ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1645/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1645/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursurilor de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 513 din 3 decembrie 2012, Tribunalul Dolj, în baza art. 334

C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina

inculpatului M.I.A. din infracțiunea prev. de art. 2 pct. 1 din Legea nr.

143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 și O.U.G. nr. 6/2011

cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 2 pct. 1 din

Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 și O.U.G.

nr. 6/2011 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

În

baza art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000, modificată și completată prin Legea

nr. 522/2004 și O.U.G. nr. 6/2011 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37

lit. a) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) și art. 80 C. pen., a

condamnat pe inculpatul M.I.A., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În

baza art. 86

4

C. pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere a

pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 1541 din 14 iunie

2010 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 882 din 26 mai

2011 a Curții de Apel Craiova și s-a dispus executarea în întregime a acestei

pedepse alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca în final

inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.

În

baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului ca pedeapsă

accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În

baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la

07 martie 2012 la zi.

În

baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a

inculpatului M.I.A.

2.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. d)

C. proc. pen., a fost achitată inculpata N.M.S. pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 264 alin. (1) C. pen.

În

baza art. 26 C. pen. rap. la art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată și

completată prin Legea nr. 522/2004 și O.U.G. nr. 6/2011 cu aplic. art. 74 lit.

a), art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnată inculpata N.M.S., la pedeapsa de

1 an și 6 luni închisoare.

În

baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei de

1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatei sub supraveghere pe durata unui

termen de încercare de 5 ani și 6 luni, stabilit în condițiile disp. art. 86

2

C. pen.

În

baza art. 86

3

C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de

încercare inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

-

să se prezinte în ultima săptămână a fiecărei luni la Serviciul de Probațiune

de pe lângă Tribunalul Dolj;

-

să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și

orice deplasare ce depășește 8 zile precum și întoarcerea;

-

să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

-

să comunice informații de natură a- putea fi controlate mijloacele sale de

existență.

În

baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei

accesorii aplicate anterior pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei

principale.

În

baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra

dispozițiilor art. 86

4

C. pen. privind revocarea suspendării sub

supraveghere a executării pedepsei.

3.

În baza art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin

Legea nr. 522/2004 și O.U.G. nr. 6/2011 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., art.

74 lit. a), art. 76 lit. c) și art. 80 C. pen., a fost condamnat inculpatul

M.S.D., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În

baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin

Legea nr. 522/2004 și O.U.G. nr. 6/2011 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., art.

74 lit. a), art. 76 lit. a) și art. 80 C. pen., a fost condamnat inculpatul

M.S.D. la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În

baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin

Legea nr. 522/2004 și O.U.G. nr. 6/2011 coroborat cu art. 65 alin. (2) C. pen.,

s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a),

teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, ca pedeapsă complementară.

În

baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele principale

menționate anterior inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de 7 ani

închisoare ca pedeapsă principală.

În

baza art. 35 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului exercițiul

drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o

durată de 3 ani, ca pedeapsă complementară.

În

baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului ca pedeapsă

accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

4.

În baza art. .11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. c)

C. proc. pen., a fost achitată inculpata P.M.M., pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin

Legea nr. 522/2004 și O.U.G. nr. 6/2011.

În

baza art. 140 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept

măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, dispusă

față de inculpată prin Decizia penală nr. 913 din 13 aprilie 2012 pronunțată de

Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 4693/63/2012/al.

În

baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr.

522/2004 și O.U.G. nr. 6/2011, s-a dispus confiscarea cantităților de 38,34 gr.

rezină de cannabis și 3.665,3 gr. rezină de cannabis, aflate în custodia

I.G.P.R. în vederea distrugerii conf. art. 18 din aceeași lege .

Au

fost obligați inculpații M.I.A., N.M.S. și M.S.D. la câte 950 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru

a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Din

actele de la dosarul cauzei, rezultă că la începutul anului 2012, inculpatul

M.S.D. a adus din Spania o cantitate însemnată (4 kg) de rezină de cannabis, pe

care i-a predat-o inculpatei N.M.S., sora sa, aceasta la rândul său urmând să o

distribuie unor persoane trimise de inculpatul M.S.D. în scopul valorificării.

La

cererea inculpatului M.S.D., inculpata N.M.S. i-a predat inculpatului M.I.A. în

seara zilei de 6 martie 2012 o parte din drogurile pe care le deținea la

domiciliul său de pe raza comunei Unirea, județul Dolj.

Deși

inculpatul M.I.A. cu ocazia audierii a negat faptul că ar fi ridicat droguri de

la domiciliul inculpatei N.M.S., iar aceasta din urmă a încercat să demonstreze

că nu a cunoscut conținutul coletului care i-a fost adus la domiciliu de către

fratele său, probele administrate în cauză dovedesc fără niciun dubiu că

faptele pentru care inculpații M.I.A., N.M.S. și M.S.D. au fost cercetați și

condamnați de prima instanță există, constituie infracțiunile prev.de art. 2

pct. 1 din Legea nr. 143/2000, respectiv art. 3 pct. 1 din Legea nr. 143/2000

și au fost săvârșite cu vinovăție.

