ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1645/2014

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 513 din 3 decembrie 2012, Tribunalul Dolj, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului M.I.A. din infracțiunea prev. de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 și O.U.G. nr. 6/2011 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 și O.U.G. nr. 6/2011 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000, modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 și O.U.G.

nr. 6/2011 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) și art. 80 C. pen., a condamnat pe inculpatul M.I.A., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare. În baza art. 86 4 C. pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 1541 din 14 iunie 2010 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 882 din 26 mai 2011 a Curții de Apel Craiova și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare. În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 07 martie 2012 la zi. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului M.I.A. 2. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata N.M.S. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 264 alin. (1) C. pen. În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 și O.U.G. nr. 6/2011 cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnată inculpata N.M.S., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani și 6 luni, stabilit în condițiile disp. art. 86 2 C. pen. În baza art. 86 3 C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte în ultima săptămână a fiecărei luni la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a- putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate anterior pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale. În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. 3. În baza art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 și O.U.G. nr. 6/2011 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) și art. 80 C. pen., a fost condamnat inculpatul M.S.D., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare. În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 și O.U.G.

nr. 6/2011 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) și art. 80 C. pen., a fost condamnat inculpatul M.S.D. la pedeapsa de 7 ani închisoare. În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 și O.U.G. nr. 6/2011 coroborat cu art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, ca pedeapsă complementară. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele principale menționate anterior inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare ca pedeapsă principală. În baza art. 35 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. 4. În baza art. .11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost achitată inculpata P.M.M., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 și O.U.G. nr. 6/2011. În baza art. 140 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, dispusă față de inculpată prin Decizia penală nr. 913 din 13 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 4693/63/2012/al.

În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 și O.U.G. nr. 6/2011, s-a dispus confiscarea cantităților de 38,34 gr. rezină de cannabis și 3.665,3 gr. rezină de cannabis, aflate în custodia I.G.P.R. în vederea distrugerii conf. art. 18 din aceeași lege . Au fost obligați inculpații M.I.A., N.M.S. și M.S.D. la câte 950 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: Din actele de la dosarul cauzei, rezultă că la începutul anului 2012, inculpatul M.S.D. a adus din Spania o cantitate însemnată (4 kg) de rezină de cannabis, pe care i-a predat-o inculpatei N.M.S., sora sa, aceasta la rândul său urmând să o distribuie unor persoane trimise de inculpatul M.S.D.

în scopul valorificării. La cererea inculpatului M.S.D., inculpata N.M.S. i-a predat inculpatului M.I.A. în seara zilei de 6 martie 2012 o parte din drogurile pe care le deținea la domiciliul său de pe raza comunei Unirea, județul Dolj. Deși inculpatul M.I.A. cu ocazia audierii a negat faptul că ar fi ridicat droguri de la domiciliul inculpatei N.M.S., iar aceasta din urmă a încercat să demonstreze că nu a cunoscut conținutul coletului care i-a fost adus la domiciliu de către fratele său, probele administrate în cauză dovedesc fără niciun dubiu că faptele pentru care inculpații M.I.A., N.M.S. și M.S.D. au fost cercetați și condamnați de prima instanță există, constituie infracțiunile prev.de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000, respectiv art. 3 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 și au fost săvârșite cu vinovăție.

În acest sens, la dosarul cauzei există raportul din data de 26 februarie 2012 întocmit de investigatorul sub acoperire cu nume de cod P.I., potrivit căruia în ziua de 26 martie 2012 inculpatul M.I.A. i-a vândut cantitatea de 40 gr rezină de cannabis cu prețul de 1.900 lei, comunicându-i totodată, că deține și alte cantități de hașiș care provin din Spania. Cu toate că inculpatul M.I.A. în mod constant a negat faptul că ar fi valorificat droguri, invocând în acest sens procesul-verbal întocmit de organele de urmărire penală la data de 7 martie 2012, în cuprinsul căruia s-a consemnat că nu au fost găsite asupra sa ori în autoturismul marca D.L. cu numărul de înmatriculare X, droguri sau alte bunuri a căror deținere este interzisă de lege, din cuprinsul declarațiilor inculpatei N.M.S.

