ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1425/2013

Asupra recursului de față:

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 128 din 17 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 8269/107/2011, a fost condamnat inculpatul D.V., fără antecedente penale, la pedeapsa 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii pe durata unui termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 86

3

C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

I s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86

4

C. pen.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 C civ. a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile CN. R. SA - Filiala SC U.A. Moreni SA cu sediul în Moreni, str. T., jud. Dâmbovița suma de 136.650,51 RON cu titlu despăgubiri civile.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 1000 RON cu titlu cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 856/6-20 încheiat la data de 07 decembrie 2006, SC Ț.P. SRL a achiziționat de la CN R. SA - Filiala SC U.A. Moreni SA următoarele produse: pompa CM 128-80-400 NoA1C/408 0 x 39 = 1 bucăți x 26.280,00 Ron/buc. și pompa HT 65-50-250 NEF 2 C/2300 x 39= 11 buc. X 11.422,00 Ron/buc.

Contractul a fost semnat din partea vânzătoarei de către director general, inginer M.I., director economic, economist I.D., director comercial inginer D.V. și jurist M.L., iar din partea cumpărătoarei de către inculpatul D.V. în calitate de director al SC Ț.P. SRL, deși acesta, conform probelor administrate, nu deținea la data de 07 decembrie 2006, nicio calitate în cadrul societății.

Bunurile în valoare de 493.519,18 RON au fost livrate către SC Ț.P. SRL conform facturii fiscale din 07 decembrie 2006, iar potrivit contractului, în vederea garantării plății bunurilor, inculpatul a înmânat vânzătorului fila cec, scadentă la data plății, respectiv în termen de 120 zile lucrătoare calculate de la data semnării contractului.

Întrucât SC Ț.P. SRL nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, la data de 22 septembrie 2008, între părți s-a încheiat actul adițional nr. 1 pentru reducerea contractului, efectuându-se un retur de marfă de către vânzător, în urma căruia factura inițială a fost stornată inițial. Cu această ocazie a fost emisă o nouă factură în valoare de 201.231,38 RON. Inculpatul s-a obligat să achite factura cu același instrument de plată, respectiv fila cec scadentă la data de 24 septembrie 2008.

Întrucât nu a fost respectat termenul de plată, la data de 04 februarie 2009 reprezentanții firmei vânzătoare au completat fila cec cu suma de 201.231,38 RON și au depus-o la bancă spre decontare. La data de 10 februarie 2009, B.D. - G.S.G. Alba a refuzat la plată fila cec pe motiv "lipsă totală de disponibil în contul SC Ț.P. SRL, cec prezentat în termen, trăgător aflat în interdicție bancară, filă cec anulată".

Conform adresei din 11 septembrie 2009 emisă de B.D. - Sucursala Alba -, interdicția bancară a fost instituită la data de 09 aprilie 2008, iar SC Ț.P. SRL i s-a comunicat instituirea interdicției bancare prin somația nr. 2 din 09 aprilie 2008 trimisă cu confirmare de primire.

Prin urmare, la data emiterii filei cec, scadentă la data de 24 septembrie 2008, SC Ț.P. SRL se afla în interdicție bancară aspect cunoscut de inculpat după cum rezultă din adresa din 11 septembrie 2009.