În

acest sens, la dosarul cauzei există raportul din data de 26 februarie 2012

întocmit de investigatorul sub acoperire cu nume de cod P.I., potrivit căruia

în ziua de 26 martie 2012 inculpatul M.I.A. i-a vândut cantitatea de 40 gr

rezină de cannabis cu prețul de 1.900 lei, comunicându-i totodată, că deține și

alte cantități de hașiș care provin din Spania.

Cu

toate că inculpatul M.I.A. în mod constant a negat faptul că ar fi valorificat

droguri, invocând în acest sens procesul-verbal întocmit de organele de

urmărire penală la data de 7 martie 2012, în cuprinsul căruia s-a consemnat că

nu au fost găsite asupra sa ori în autoturismul marca D.L. cu numărul de

înmatriculare X, droguri sau alte bunuri a căror deținere este interzisă de

lege, din cuprinsul declarațiilor inculpatei N.M.S. și martorului N.C. rezulta

că în seara zilei de 6 martie 2012 la cererea soției sale, inculpata N.M.S.,

martorul N.C. i-a predat inculpatului M. un pachet conținând droguri.

Atât

inculpata N.M.S., cât și martorul N.C. l-au recunoscut pe inculpatul M.I.A. ca

fiind "fiul preotului din comuna P."

Pe

de altă parte, la dosarul cauzei există transcrierea unor convorbiri telefonice

efectuate de inculpatul M.I.A. din cuprinsul cărora reiese faptul că acesta

ținea legătura cu inculpatul M.S.D. care îi comunica de unde și când să ia

drogurile și care primea prin intermediul unor servicii de transfer monetar

sumele de bani pe care inculpatul M. le încasa în urma vânzării drogurilor.

Rezultă,

de asemenea, din probele administrate în cauză atât pe parcursul urmăririi

penale, cât și cu ocazia judecării cauzei de către instanța de fond și instanța

de apel că inculpata N.M.S. a cunoscut conținutul coletului pe care fratele său

i l-a adus la domiciliu.

Chiar

dacă inculpata nu a recunoscut expres acest lucru, din cuprinsul declarațiilor

date rezultă că și-a dat seama de faptul că pachetul pe care fratele său i l-a

predat nu conține ciocolată, așa cum îi spusese acesta și chiar i-a spus

fratelui că nu poate să păstreze în domiciliul personal parchetul respectiv.

Cu

toate acestea însă, inculpata N.M.S. a recunoscut faptul că a ascuns pachetul

sub patul din dormitor și i-a predat inculpatului M.I.A. la cererea fratelui

său, M.S.D., o parte din conținutul acestuia.

Declarația

inculpatei N.M.S. se coroborează cu declarația soțului său, martorul N.C., care

a recunoscut faptul că la cererea soției i-a predat inculpatului M.I.A. în

seara zilei de 6 martie 2012 un pachet și că soția sa a făcut acest lucru la

cererea inculpatului M.S.D., care a sunat-o în seara zilei de 6 martie 2012, de

două ori.

Instanța

de fond a reținut că inculpatul M.I.A. nu a recunoscut niciuna din cele două

fapte reținute în sarcina sa, însă susținerea conform căreia nu a vândut

cantitatea de 40 gr rezină de cannabis în data de 26 februarie 2012

colaboratorului M.D.Z. este contrazisă atât de depoziția acestuia, cât și de

declarația investigatorului sub acoperire, ambii arătând că M.D.Z. a primit

cantitatea de droguri d,e la inculpat, iar aceste depoziții se coroborează cu

înregistrările în mediul ambiental din care rezultă întâlnirea dintre inculpat

și colaborator și cu concluziile raportului de constatare tehnico-științifică

nr. 156491 din 16 martie 2012 care a confirmat natura substanței primite de

colaborator.

Apărarea

inculpatului, potrivit căreia s-a întâlnit o singură dată în cartier cu o

persoană cu porecla "Ș.", care ar putea fi colaboratorul autorizat și

că ar fi discutat de achiziționarea unor anvelope nu a fost reținută, deoarece

nu este susținută de nici un mijloc de probă.

Inculpatul

nu a recunoscut nici faptul că în seara zilei de 06 martie 2012 a ridicat

cantitatea de 100 gr rezină de cannabis de la inculpata N.M.S. și nici faptul

că banii trimiși în Spania lui M.S.D. înainte de ridicarea cantității de

droguri constituiau prețul acesteia, ci a susținut că reprezentau o datorie a

sa către acest inculpat.

Aceste

susțineri nu au fost reținute, deoarece din discuțiile purtate în ziua de 06

martie 2012 nu rezultă că suma de bani trimisă de inculpatul M. în Spania

inculpatului M.S.D. ar reprezenta o datorie și, în plus, din discuția

transcrisă și aflată la dosar u.p. rezultă clar că inculpații vorbeau de o

următoare tranzacție, iar M.I.A. urma să se deplaseze la locuința sorei lui

M.S.D., respectiv N.M.S.

S-a

arătat că aceste discuții se coroborează cu declarația inculpatei N.M.S. și a

soțului acesteia, martorul N.C. care au arătat că în seara zilei de 06 martie

2012, urmare a unor discuții telefonice cu fratele ei M.S.D. și a cererii

acestuia, inculpatul M.I.A. a venit și a luat de la ei o plăcuță de hașiș de

aproximativ 100 gr. cannabis. Împrejurarea că aceasta nu a fost găsită asupra

inculpatului nu este o dovadă a nevinovăției sale, în condițiile în care

investigatorul sub acoperire a arătat că inculpatul, după ce a ridicat

drogurile, a realizat că este filat și că înainte de oprirea în trafic s-a

oprit de mai multe ori pe traseul P. - Craiova și avea posibilitatea de a le

arunca, fiind noapte.