și martorului N.C. rezulta că în seara zilei de 6 martie 2012 la cererea soției sale, inculpata N.M.S., martorul N.C. i-a predat inculpatului M. un pachet conținând droguri. Atât inculpata N.M.S., cât și martorul N.C. l-au recunoscut pe inculpatul M.I.A. ca fiind "fiul preotului din comuna P." Pe de altă parte, la dosarul cauzei există transcrierea unor convorbiri telefonice efectuate de inculpatul M.I.A. din cuprinsul cărora reiese faptul că acesta ținea legătura cu inculpatul M.S.D. care îi comunica de unde și când să ia drogurile și care primea prin intermediul unor servicii de transfer monetar sumele de bani pe care inculpatul M. le încasa în urma vânzării drogurilor. Rezultă, de asemenea, din probele administrate în cauză atât pe parcursul urmăririi penale, cât și cu ocazia judecării cauzei de către instanța de fond și instanța de apel că inculpata N.M.S.

a cunoscut conținutul coletului pe care fratele său i l-a adus la domiciliu. Chiar dacă inculpata nu a recunoscut expres acest lucru, din cuprinsul declarațiilor date rezultă că și-a dat seama de faptul că pachetul pe care fratele său i l-a predat nu conține ciocolată, așa cum îi spusese acesta și chiar i-a spus fratelui că nu poate să păstreze în domiciliul personal parchetul respectiv. Cu toate acestea însă, inculpata N.M.S. a recunoscut faptul că a ascuns pachetul sub patul din dormitor și i-a predat inculpatului M.I.A. la cererea fratelui său, M.S.D., o parte din conținutul acestuia. Declarația inculpatei N.M.S. se coroborează cu declarația soțului său, martorul N.C., care a recunoscut faptul că la cererea soției i-a predat inculpatului M.I.A.

în seara zilei de 6 martie 2012 un pachet și că soția sa a făcut acest lucru la cererea inculpatului M.S.D., care a sunat-o în seara zilei de 6 martie 2012, de două ori. Instanța de fond a reținut că inculpatul M.I.A. nu a recunoscut niciuna din cele două fapte reținute în sarcina sa, însă susținerea conform căreia nu a vândut cantitatea de 40 gr rezină de cannabis în data de 26 februarie 2012 colaboratorului M.D.Z. este contrazisă atât de depoziția acestuia, cât și de declarația investigatorului sub acoperire, ambii arătând că M.D.Z. a primit cantitatea de droguri d,e la inculpat, iar aceste depoziții se coroborează cu înregistrările în mediul ambiental din care rezultă întâlnirea dintre inculpat și colaborator și cu concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr. 156491 din 16 martie 2012 care a confirmat natura substanței primite de colaborator.

Apărarea inculpatului, potrivit căreia s-a întâlnit o singură dată în cartier cu o persoană cu porecla "Ș.", care ar putea fi colaboratorul autorizat și că ar fi discutat de achiziționarea unor anvelope nu a fost reținută, deoarece nu este susținută de nici un mijloc de probă. Inculpatul nu a recunoscut nici faptul că în seara zilei de 06 martie 2012 a ridicat cantitatea de 100 gr rezină de cannabis de la inculpata N.M.S. și nici faptul că banii trimiși în Spania lui M.S.D. înainte de ridicarea cantității de droguri constituiau prețul acesteia, ci a susținut că reprezentau o datorie a sa către acest inculpat. Aceste susțineri nu au fost reținute, deoarece din discuțiile purtate în ziua de 06 martie 2012 nu rezultă că suma de bani trimisă de inculpatul M. în Spania inculpatului M.S.D.

ar reprezenta o datorie și, în plus, din discuția transcrisă și aflată la dosar u.p. rezultă clar că inculpații vorbeau de o următoare tranzacție, iar M.I.A. urma să se deplaseze la locuința sorei lui M.S.D., respectiv N.M.S. S-a arătat că aceste discuții se coroborează cu declarația inculpatei N.M.S. și a soțului acesteia, martorul N.C. care au arătat că în seara zilei de 06 martie 2012, urmare a unor discuții telefonice cu fratele ei M.S.D. și a cererii acestuia, inculpatul M.I.A. a venit și a luat de la ei o plăcuță de hașiș de aproximativ 100 gr. cannabis. Împrejurarea că aceasta nu a fost găsită asupra inculpatului nu este o dovadă a nevinovăției sale, în condițiile în care investigatorul sub acoperire a arătat că inculpatul, după ce a ridicat drogurile, a realizat că este filat și că înainte de oprirea în trafic s-a oprit de mai multe ori pe traseul P. - Craiova și avea posibilitatea de a le arunca, fiind noapte.