Starea de fapt reținută mai sus a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: copia contractului de vânzare-cumpărare din 07 decembrie 2006, încheiat între CN R. SA - Filiala SC U.A. Moreni SA în calitate de vânzător și SC Ț.P. SRL în calitate de cumpărător, contract semnat de către inculpat ca reprezentant al cumpărătoarei, deși nu deținea vreo calitate în cadrul firmei; copia actului adițional nr. 1 la contractul de vânzare-cumpărare menționat mai sus; copia filei cec; adresa din 10 februarie 2009 a B.D. - Sucursala Alba, prin care se restituie fila cec emisă pentru suma de 201.231,38 RON pe motiv "lipsă totală de disponibil în contul SC Ț.P. SRL, CEC prezentat în termen, trăgător aflat în interdicție bancară, filă cec anulată"; copia facturilor din 22 septembrie 2008 și din 07 decembrie 2006, declarația martorului D.V. din care rezultă că în perioada 2005 - 2007 a deținut calitatea de asociat și administrator la SC Ț.P. SRL Alba Iulia, firmă în cadrul căreia inculpatul nu avea nicio calitate, că pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare din 07 decembrie 2006, inculpatul nu avea nicio împuternicire din partea firmei; declarația martorei M.L., consilier juridic la SC U.A. Moreni SA care a participat la încheierea contractului de vânzare-cumpărare și a actului adițional nr. 1/2008, care a declarat că inculpatul s-a prezentat singur la semnarea celor două convenții și nu a adus la cunoștința conducerii firmei faptul că SC Ț.P. SRL se află în interdicție bancară; declarația martorei I.G., declarația martorului D.V., director comercial la SC U.A. Moreni SA din care rezultă modalitatea în care s-au încheiat contractul și actul adițional și împrejurarea că inculpatul s-a prezentat ca reprezentant al firmei SC Ț.P. SRL, deși nu avea această calitate la data de 07 decembrie 2006, și nu i-a adus la cunoștință faptul că SC Ț.P. SRL se află în interdicție bancară; adresa din 11 septembrie 2009 emisă de B.D. - Sucursala Alba din care reiese că interdicția bancară a fost instituită la data de 09 aprilie 2008, iar SC Ț.P. SRL i s-a comunicat instituirea interdicției bancare prin somația nr. 2 din 09 aprilie 2008 trimisă prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire; adresa din 27 octombrie 2010 emisă de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Alba din care rezultă că inculpatul a fost numit administrator al firmei la data 08 iunie 2007; declarațiile inculpatului D.V. care, în faza de urmărire penală a recunoscut săvârșirea faptei, pentru ca în fața instanței să susțină că avea împuternicire scrisă pentru a reprezenta firma în relațiile contractuale și că la data emiterii filei cec a adus la cunoștința conducerii SC U.A. Moreni SA că firma se află în interdicție bancară, aspecte infirmate însă de probele administrate în cauză. Instanța a înlăturat declarația martorului D.C., fratele inculpatului, apreciind că este subiectivă și nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului D.V. de a induce în eroare pe reprezentanții CN R. SA - Filiala SC U.A. Moreni cu prilejul încheierii contractului de vânzare-cumpărare din 07 decembrie 2006, prezentând ca reală împrejurarea că este directorul societății SC Ț.P. SRL, precum și faptul că are acoperirea necesară pentru suma înscrisă pe fila cec prezentată ca instrument de plată cu ocazia încheierii actului adițional nr. 1/2008, în scopul obținerii pentru sine a unui folos material injust, cauzând un prejudiciu acestei societăți în valoare totală de 201.231,38 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen.

Instanța de fond a apreciat că nu se poate susține că fapta săvârșită de inculpat nu este prevăzută de legea penală întrucât, potrivit art. 215 alin. (3) C. pen. constituie infracțiunea de înșelăciune, inducerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, iar din probele administrate în cauză rezultă că la data emiterii filei cec ca instrument de plată, respectiv la 22 septembrie 2008, societatea SC Ț.P. SRL se afla în interdicție bancară.

Raportat la conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, instanța a reținut în favoarea acestuia circumstanță atenuantă judiciară prev. de art. 74 lit. a) C. pen.