Din

toate aceste probe prima instanță a reținut vinovăția inculpatului M.I.A. în

comiterea faptelor reținute în sarcina sa.

Referitor

la fapta inculpatei N.M.S. de a deține la domiciliul său cantitatea de 4 kg

hașiș și de a oferi spre vânzare inculpatului M.I.A., prima instanță a

constatat că aceasta a rezultat atât din recunoașterea sa, cât și din celelalte

mijloace de probă administrate respectiv declarația martorului N.C.,

proces-verbal de percheziție domiciliară și raport de constatare

tehnico-științifică nr. 2156492 din 16 martie 2012 întocmit de Laboratorul

Central de analiză și profil al drogurilor.

În

privința inculpatului M.S.D., tribunalul a reținut că acesta este cel care a

introdus pe teritoriul României cantitatea de aproximativ 4 kg rezină de

cannabis și că l-a ajutat pe inculpatul M.I.A. să le pună în vânzare pe raza

municipiului Craiova.

Astfel,

introducerea drogurilor din Spania pe teritoriul României de către acest

inculpat a rezultat din declarațiile inculpatei N.M.S. și ale soțului său,

martorul N.C., ambii arătând că drogurile găsite la domiciliul lor cu ocazia

percheziției domiciliare, le-au fost aduse de M.S.D. și de asemenea, din

declarațiile acelorași persoane rezultă că în seara zilei de 06 martie 2012

acesta a sunat-o pe sora sa N.M.S. și i-a spus să îi dea inculpatului M.I.A.

cantitatea de 100 gr cannabis, ceea ce s-a și întâmplat.

Apărările

acestui inculpat în sensul că nu el, ci posibil inculpata P.M.M. a introdus în

România această cantitate de droguri nu au fost reținute atât timp cât N.M.S. a

relatat că pachetul conținând drogurile i-a fost înmânat de fratele său, care

i-a spus că este ciocolată pentru copii și că inculpata P.M.M., deși se afla în

mașină cu acesta, nu i-a înmânat pachetul și nu a avut nicio discuție cu ea

legată de acest parchet.

În

plus, prima instanță a reținut că inculpatul M.S.D. este cel care i-a spus lui

N.M.S. să îi dea inculpatului M. o bucată din pachetul adus, a discutat

telefonic cu inculpatul M. și a primit bani de la acesta înainte de ridicarea

pachetului.

De

asemenea, declarația din cursul judecății a martorului S.P.I. în sensul că

împreună cu M.S.D. s-au deplasat în comuna Cetate și au luat-o pe P.M.M. pentru

a o transporta la Mehedinți și că pe drum s-au oprit la N.M.S. și i-au dat un

pachet nu poate fi o dovadă a nevinovăției inculpatului M.S.D. și o probă a

vinovăției inculpatei P.M.M., deoarece chiar dacă de la această inculpată s-au

luat bagajele care s-au pus în mașină, martorul nu a putut indica dacă și

inculpatul M.S.D. avea bagaje în mașină și dacă pachetul dat de P.M.M. acestui

inculpat pentru a-l da surorii sale a fost luat dintr-o geantă de pe banchetă

sau dintr-o geantă din portbagaj.

În

aceste condiții, tribunalul a înlăturat apărările inculpatului M.S.D. și a

constatat vinovăția acestuia în comiterea faptelor reținute în sarcina sa.

Tribunalul

a mai apreciat că în cauză se impune achitarea inculpatei P.M.M., în temeiul

art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.,

deoarece nu există nicio dovadă a introducerii drogurilor de către aceasta, din

Spania în România.

În

acest sens, s-a arătat că inculpata N.M.S., deși a afirmat inițial că drogurile

i-au fost aduse din Spania de fratele său și de verișoara sa, P.M.M., această

declarație nu constituie o dovadă a vinovăției în condițiile în care aceștia

veniseră împreună cu mașina la poarta sa și ambii se întorseseră din Spania.

Ulterior,

fiind întrebată cine i-a înmânat coletul, inculpata N.M.S. a arătat fără

echivoc că acesta i-a fost înmânat de fratele său, în timp ce verișoara sa se

afla pe bancheta din spate a mașinii, fără a discuta cu aceasta despre pachet.

În

consecință, tribunalul a apreciat că nu există nicio contradicție între

declarațiile inculpatei N.M.S. și aceste declarații dovedesc nevinovăția

inculpatei P.M.M. în comiterea faptei imputate.

Pentru

motivele expuse anterior, s-a apreciat că "nici declarația martorului

S.P.I. nu reprezintă o dovadă a vinovăției sale".

Potrivit

primei instanțe, discuțiile dintre M.S.D. și sora sa, precum și discuțiile

dintre acesta și inculpatul M.I.A., ca și transferurile bancare dintre aceștia

dovedesc că inculpatul M.S.D. este cel care a introdus drogurile în România și

cel care l-a ajutat pe M.I.A. să le vândă, primind sume de bani de la acesta

din urmă.

Pentru

aceste motive, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10

alin. (1) lit. c) C. proc. pen. tribunalul a achitat-o pe inculpata P.M.M.,

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 și O.U.G. nr. 6/2011.