Din toate aceste probe prima instanță a reținut vinovăția inculpatului M.I.A. în comiterea faptelor reținute în sarcina sa. Referitor la fapta inculpatei N.M.S. de a deține la domiciliul său cantitatea de 4 kg hașiș și de a oferi spre vânzare inculpatului M.I.A., prima instanță a constatat că aceasta a rezultat atât din recunoașterea sa, cât și din celelalte mijloace de probă administrate respectiv declarația martorului N.C., proces-verbal de percheziție domiciliară și raport de constatare tehnico-științifică nr. 2156492 din 16 martie 2012 întocmit de Laboratorul Central de analiză și profil al drogurilor. În privința inculpatului M.S.D., tribunalul a reținut că acesta este cel care a introdus pe teritoriul României cantitatea de aproximativ 4 kg rezină de cannabis și că l-a ajutat pe inculpatul M.I.A.

să le pună în vânzare pe raza municipiului Craiova. Astfel, introducerea drogurilor din Spania pe teritoriul României de către acest inculpat a rezultat din declarațiile inculpatei N.M.S. și ale soțului său, martorul N.C., ambii arătând că drogurile găsite la domiciliul lor cu ocazia percheziției domiciliare, le-au fost aduse de M.S.D. și de asemenea, din declarațiile acelorași persoane rezultă că în seara zilei de 06 martie 2012 acesta a sunat-o pe sora sa N.M.S. și i-a spus să îi dea inculpatului M.I.A. cantitatea de 100 gr cannabis, ceea ce s-a și întâmplat. Apărările acestui inculpat în sensul că nu el, ci posibil inculpata P.M.M. a introdus în România această cantitate de droguri nu au fost reținute atât timp cât N.M.S.

a relatat că pachetul conținând drogurile i-a fost înmânat de fratele său, care i-a spus că este ciocolată pentru copii și că inculpata P.M.M., deși se afla în mașină cu acesta, nu i-a înmânat pachetul și nu a avut nicio discuție cu ea legată de acest parchet. În plus, prima instanță a reținut că inculpatul M.S.D. este cel care i-a spus lui N.M.S. să îi dea inculpatului M. o bucată din pachetul adus, a discutat telefonic cu inculpatul M. și a primit bani de la acesta înainte de ridicarea pachetului. De asemenea, declarația din cursul judecății a martorului S.P.I. în sensul că împreună cu M.S.D. s-au deplasat în comuna Cetate și au luat-o pe P.M.M. pentru a o transporta la Mehedinți și că pe drum s-au oprit la N.M.S.

și i-au dat un pachet nu poate fi o dovadă a nevinovăției inculpatului M.S.D. și o probă a vinovăției inculpatei P.M.M., deoarece chiar dacă de la această inculpată s-au luat bagajele care s-au pus în mașină, martorul nu a putut indica dacă și inculpatul M.S.D. avea bagaje în mașină și dacă pachetul dat de P.M.M. acestui inculpat pentru a-l da surorii sale a fost luat dintr-o geantă de pe banchetă sau dintr-o geantă din portbagaj. În aceste condiții, tribunalul a înlăturat apărările inculpatului M.S.D. și a constatat vinovăția acestuia în comiterea faptelor reținute în sarcina sa. Tribunalul a mai apreciat că în cauză se impune achitarea inculpatei P.M.M., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap.

la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., deoarece nu există nicio dovadă a introducerii drogurilor de către aceasta, din Spania în România. În acest sens, s-a arătat că inculpata N.M.S., deși a afirmat inițial că drogurile i-au fost aduse din Spania de fratele său și de verișoara sa, P.M.M., această declarație nu constituie o dovadă a vinovăției în condițiile în care aceștia veniseră împreună cu mașina la poarta sa și ambii se întorseseră din Spania. Ulterior, fiind întrebată cine i-a înmânat coletul, inculpata N.M.S. a arătat fără echivoc că acesta i-a fost înmânat de fratele său, în timp ce verișoara sa se afla pe bancheta din spate a mașinii, fără a discuta cu aceasta despre pachet. În consecință, tribunalul a apreciat că nu există nicio contradicție între declarațiile inculpatei N.M.S.