Procedând la individualizarea și proporționalizarea pedepsei conform criteriilor generale expres stipulate în art. 72 C. pen, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă, gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului, precum și împrejurările care atenuează răspunderea penală, instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Având în vedere lipsa antecedentelor penale, persoana inculpatului, comportamentul său în fața instanței, tribunalul a apreciat că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și chiar fără executarea pedepsei, nu va mai săvârși alte infracțiuni și, în consecință, în baza art. 86

1

C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 6 ani, cu instituirea în sarcina inculpatului a obligațiilor prev. de art. 86

3

alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

În ce privește latura civilă a cauzei, s-a reținut că partea vătămată CNR SA - Filiala SC U.A. Moreni SA a înțeles să participe în procesul penal în calitate de parte civilă, formulând pretenții în cuantum de 136.650,51 RON despăgubiri civile.

Întrucât prin fapta sa inculpatul a cauzat un prejudiciu material părții civile, văzând disp. art. 14, art. 346 C. proc. pen. și ale art. 998 C. civ acesta a fost obligat la plata sumei de 136.650,51 RON, despăgubiri civile.

Împotriva sentinței au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și inculpatul D.V.

Parchetul a criticat sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:

- inculpatului nu i s-a interzis dreptul prev. de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii. Infracțiunea de înșelăciune s-a materializat în conținutul ei obiectiv și prin faptul că inculpatul cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare din 07 decembrie 2006 s-a prezentat și a semnat contractul în calitate de director al SC Ț.P. SRL, fără a deține vreo calitate în cadrul acestei societăți;

- instanța de fond a omis să dispună comunicarea hotărârii la Oficiul Registrului Comerțului, obligație instituită în art. 13 din Legea nr. 241/2005;

- nu s-a dispus comunicarea hotărârii, la rămânerea ei definitivă, pentru înscrierea în cazierul fiscal ținut de către D.G.F.P. Alba, conform prev. art. 357 alin. (2) lit. f) C. proc. pen. coroborat cu dispozițiile art. 2 alin. (1), art. 4 și art. 6 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 75/2001 și H.G. nr. 31/2003;

- pedeapsa aplicată inculpatului este nejustificat de mică, în raport de conduita pe care a avut-o în cursul judecății, de a nu se prezenta la instanță, deși a fost citat în repetate rânduri, inclusiv cu mandat de aducere și de poziția oscilantă cu privire la săvârșirea infracțiunii. De asemenea, trebuia reținută cu ocazia individualizării pedepsei, valoarea ridicată a prejudiciului cauzat părții civile și faptul că nu a fost recuperat.

Inculpatul nu a motivat apelul în scris și nici nu s-a prezentat în fața Curții pentru a-l susține oral, iar apărătorul desemnat din oficiu, cu care nu a luat legătura, a solicitat casarea sentinței și achitarea inculpatului cu motivarea că în cauză, este vorba despre o relație comercială derulată în anul 2006 când inculpatul avea calitatea de administrator al societății SC Ț.P. SRL.

Prin Decizia penală nr. 131/A/2012 din 6 noiembrie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală - a admis apelul declarat de parchet, a desființat sentința sub aspectul greșitei neaplicări a pedepsei accesorii și a pedepsei complementare prev. de art. 64 lit. c) C. pen. și rejudecând în aceste limite:

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

Neconstatând din oficiu alte motive de nelegalitate și netemeinicie a sentinței a menținut celelalte dispoziții ale acesteia.

Prin aceeași decizie s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.

Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul D.V. care, prin apărătorul desemnat din oficiu, invocând cazurile de casare prevăzute în art. 385

9

pct. 21 și 14 C. proc. pen. a solicitat, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel deoarece pentru termenul de judecată din data de 6 noiembrie 2012, când cauza a rămas în pronunțare, nu a fost legal citat, fiind astfel în imposibilitate de a-și face apărarea, iar în subsidiar, a cerut reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia.

Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu disp. art. 385

9

alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Cazul de casare prev. în art. 385

9

alin. (1) pct. 21 C. proc. pen. este incident, "când judecata în primă instanță sau în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate".

Din actele și lucrările dosarului instanței de apel rezultă că la primul termen de judecată din data de 25 septembrie 2012, inculpatul D.V. a fost prezent în instanță și a solicitat amânarea cauzei pentru a-și angaja apărător ales, cerere ce i- a fost admisă.