În

baza art. 140 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. s-a constatat încetată de drept

măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, dispusă

față de inculpată prin Decizia penală nr. 913 din 13 aprilie 2012 pronunțată de

Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 4693/63/2012/al.

Tribunalul

a mai reținut că în cauză se impune și achitarea inculpatei N.M.S., în temeiul

art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 264 alin. (1) C. pen., deoarece, pe de o

parte, din declarațiile menționate anterior rezultă că aceasta nu a avut

intenția de o favoriza pe verișoara sa P.M.M., ci doar de a preciza cine i-a

înmânat pachetul, fără ca declarațiile să fie contradictorii, iar pe de altă

parte, în condițiile în care ambele inculpate sunt cercetate pentru

complicitate la infracțiunile de trafic de droguri de risc, inculpata N.M.S.,

în virtutea acestei calități, nu poate fi subiect activ al infracțiunii de

favorizare a infractorului.

În

drept, s-a apreciat că faptele inculpatului M.I.A. întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii prev. de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000

modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 și O.U.G. nr. 6/2011 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen., deoarece acesta are două fapte comise în baza

aceleiași rezoluții infracționale, astfel că, în temeiul art. 334 C. proc. pen.

s-a impus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa din

infracțiunea prev. de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată și

completată prin Legea nr. 522/2004 și O.U.G. nr. 6/2011 cu aplic. art. 37 lit.

a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000

modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 și O.U.G. nr. 6/2011 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

Fapta

inculpatei N.M.S. s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 2 pct. 1 din Legea nr.

143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 și O.U.G. nr. 6/2011,

iar faptele inculpatului M.S.D. întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii prev. de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată și

completată prin Legea nr. 522/2004 și O.U.G. nr. 6/2011 cu aplic. art. 37 lit.

b) C. pen.

La

individualizarea pedepselor la care au fost condamnați inculpații pentru

infracțiunile săvârșite, s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C.

pen. respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de

pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptelor

săvârșite, persoana infractorilor și împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală.

În

cauză, ținând cont de modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, de gradul de

pericol social deosebit de ridicat al faptelor, de cantitatea de droguri

vândută, de forma continuată a infracțiunii săvârșite, de starea de recidivă,

de comportamentul în familie și societate al inculpatului M.I.A., dar și de

împrejurarea că pedeapsa din prezenta cauză urmează a fi cumulată matematic cu

o pedeapsă suspendată condiționat, iar pedeapsa rezultantă va fi executată în

regim de detenție, instanța a apreciat că se impune aplicarea pedepsei de 1 an

și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 modif. cu aplic art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a) C.

pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) și art. 80 C. pen.

În

baza art. 86

4

C. pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere a

pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin s.p nr. 1541 din 14 iunie

2010 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 882 din 26 mai

2011 a Curții de Apel Craiova și s-a dispus executarea în întregime a acestei

pedepse alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca în final

inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.

În

baza art. 88 C. pen. s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la

07 martie 2012 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut măsura

arestării preventive a inculpatului M.I.A.

De

asemenea, în privința inculpatei N.M.S., având în vedere modul și mijloacele de

săvârșire a faptelor, gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor,

cantitatea de droguri deținută, împrejurarea că aceasta inițial nu a cunoscut

natura substanțelor primite, că a avut o atitudine sinceră și cooperantă,

recunoscând comiterea faptelor, că nu are antecedente penale, este integrată în

familie și societate, având copii minori în întreținere, tribunalul a apreciat

că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi realizat prin aplicarea unei

pedepse de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de

art. 26 C. pen. rap. la art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată și

completată prin Legea nr. 522/2004 și O.U.G. nr. 6/2011 cu aplic. art. 74 lit.

a), art. 76 lit. c) C. pen., pedeapsă redusă sub minimul special prevăzut de

lege, ca urmare a reținerii circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a) C.

pen.

Cu

privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatei N.M.S.,

tribunalul a apreciat că sunt întrunite condițiile prev. de art. 86

1

alin. (1) și (2) C. pen., în sensul că pedeapsa aplicată este închisoarea de 1

an și 6 luni închisoare, inculpata nu a mai fost condamnată anterior la

pedeapsa închisorii și ținând seama de faptul că aceasta nu are antecedente

penale, fiind la primul conflict cu legea penală, că a recunoscut comiterea

faptelor, având o atitudine sinceră și cooperantă, că înainte de comiterea

faptei a avut o bună conduită în familie și societate, că a conștientizat

gravitatea faptelor comise, tribunalul a apreciat că pronunțarea condamnării constituie

un avertisment pentru aceasta, iar scopul preventiv educativ al pedepsei poate

fi realizat și fără executarea în regim de detenție a pedepsei.

În

consecință, în baza art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea

executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatei sub

supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani și 6 luni, stabilit în

condițiile disp. art. 86

2

C. pen. și art. 86

3

C. pen.

În

privința inculpatului M.S.D., în raport de modul și mijloacele de săvârșire a

faptelor, de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor, de

cantitatea de droguri vândută, de starea de recidivă, dar și de comportamentul

în familie și societate al inculpatului M.S.D., care nu poate fi înlăturat

pentru simplul fapt al existenței unei recidive și ținând cont și de

împrejurarea că pedeapsa din prezenta cauză urmează a fi în regim de detenție,

instanța a apreciat că se impune aplicarea pedepsei de 1 an și 6 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 modif. cu aplic art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a) C. pen., art.

