbrâncit reciproc și, căzând la sol, s-au tăvălit pe jos

până au fost despărțiți de către colegii lor, martorii A.C., M.G.A. și D.I.

În

continuare, pentru detensionarea situației conflictuale, inculpatul a fost

convins să plece acasă, motiv pentru care a părăsit incinta restaurantului

împreună cu martorul M.G.A.

În

acest loc, partea vătămată D.G. i-a aplicat inculpatului S.C. o lovitură de

pumn în zona feței, iar inculpatul a înjunghiat-o în mod repetat pe partea

vătămată cu o șurubelniță pe care o luase din autoturismul său. Imediat după

înjunghierea în mod repetat a părții vătămate, inculpatul a plecat de la locul

faptei la volanul autoturismului său, iar lângă partea vătămată au venit

martorii A.C., M.G.A. și D.I., moment în care aceasta a început să aibă

dificultăți în a respira, a realizat că a fost înjunghiată de mai multe ori cu

șurubelnița de către inculpat, le-a spus colegilor săi că a fost înjunghiat și

le-a arătat leziunile pe care le avea pe abdomen, ridicându-și tricoul cu care

era îmbrăcat. Partea vătămată a fost transportă la Spitalul Clinic de Urgență

București, unde i-au fost acordate îngrijiri medicale.

Tribunalul

a reținut că inculpatul a înjunghiat-o, în mod repetat, cu o șurubelniță pe

partea vătămată, la data de 22 iunie 2010, pe fondul unui conflict spontan,

generat de partea vătămată, care, „fără nici un motiv a început să șicaneze pe

inculpat, s-a ridicat si l-a lovit cu pumnul în zona feței și l-a urmărit pe

inculpat până la mașină unde, a avut loc o nouă altercație, lovindu-l din nou,

cu pumnul în zona feței „În urma acestor lovituri, inculpatul a fost julit la

picior si cot si a pierdut câțiva dinți din gură. După aceste momente,

inculpatul a luat o șurubelniță din mașină și a înjunghiat-o pe partea

vătămată, într-o zonă vitală a corpului, săvârșind infracțiunea de tentativă la

omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap la art. 174-175 lit. i) C. pen.

Tribunalul

a constatat că inculpatul S.C. a săvârșit fapta descrisă mai sus determinată de

o provocare din partea părții vătămate D.G., produsă prin violență, respectiv,

prin lovituri în zona feței, prin crearea unui prejudiciu estetic, având în

vedere împrejurarea că partea vătămată i-a rupt dinții din gură inculpatului, l-a

julit la picior și la cot.

Văzând

si circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv, împrejurarea că acesta

a fost angajat al MAI, în cadrul Jandarmeriei Române, Unitatea militară 0530

București, că a desfășurat activități si a lucrat în locuri de muncă cu

condiții speciale, că a fost coleg de serviciu cu victima, că nu este cunoscut

cu antecedente penale, are o familie organizată compusă din părinți, soră, un

nepot si este prins într-o relație de concubinaj de 3 ani de zile, este o

persoană tânără, cu șanse mari de a fi redat societății și nu în ultimul rând,

nu este cunoscut cu antecedente penale, Tribunalul a apreciat că acesta poate

beneficia de dispozițiile art. 74, 76 lit. b) C. pen. În sensul de a i se

reduce pedeapsa sub limita minimă prevăzută de legea penală specială.

Referitor

la latura civilă a cauzei, în caz de provocare, la stabilirea proporției

cuantumului despăgubirilor civile, Tribunalul a ținut seama de culpele celor

două părți, de gravitatea actului de provocare, evidențiată prin împrejurarea

că si inculpatul a fost agresat fizic de partea vătămată si i s-a creat un

prejudiciu estetic, prin pierderea dinților.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat apel recurenta parte civilă D.G. pe care nu l-a

motivat și nici nu s-a prezentat pentru a-l susține.

