ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1868/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 489/F din 23 iunie 2011 Tribunalul București - Secția I-a Penală în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., a art. 74-76 lit. b) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. a dispus condamnarea inculpatului S.C. la o pedeapsă de 4 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. Au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale, ca și pedeapsă complementară. S-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicată sub supraveghere, pe un termen de încercare de 6 ani, conform art. 86 2 C. pen.

În baza art. 86 3 C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul S.C. va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București în vederea integrării sale într-un program de supraveghere întocmit de această instituție; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință, și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. I s-a atras atenția asupra prevederilor art. 86 4 pct. 1 C. pen. cu aplic. art. 83 și 84 C. pen. și asupra art. 86 4 pct. 2 C. pen.

și art. 86 5 pct. 1 C. pen. cu aplic. art. 85 alin. (1) și (2) C. pen. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 6760,69 lei reprezentând despăgubiri materiale și a dobânzii aferente acestei sume calculată la cursul BNR, pe perioada cuprinsă de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare până la data achitării debitului, către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență București. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3000 lei despăgubiri materiale și la plata sumei de 10.000 lei daune morale către partea civilă D.G. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că partea vătămată D.G., inculpatul S.C. și martorii D.I., A.C., M.G.A. sunt colegi de serviciu, jandarmi cu grade de subofițeri, care, la data de 22 iunie 2010, în jurul orelor 07.00, după ieșirea din tura de noapte de la unitatea militară unde își desfășoară activitatea, hotărându-se să petreacă o vreme împreună, au început prin a consuma câte o bere în zona Piața Victoriei, după care s-au deplasat la ștrandul C.D., unde au rămas până aproape de orele 18.00, timp în care au consumat toți diverse cantități de bere. În final, la propunerea inculpatului S.C., s-au deplasat la restaurantul „L.N." din Crângași, aflat în apropierea Secției 20 Poliție, unde au luat masa și au mai consumat câte o bere.

În incinta restaurantului, cei cinci aflându-se la aceeași masă, între partea vătămată D.G. și inculpatul S.C. a intervenit o altercație în cadrul căreia cei doi și-au adresat reciproc cuvinte jignitoare. În continuare, conflictul între partea vătămată și inculpat amplificându-se, aceștia s-au lovit și îmbrâncit reciproc și, căzând la sol, s-au tăvălit pe jos până au fost despărțiți de către colegii lor, martorii A.C., M.G.A. și D.I. În continuare, pentru detensionarea situației conflictuale, inculpatul a fost convins să plece acasă, motiv pentru care a părăsit incinta restaurantului împreună cu martorul M.G.A. În acest loc, partea vătămată D.G. i-a aplicat inculpatului S.C. o lovitură de pumn în zona feței, iar inculpatul a înjunghiat-o în mod repetat pe partea vătămată cu o șurubelniță pe care o luase din autoturismul său.

Imediat după înjunghierea în mod repetat a părții vătămate, inculpatul a plecat de la locul faptei la volanul autoturismului său, iar lângă partea vătămată au venit martorii A.C., M.G.A. și D.I., moment în care aceasta a început să aibă dificultăți în a respira, a realizat că a fost înjunghiată de mai multe ori cu șurubelnița de către inculpat, le-a spus colegilor săi că a fost înjunghiat și le-a arătat leziunile pe care le avea pe abdomen, ridicându-și tricoul cu care era îmbrăcat. Partea vătămată a fost transportă la Spitalul Clinic de Urgență București, unde i-au fost acordate îngrijiri medicale.

Tribunalul a reținut că inculpatul a înjunghiat-o, în mod repetat, cu o șurubelniță pe partea vătămată, la data de 22 iunie 2010, pe fondul unui conflict spontan, generat de partea vătămată, care, „fără nici un motiv a început să șicaneze pe inculpat, s-a ridicat si l-a lovit cu pumnul în zona feței și l-a urmărit pe inculpat până la mașină unde, a avut loc o nouă altercație, lovindu-l din nou, cu pumnul în zona feței „În urma acestor lovituri, inculpatul a fost julit la picior si cot si a pierdut câțiva dinți din gură. După aceste momente, inculpatul a luat o șurubelniță din mașină și a înjunghiat-o pe partea vătămată, într-o zonă vitală a corpului, săvârșind infracțiunea de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 C. pen.

rap la art. 174-175 lit. i) C. pen. Tribunalul a constatat că inculpatul S.C. a săvârșit fapta descrisă mai sus determinată de o provocare din partea părții vătămate D.G., produsă prin violență, respectiv, prin lovituri în zona feței, prin crearea unui prejudiciu estetic, având în vedere împrejurarea că partea vătămată i-a rupt dinții din gură inculpatului, l-a julit la picior și la cot.