74 lit. a), art. 76 lit. c) și art. 80 C. pen. și a pedepsei de 7 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 și O.U.G. nr.

6/2011 cu aplic. art. 37 lit. b), art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) și art. 80

C. pen.

În

baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată, rap. la

art. 118 lit. f) C. proc. pen. s-a dispus confiscarea cantităților de 38,34 gr

rezină de cannabis și 3.665,3 gr. rezină de cannabis, cantități rămase în urma

analizelor fizico-chimice efectuate și care deja au fost depuse la IGPR -

DCJSEO conform dovezii seria H nr. 0022142 din 21 martie 2012, atașată la

dosarul cauzei.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel PICCJ-DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova

și inculpații M.I.A., M.S.D., N.M.S.

Reprezentantul

parchetului a solicitat admiterea apelului declarat, desființarea hotărârii

primei instanțe și pe fond, modificarea acesteia în sensul următoarelor

critici:

S-a

arătat că pedepsele aplicate inculpaților M.I.A., N.M.S. și M.S.D. au fost

greșit individualizate în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. în

acest sens, potrivit reprezentantului parchetului în mod neoportun prima

instanță a reținut în favoarea celor trei inculpați menționați dispozițiile

art. 74 lit. a) și 76 lit. c) C. pen., întrucât ținând seama de circumstanțele

reale și personale în care au fost comise faptele, de modul de săvârșire, de

cantitatea mare de droguri traficată s-ar fi impus aplicarea unor pedepse mai

mari.

S-a

solicitat, totodată, să se constate că apelul declarat de parchet o vizează și

pe inculpata P.M.M.

În

acest sens s-a arătat că în cadrul ședinței de analiză a temeiniciei și

legalității soluției pronunțate de prima instanță, s-a stabilit că hotărârea

este netemeinică și în privința inculpatei P.M.M., însă dintr-o eroare

materială atunci când s-a redactat adresa prin care s-a declarat recurs s-a

omis să se precizeze și numele acesteia.

Potrivit

reprezentantului parchetului din declarația martorului S.P.I. rezultă

participația inculpatei P.M.M. la săvârșirea faptei de trafic internațional de

droguri. Astfel, s-a arătat că drogurile au fost aduse de inculpată cu mașina

din Spania, întrucât cu avionul ar fi fost mai greu.

A

fost criticată hotărârea primei instanțe și pentru faptul că în mod greșit s-a

dispus achitarea inculpatei N.M.S. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.

264 C. pen.

Potrivit

reprezentantului parchetului, după audierea în calitate de învinuită, când a

afirmat că drogurile i-au fost aduse de fratele său M.S.D. împreună cu

inculpata P.M.M., inculpata N.M.S. și-a schimbat poziția procesuală, încercând

să dea declarații în baza cărora să nu poată fi antrenată răspunderea penală a

inculpatei P.M.M.

Inculpatul

M.S.D. a solicitat admiterea apelului declarat, desființarea hotărârii primei

instanțe și pe fond aplicarea unor pedepse sub limita minimă prevăzută de

textul de lege.

În

susținerea apelului declarat s-a arătat că deși este vinovat de transportul

drogurilor din străinătate, se justifică aplicarea în cauză a dispozițiilor

art. 74, 76 C. pen., privind circumstanțele atenuante și efectul acestora

asupra pedepselor.

Inculpatul

M.I.A. a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe

și pe fond, achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În

susținerea apelului declarat, s-a arătat că la dosarul cauzei nu există probe

certe și convingătoare că a săvârșit infracțiunea de trafic de droguri.

În

acest sens, a arătat că la percheziția corporală efectuată în ziua de 7 martie

2012 nu s-au găsit asupra sa droguri și că nu există probe care să confirme

faptul că în ziua de 29 februarie 2012 s-a întâlnit cu colaboratorul organelor

de urmărire penală și i-a predat droguri.

A

precizat, totodată, că declarația inculpatei N.M.S. este contradictorie,

întrucât inițial a spus că a ieșit la poartă și i-a dat droguri pentru ca

ulterior să revină și să afirme că drogurile i-au fost predate acestuia de

soțul său.

Potrivit

apărării formulate, organele de urmărire penală nu au putut stabili locația de

unde a luat drogurile, iar termenul de "modele" din cuprinsul

convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate se referă la modele de

anvelope și nu la alt gen de bunuri.

De

asemenea, a arătat că nu s-a făcut dovada faptului că este autorul

convorbirilor efectuate cu inculpatul M.S.D. în Spania.

Inculpata

N.M.S. a solicitat admiterea apelului declarat, desființarea hotărârii primei

instanțe și pe fond, achitarea sa în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.,

pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de droguri și în

temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de

favorizare a infractorului.

În

susținerea apelului declarat a arătat că deși a preluat coletul adus de fratele

său, nu a avut reprezentarea conținutului acestuia și că dat fiind mediul din

care provine se poate trage concluzia că lipsește latura specifică infracțiunii

de trafic de droguri.