Prin

decizia nr. 311 din 22 noiembrie 2011 Curtea de Apel București - Secția I

Penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă D.G.,

împotriva sentinței penale nr. 23 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul

București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr. 29753/3/201 și a obligat

partea civilă la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru

a pronunța această hotărâre, Curtea a constatat că la acordarea despăgubirilor

civile, instanța a reținut toate împrejurările în care s-a săvârșit fapta,

inculpatul fiind și el agresat fizic de partea vătămată, agresare soldată cu

pierderea dinților de către inculpat, iar despăgubirile materiale acordate

corespund culpei celor două părți.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs recurenta partea civilă D.G.

pe care nu l-a motivat și nici nu s-a prezentat pentru a-l susține.

Examinând

recursul declarat în cauză de recurenta parte civilă D.G. înalta Curte de

Casație și Justiție constată că recursul este nefondat, pentru următoarele

considerente.

Printr-o

judicioasă apreciere a probelor administrate, instanța a stabilit o corectă situație

de fapt și a dat o corespunzătoare încadrare juridică faptelor cercetate.

În

esență, ca foști colegi de serviciu, inculpatul și partea vătămată au consumat

diverse cantități de bere, după care, urmare unei altercații, la provocarea

părții vătămate, inculpatul a săvârșit fapta descrisă în rechizitoriu.

În

acest sens, în doctrină, s-a reținut că pentru a se evidenția scuza provocării

se cere ca actele de violență, din partea victimei să fie de natură a determina

făptuitorului o stare de puternică tulburare sau emoție. Agresiunea din partea

autorului trebuie să constituie o ripostă la fapta victimei care să nu fie

determinată de manifestările agresive ale făptuitorului. Pentru a se reține circumstanța

atenuantă a provocării, nu este suficient, ca persoana vătămată să aibă o comportare

injurioasă sau amenințătoare. Pentru incidența art. 73 lit. b) C. pen. se cere

ca victima să dovedească o agresivitate sau o altă comportare care să fie considerată

gravă, de natură să cauzeze făptuitorului o stare de puternică tulburare sau

emoție, încât să nu fie în stare să se abțină de la o ripostă prin săvârșirea de

infracțiuni. Legea nu cere ca fapta provocatorului să fie la fel de gravă ca

riposta celui provocat, dar pentru existența unei puternice tulburări sau

emoții, se presupune, de regulă, ca faptele celor în cauză să aibă o apropiată

semnificație.

Verificând

toate circumstanțele reale și personale ale comiterii faptei, instanța a

aplicat o pedeapsă care asigură finalitatea prev. de art. 52 C. pen.

O

reindividualizare a pedepsei nu justifică, scopul pedepsei, astfel cum este

prevăzut de art. 52 C. pen., putând fi realizat prin executarea pedepsei

aplicate de instanța de fond.

În

latura civilă a cauzei, la acordarea despăgubirilor civile, instanța a reținut

toate împrejurările în care s-a săvârșit fapta, precum și starea de provocare,

inculpatul fiind și el agresat fizic de partea vătămată, agresare soldată cu un

prejudiciu estetic, prin pierderea dinților. În acest context, despăgubirile

materiale acordate corespund culpei celor două părți.

De

asemenea, daunele morale acordate au în vedere atât criteriul culpei părților,

cât și necesitatea acoperirii prejudiciului produs părții vătămate prin

suferințele și trauma la care aceasta a fost supusă, suma de 10.000 lei fiind

îndestulătoare în contextul arătat.

Ceea

ce contează, în esență, astfel cum s-a statuat în jurisprudența constantă a

înaltei Curți de Casație și Justiție, este ca pedeapsa aplicată să aibă acea

forță care să-i arate inculpatului că a greșit, să-l determine la reflecție și

să stimuleze în el dorința ca pe viitor să manifeste o conduită corectă,

justețea pedepsei fiind susceptibilă să-l determine să regrete fapta, să-i

propună să nu o mai repete, lucru care în opinia înaltei Curții, s-a și produs.

Față de considerentele ce preced, urmează ca recursul

declarat în cauză să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar onorariul apărătorului desemnat din

oficiu pentru intimatul inculpat S.C., în sumă de 200 lei, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției .

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de partea civilă D.G. împotriva deciziei penale

nr. 311 din 22 noiembrie 2011 a Curții de Apel București - Secția I Penală.

Obligă

recurenta parte civilă la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat S.C., în sumă de 200

lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 31 mai 2012.