Văzând si circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv, împrejurarea că acesta a fost angajat al MAI, în cadrul Jandarmeriei Române, Unitatea militară 0530 București, că a desfășurat activități si a lucrat în locuri de muncă cu condiții speciale, că a fost coleg de serviciu cu victima, că nu este cunoscut cu antecedente penale, are o familie organizată compusă din părinți, soră, un nepot si este prins într-o relație de concubinaj de 3 ani de zile, este o persoană tânără, cu șanse mari de a fi redat societății și nu în ultimul rând, nu este cunoscut cu antecedente penale, Tribunalul a apreciat că acesta poate beneficia de dispozițiile art. 74, 76 lit. b) C. pen. În sensul de a i se reduce pedeapsa sub limita minimă prevăzută de legea penală specială.

Referitor la latura civilă a cauzei, în caz de provocare, la stabilirea proporției cuantumului despăgubirilor civile, Tribunalul a ținut seama de culpele celor două părți, de gravitatea actului de provocare, evidențiată prin împrejurarea că si inculpatul a fost agresat fizic de partea vătămată si i s-a creat un prejudiciu estetic, prin pierderea dinților. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel recurenta parte civilă D.G. pe care nu l-a motivat și nici nu s-a prezentat pentru a-l susține. Prin decizia nr. 311 din 22 noiembrie 2011 Curtea de Apel București - Secția I Penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă D.G., împotriva sentinței penale nr. 23 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr. 29753/3/201 și a obligat partea civilă la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a constatat că la acordarea despăgubirilor civile, instanța a reținut toate împrejurările în care s-a săvârșit fapta, inculpatul fiind și el agresat fizic de partea vătămată, agresare soldată cu pierderea dinților de către inculpat, iar despăgubirile materiale acordate corespund culpei celor două părți. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs recurenta partea civilă D.G. pe care nu l-a motivat și nici nu s-a prezentat pentru a-l susține. Examinând recursul declarat în cauză de recurenta parte civilă D.G. înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente. Printr-o judicioasă apreciere a probelor administrate, instanța a stabilit o corectă situație de fapt și a dat o corespunzătoare încadrare juridică faptelor cercetate.

În esență, ca foști colegi de serviciu, inculpatul și partea vătămată au consumat diverse cantități de bere, după care, urmare unei altercații, la provocarea părții vătămate, inculpatul a săvârșit fapta descrisă în rechizitoriu. În acest sens, în doctrină, s-a reținut că pentru a se evidenția scuza provocării se cere ca actele de violență, din partea victimei să fie de natură a determina făptuitorului o stare de puternică tulburare sau emoție. Agresiunea din partea autorului trebuie să constituie o ripostă la fapta victimei care să nu fie determinată de manifestările agresive ale făptuitorului. Pentru a se reține circumstanța atenuantă a provocării, nu este suficient, ca persoana vătămată să aibă o comportare injurioasă sau amenințătoare.

Pentru incidența art. 73 lit. b) C. pen. se cere ca victima să dovedească o agresivitate sau o altă comportare care să fie considerată gravă, de natură să cauzeze făptuitorului o stare de puternică tulburare sau emoție, încât să nu fie în stare să se abțină de la o ripostă prin săvârșirea de infracțiuni. Legea nu cere ca fapta provocatorului să fie la fel de gravă ca riposta celui provocat, dar pentru existența unei puternice tulburări sau emoții, se presupune, de regulă, ca faptele celor în cauză să aibă o apropiată semnificație. Verificând toate circumstanțele reale și personale ale comiterii faptei, instanța a aplicat o pedeapsă care asigură finalitatea prev. de art. 52 C. pen. O reindividualizare a pedepsei nu justifică, scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., putând fi realizat prin executarea pedepsei aplicate de instanța de fond.

În latura civilă a cauzei, la acordarea despăgubirilor civile, instanța a reținut toate împrejurările în care s-a săvârșit fapta, precum și starea de provocare, inculpatul fiind și el agresat fizic de partea vătămată, agresare soldată cu un prejudiciu estetic, prin pierderea dinților. În acest context, despăgubirile materiale acordate corespund culpei celor două părți. De asemenea, daunele morale acordate au în vedere atât criteriul culpei părților, cât și necesitatea acoperirii prejudiciului produs părții vătămate prin suferințele și trauma la care aceasta a fost supusă, suma de 10.000 lei fiind îndestulătoare în contextul arătat.

Ceea ce contează, în esență, astfel cum s-a statuat în jurisprudența constantă a înaltei Curți de Casație și Justiție, este ca pedeapsa aplicată să aibă acea forță care să-i arate inculpatului că a greșit, să-l determine la reflecție și să stimuleze în el dorința ca pe viitor să manifeste o conduită corectă, justețea pedepsei fiind susceptibilă să-l determine să regrete fapta, să-i propună să nu o mai repete, lucru care în opinia înaltei Curții, s-a și produs. Față de considerentele ce preced, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat S.C., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției . PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă D.G. împotriva deciziei penale nr. 311 din 22 noiembrie 2011 a Curții de Apel București - Secția I Penală. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat S.C., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 mai 2012.