Pe

parcursul judecării apelurilor declarate de parchet și inculpați, la termenul

din data de 22 aprilie 2013 au fost audiați inculpații M.I.A., P.M.M. și N.M.S.

aceștia menținându-și declarațiile date anterior în cauză. La termenul din data

de 8 octombrie 2013 a fost audiat martorul S.P.I. care a afirmat că parchetul

predat de inculpatul M.S.D. inculpatei N.M.S. a făcut parte dintre bunurile cu

care inculpata P.M.M. a urcat în autoturismul inculpatului M.S.D.

Curtea

de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală

nr. 314 din 22 Octombrie 2013 a admis apelul declarat de DIICOT - Serviciul

Teritorial Craiova și inculpatul M.I.A., împotriva Sentinței penale nr. 513 din

3 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 4693/63/2012.

A

desființat în parte, sub aspectul laturii penale hotărârea atacată în privința

inculpaților M.I.A., N.M.S. și M.S.D. și rejudecând a dispus următoarele:

1.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute

în sarcina inculpatului M.I.A. din infracțiunea prev. de art. 2 pct. 1 din

Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 și O.U.G.

nr. 6/2011 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea prev. de art.  2

pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004

și O.U.G. nr. 6/2011 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C.

pen.

În

baza art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea

nr. 522/2004 și O.U.G. nr. 6/2011 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art.

37 lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul M.I.A. la pedeapsa de 3 ani și 6

luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

a II-a și b)  C. pen., ca pedeapsă complementară.

În

baza art. 86

4

C. pen., a revocat suspendarea executării sub

supraveghere a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința

penală nr. 1541 din 14 iunie 2010 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin

Decizia penală nr. 882 din 26 mai 2011 a Curții de Apel Craiova și a dispus

executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în

prezenta cauză, urmând ca în final inculpatul M.I.A. să execute pedeapsa de 6

ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În

baza art. 71 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prev. de

art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei

principale.

În

baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și

arestării preventive începând cu data de 07 martie 2012 la zi și durata

arestului preventiv de la 22 aprilie 2010 la 12 iulie 2010.

În

baza art. 350 C. proc. pen. a menținut arestarea preventivă a inculpatului M.I.A.

2.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. d)

C. proc. pen. a achitat inculpata N.M.S. pentru săvârșirea infracțiunii prev.

de art. 264 alin. (1) C. pen.

În

baza art. 26 C. pen. rap. la art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată și

completată prin Legea nr. 522/2004 și O.U.G. nr. 6/2011 a condamnat pe

inculpata N.M.S. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă

complementară.

În

baza art. 71 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatei drepturile prev. de art.

64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

3.

În baza art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin

Legea nr. 522/2004 și O.U.G. nr. 6/2011, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., a

condamnat inculpatul M.S.D. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca

pedeapsă complementară.

În

baza art. 3 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea

nr. 522/2004 și O.U.G. nr. 6/2011, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., a

condamnat pe inculpatul M.S.D. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 4 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca

pedeapsă complementară.

În

baza art 33 lit a C. pen., 34 lit. b) C. pen. și 35 alin. (2) C. pen.,

inculpatul M.S.D. a stabilit ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 10

ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În

baza art. 71 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prev. de

art. 64 lit a teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei

principale.

A

menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

A

respins apelurile declarate de inculpații M.S.D. și N.M.S., ca nefondate.

A

obligat fiecare dintre inculpații M.S.D. și N.M.S. la plata sumei de 200 lei

cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:

S-a

constatat că în mod corect prima instanță a reținut că poziția psihică

manifestată de inculpata N.M.S. este specifică infracțiunii prev.de art. 2 pct.

1 din Legea nr. 143/2000 și pe cale de consecință, a dispus condamnarea

acesteia.

Având

în vedere natura și gravitatea faptelor comise, cantitatea mare de droguri

traficată (4 kg) și nu în ultimul rând, atitudinea manifestată de inculpații

M.I.A. și N.M.S. (au negat săvârșirea faptelor, încercând să demonstreze că nu

au traficat droguri), precum și cea manifestată de inculpatul M.S.D. (s-a

sustras de la efectuarea urmăririi penale și a cercetării judecătorești),

Curtea a apreciat că în mod greșit prima instanță a reținut în favoarea

inculpaților dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen. și pe cale de consecință, a

coborât pedepsele aplicate acestora sub limita minimă prevăzută de textul de

lege incident.

Pe

de altă parte, Curtea a mai constatat că prima instanță a ignorat unele dintre

criteriile de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen.,

respectiv datele care caracterizează persoana infractorului.

În

acest sens, s-a constatat că din fișa de cazier judiciar a inculpatului M.S.D.

rezultă că acesta a mai fost condamnat prin Sentința penală nr. 3025 din data

de 23 iunie 2003, definitivă prin Decizia penală nr. 68 din 21 ianuarie 2004 a

Curții de Apel Craiova, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat, iar inculpatul M.I.A. a fost

condamnat prin Sentința penală nr. 1541 din 14 iunie 2010 a Judecătoriei

Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 882 din 26 mai 2011 a Curții de

Apel Craiova, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, în condițiile art. 86

1

C. pen.

În

această situație, Curtea a reținut că nu se află în prezența unei bune conduite

a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii și că pe cale de consecință,

nu pot fi reținute în favoarea inculpaților dispozițiile art. 74 lit. a) C.

pen.