Pentru respectarea dreptului la apărare al inculpatului, instanța de apel a dispus amânarea cauzei la data de 16 octombrie 2012. La acest termen de judecată, inculpatul a trimis o cerere însoțită de o adeverință medicală prin care a solicitat amânarea cauzei pentru imposibilitate de prezentare la instanță. Cererea inculpatului a fost admisă și s-a amânat cauza la data de 6 noiembrie 2012, când s-a pronunțat Decizia penală nr. 131/A/2012, împotriva căreia inculpatul a declarat prezentul recurs.

Prin încheierea din data de 16 octombrie 2012, inculpatului i s-a pus în vedere să se prezinte la următorul termen de judecată, din data de 6 noiembrie 2012, în vederea audierii, însoțit de apărătorul ales.

În aceste condiții, față de inculpatul D.V. - care a fost prezent la primul termen de judecată - au devenit incidente dispozițiile art. 291 alin. (3) C. proc. pen., în conformitate cu care, "partea prezentă personal la un termen (...) numai este citată pentru termenele ulterioare, chiar dacă ar lipsi la vreunul dintre aceste termene cu excepția situațiilor în care prezența acestuia este obligatorie, potrivit legii".

Prin urmare, cererea recurentului inculpat de a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel deoarece nu a fost citat pentru termenul la care s-a judecat apelul pe care l-a declarat împotriva hotărârii instanței de fond, nu este întemeiată.

În ce privește critica vizând individualizarea judiciară a pedepsei, care în opinia inculpatului este excesivă sub aspectul cuantumului, critică ce se circumscrie cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că nici aceasta nu este întemeiată.

Recurentul inculpat a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond - soluție menținută de instanța de apel - pentru că a indus în eroare pe reprezentanții CN R. SA - Filiala SC U.A. Moreni SA, cu prilejul încheierii contractului de vânzare-cumpărare din 07 decembrie 2006, prin prezentarea ca reală a împrejurării că este directorul societății SC Ț.P. SRL și a faptului că are acoperirea necesară pentru suma înscrisă pe fila cec prezentată - cu ocazia încheierii actului adițional nr. 1/2008 -, ca instrument de plată pentru produsele achiziționate de la societatea menționată, cauzându-i acesteia un prejudiciu în sumă de 201.231,38 RON.

Circumstanțele personale ale inculpatului - lipsa antecedentelor penale, faptul că are un copil minor în întreținere - invocate de apărare în susținerea cererii de reducere a cuantumului pedepsei, au fost valorificate de instanța de fond care a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă judiciară prev. de art. 74 lit. a) C. pen., a coborât pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege și a stabilit ca executarea acesteia să fie suspendată sub supraveghere, în condițiile art. 86

1

C. pen.

Având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave reținută în sarcina recurentului inculpat (de la 10 la 20 de ani), precum și faptul că potrivit art. 72 C. pen., la individualizarea judiciară a pedepsei trebuie avute în vedere pe lângă datele ce caracterizează favorabil persoana inculpatului și împrejurările care agravează răspunderea penală, gradul de pericol social concret al infracțiunii care, în speța dedusă judecății, este unul ridicat, raportat la modul și mijloacele prin care a fost comisă fapta și la valoarea mare a prejudiciului - 201.231,38 RON, în anul 2006 -, prejudiciu care nu a fost recuperat, Înalta Curte reține că în cauză s-a făcut o justă individualizare a pedepsei și, în consecință, că cererea inculpatului de a fi redus cuantumul acesteia nu este întemeiată.

În consecință, constatând că decizia pronunțată de instanța de apel este legală și temeinică, recursul declarat de inculpatul D.V. se va respinge ca nefondat în conformitate cu disp. art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 400 RON din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D.V. împotriva Deciziei penale nr. 131/A din 06 noiembrie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 aprilie 2013.

Procesat de GGC - NN