Prin

urmare, ținând seama în egală măsură de circumstanțele reale și personale în

care au fost comise faptele, de natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite,

reflectată de limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, dar și de cantitatea

mare de droguri traficată și nu în ultimul rând de consecințele pe care

consumul de droguri îl au asupra stării de sănătate a persoanelor care consumă

astfel de substanțe, Curtea a considerat că în cauză se impune aplicarea în

cazul fiecăruia dintre cei trei inculpați a unor pedepse fără reținerea în

favoarea acestora a dispozițiilor art. 74, 76 C. pen.

Cu

privire la critica formulată de PICCJ - DIICOT -Serviciul Teritorial Craiova,

în cuprinsul motivelor scrise de apel, dar și cu ocazia dezbaterilor cu privire

la greșita achitare a inculpatei P.M.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev.de

art. 3 pct. 1 din Legea nr. 143/2000, Curtea a constatat că apelul declarat de

parchet nu o vizează și pe această inculpată.

În

acest sens, a arătat că la dosarul instanței de apel se află declarația de apel

din cuprinsul căreia reiese că s-a declarat apel cu privire la inculpații

M.I.A., N.M.S. și M.S.D.

Prin

urmare, cum potrivit art. 371 C. proc. pen., limitele judecării apelului sunt

determinate de persoanele care declară apel și calitatea acestora, Curtea a

constatat că în cauză nu s-a declarat apel și cu privire la inculpata P.M.M.

Chiar

și în ipoteza în care susținerile reprezentantului parchetului, conform cărora

faptul că inculpata P.M.M. nu se regăsește în cuprinsul declarației de apel

reprezintă o omisiune în sensul art. 196 C. proc. pen. Curtea a constatat că

parchetul nu a dispus în termenul prevăzut de lege înlăturarea omisiunii

respective, conform procedurii prevăzute de art. 196 și 195 C. proc. pen.

Pentru

considerentele expuse, având în vedere faptul că prin critica adusă hotărârii

primei instanțe cu privire la inculpata P.M.M. se urmărește agravarea situației

acesteia și ținând seama de dispozițiile art. 373 C. proc. pen. privind efectul

extensiv al apelului, Curtea nu a analizat critica parchetului referitoare la

netemeinicia soluției de achitare dispusă față de această inculpată.

Referitor

la critica parchetului privind greșita achitare a inculpatei N.M.S. pentru

săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului, Curtea a constatat, de

asemenea, că este neîntemeiată.

Potrivit

literaturii de specialitate și practicii judiciare în materie, nu poate fi

autor al infracțiunii de favorizare a inculpatului persoana care a participat

la săvârșirea infracțiunii în legătură cu care se susține că a fost săvârșită

infracțiunea de favorizare (Octavian Loghin, Drept Penal Român, Partea

specială, p. 396)

Prin

urmare, cum inculpata N.M.S. a fost cercetată și condamnată în prezenta cauză

pentru infracțiunea de trafic de droguri, aceasta nu poate avea și calitatea de

autor al infracțiunii de favorizare a infractorului în legătură cu această

infracțiune.

Pe

de altă parte, Curtea a constatat că în raport de calitatea pe care inculpata

N.M.S. a avut-o la data primei audieri (învinuită), aceasta nu era obligată să

relateze organelor de urmărire penală adevărul în legătură cu faptele comise,

având posibilitatea să formuleze diverse apărări.

În

acest context, împrejurarea că în baza declarației sale, necoroborată cu alte

mijloace de probă, așa cum prevede art. 69 C. proc. pen., organele de urmărire

penală au propus, iar instanța de judecată a dispus arestarea preventivă a

inculpatei P.M.M., nu poate fi invocată ca argument în sprijinul unei soluții

de condamnare a inculpatei N.M.S. pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare

a infractorului.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. -Serviciul Teritorial Craiova și inculpații

M.I.A., N.M.S. și M.S.D.

Reprezentantul

Ministerului Public, a solicitat înlăturarea dispoziției privind schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 2 pct. 1 din Legea nr.

143/2000 în formă simplă, în forma continuată

Recurentul

inculpat M.S.D., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

5 C. proc. pen., a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de

fond, întrucât instanța de fond și apel nu au procedat la citarea corectă a

inculpatului M.S.D.

Invocând

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen., a

solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. d) C.

proc. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale niciunei infracțiuni

reținute în sarcina acestui, pentru lipsa intenției.

De

asemenea, a solicitat aplicarea art. 5 C. pen.

Recurenta

inculpată N.M.S., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen., a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap

la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii de complicitate la trafic de droguri.

Invocând

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc.

pen. a solicitat reindividualizarea pedepsei prin reținerea circumstanțelor

atenuante.

Recurentul

intimat inculpat M.I.A., invocând cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 și 17

2

C. proc. pen. a solicitat reindividualizarea pedepsei

prin reținerea circumstanțelor atenuante și aplicarea legii penale mai

favorabile.

Examinând

recursurile declarate Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova și inculpații M.I.A., N.M.S. și

M.S.D., Înalta Curte constată următoarele:

Consacrând

efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac

ordinară, art. 385

6

C. proc. pen. stabilește în alin. (2) că

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare

prevăzute de art. 385

9

din același cod. Rezultă, așadar, că, în

cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenții

și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în

cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale

toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale

legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate

de art. 385

9

C. proc. pen.

Instituind,

totodată, o altă limită a devoluției recursului, art. 385

1

0 C. proc.

pen. prevede în alineatul 21 că instanța de recurs nu poate examina hotărârea

atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385

9

C. proc.

pen., dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri,

nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de

judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura

excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În

cauză, se observă că decizia penală recurată a fost pronunțată de Curtea de

Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 22 octombrie

2013 deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr.

2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești,

situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs

prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate

prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din

lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute

de Codul de procedură penală anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale

aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs

sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăsește

în speță.

Prin

Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a devoluției recursului, în

sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, intenția clară a

legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge

controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua

cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În

ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 5

C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat M.S.D., se constată că acesta a

fost la adresa indicată, precum și prin afișare la ușa instanței.

În

ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., invocat de recurenții inculpați N.M.S. și M.I.A., se constată

că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub

aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, în prezenta cauză, au fost

dezvoltate critici care nu pot fi analizate prin prisma cazului de casare

anterior menționat, ci, eventual, ar putea fi circumscrise cazului de casare

prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. în acest

sens, se reține, însă, că în realizarea scopului de a include în sfera

controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a

fost modificat și pct. 14 al art. 385

9

C. proc. pen., stabilindu-se

că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte

limite decât cele prevăzute de lege, or, în speță, recurenții inculpați N.M.S.

și M.I.A., au criticat hotărârile pronunțate sub aspectul netemeiniciei

pedepsei ce i-a fost aplicată, situație exclusă din sfera de cenzură a Înaltei

Curți de Casație și Justiție în calea de atac a recursului, potrivit art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr.

2/2013.

Abrogarea

dispoziției referitoare la posibilitatea de a examina criteriile de

individualizare, decurge din limitarea căii de atac a recursului la probleme de

drept. Orice reformare a hotărârii pronunțate în apel este în consecință strict

legată de aplicarea legii.

Cazurile

în care s-a făcut o greșită aplicare a legii sunt desemnate de toate celelalte

situații în care instanța a comis o eroare de drept, în afara celor prevăzute

în mod expres de dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen.

Cu

privire la criticile recurenților inculpați M.S.D. și N.M.S., circumscrise

cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen. vizând

achitarea, nu pot fi subsumate acestui caz de casare, potrivit cu care casarea

poate interveni, având în vedere că ele vizează starea de fapt reținută de

instanțele inferioare, în sensul că nu are susținere în probatoriul

administrat. Or, cazul de casare ce permite cenzurarea situației de fapt,

respectiv verificarea concordanței dintre cele reținute în hotărârea de

condamnare și probele administrate, era cel prevăzut în dispozițiile art. 385

9

alin. (l) pct. 18 C. proc. pen., text de lege care a fost abrogat. Prin urmare,

o verificare a situației de fapt de către instanța de control judiciar nu mai

este posibilă. Astfel fiind, criticile recurenților inculpați M.S.D. și N.M.S.

privind greșita condamnare și cererea de achitare în temeiul art. 10 lit. d) C.

proc. pen. (1969) excede cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen. (în redactarea conformă Legii nr. 2/2013), întrucât se

referă la aspecte de fapt ale cauzei urmează să fie respinse.

Cu

privire la art. 5 C. pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până

la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale,

se aplică legea mai favorabilă.

În

speță, de la data pronunțării deciziei din apel, 22 octombrie 2013 și până la

data soluționării recursului a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu

referire, în cauza de față, la normele care guvernează aplicarea legii penale

în timp, a fost abrogat Codul penal anterior și a intrat în vigoare un alt C.

pen.

În

aceste condiții, în examinarea legii incidente cu privire la acuzațiile

formulate față de inculpați, Înalta Curte urmează să analizeze pe de o parte

influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale

infracțiunilor de care sunt acuzați (în examinarea acestui criteriu, se va

verifica dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea

nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea

juridică); iar pe de altă parte, consecințele produse de acuzație cu privire la

sancțiune la data săvârșirii faptei și consecințele la data judecării

recursului (în examinarea acestui criteriu, se va avea în vedere caracterul

unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de

individualizare în raport cu încadrarea juridică dată faptei).

Inculpații

au fost condamnați după cum urmează:

1.

În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în

sarcina inculpatului M.I.A. din infracțiunea prev. de art. 2 pct. 1 din Legea

nr. 143/2000 modificată cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea

prev. de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia îl

condamnă la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă

complementară.

În

baza art. 86

4

C. pen., a revocat suspendarea executării sub

supraveghere a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința

penală nr. 1541 din 14 iunie 2010 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin

Decizia penală nr. 882 din 26 mai 2011 a Curții de Apel Craiova și dispune

executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în

prezenta cauză, urmând ca în final inculpatul M.I.A. să execute pedeapsa de 6

ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În

baza art. 71 alin. (1) C. pen., interzice inculpatului drepturile prev. de art.

64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

2.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. d)

C. proc. pen. achită inculpata N.M.S. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de

art. 264 alin. (1) C. pen.

În

baza art. 26 C. pen. rap. la art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată,

condamnă inculpata N.M.S. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă

complementară.

În

baza art. 71 alin. (1) C. pen., interzice inculpatei drepturile prev. de art.

64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

3.

În baza art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplic. art. 37 lit.

b) C. pen., condamnă inculpatul M.S.D. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca

pedeapsă complementară.

În

baza art. 3 pct. 1 din Legea nr. 143