și aceste declarații dovedesc nevinovăția inculpatei P.M.M. în comiterea faptei imputate. Pentru motivele expuse anterior, s-a apreciat că "nici declarația martorului S.P.I. nu reprezintă o dovadă a vinovăției sale". Potrivit primei instanțe, discuțiile dintre M.S.D. și sora sa, precum și discuțiile dintre acesta și inculpatul M.I.A., ca și transferurile bancare dintre aceștia dovedesc că inculpatul M.S.D. este cel care a introdus drogurile în România și cel care l-a ajutat pe M.I.A. să le vândă, primind sume de bani de la acesta din urmă. Pentru aceste motive, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. tribunalul a achitat-o pe inculpata P.M.M., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 și O.U.G.

nr. 6/2011. În baza art. 140 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, dispusă față de inculpată prin Decizia penală nr. 913 din 13 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 4693/63/2012/al. Tribunalul a mai reținut că în cauză se impune și achitarea inculpatei N.M.S., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc.

pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 264 alin. (1) C. pen., deoarece, pe de o parte, din declarațiile menționate anterior rezultă că aceasta nu a avut intenția de o favoriza pe verișoara sa P.M.M., ci doar de a preciza cine i-a înmânat pachetul, fără ca declarațiile să fie contradictorii, iar pe de altă parte, în condițiile în care ambele inculpate sunt cercetate pentru complicitate la infracțiunile de trafic de droguri de risc, inculpata N.M.S., în virtutea acestei calități, nu poate fi subiect activ al infracțiunii de favorizare a infractorului. În drept, s-a apreciat că faptele inculpatului M.I.A. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 și O.U.G.

nr. 6/2011 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., deoarece acesta are două fapte comise în baza aceleiași rezoluții infracționale, astfel că, în temeiul art. 334 C. proc. pen. s-a impus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa din infracțiunea prev. de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 și O.U.G. nr. 6/2011 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 și O.U.G. nr. 6/2011 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. Fapta inculpatei N.M.S. s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 26 C. pen.

rap. la art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 și O.U.G. nr. 6/2011, iar faptele inculpatului M.S.D. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 și O.U.G. nr. 6/2011 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. La individualizarea pedepselor la care au fost condamnați inculpații pentru infracțiunile săvârșite, s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana infractorilor și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În cauză, ținând cont de modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor, de cantitatea de droguri vândută, de forma continuată a infracțiunii săvârșite, de starea de recidivă, de comportamentul în familie și societate al inculpatului M.I.A., dar și de împrejurarea că pedeapsa din prezenta cauză urmează a fi cumulată matematic cu o pedeapsă suspendată condiționat, iar pedeapsa rezultantă va fi executată în regim de detenție, instanța a apreciat că se impune aplicarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modif. cu aplic art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) și art. 80 C. pen.

În baza art. 86 4 C. pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin s.p nr. 1541 din 14 iunie 2010 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 882 din 26 mai 2011 a Curții de Apel Craiova și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 07 martie 2012 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului M.I.A.

De asemenea, în privința inculpatei N.M.S., având în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor, cantitatea de droguri deținută, împrejurarea că aceasta inițial nu a cunoscut natura substanțelor primite, că a avut o atitudine sinceră și cooperantă, recunoscând comiterea faptelor, că nu are antecedente penale, este integrată în familie și societate, având copii minori în întreținere, tribunalul a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi realizat prin aplicarea unei pedepse de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 și O.U.G.

nr. 6/2011 cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen., pedeapsă redusă sub minimul special prevăzut de lege, ca urmare a reținerii circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatei N.M.S., tribunalul a apreciat că sunt întrunite condițiile prev. de art. 86 1 alin. (1) și (2) C. pen., în sensul că pedeapsa aplicată este închisoarea de 1 an și 6 luni închisoare, inculpata nu a mai fost condamnată anterior la pedeapsa închisorii și ținând seama de faptul că aceasta nu are antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală, că a recunoscut comiterea faptelor, având o atitudine sinceră și cooperantă, că înainte de comiterea faptei a avut o bună conduită în familie și societate, că a conștientizat gravitatea faptelor comise, tribunalul a apreciat că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru aceasta, iar scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi realizat și fără executarea în regim de detenție a pedepsei.

În consecință, în baza art. 86 1 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani și 6 luni, stabilit în condițiile disp. art. 86 2 C. pen. și art. 86 3 C. pen. În privința inculpatului M.S.D., în raport de modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor, de cantitatea de droguri vândută, de starea de recidivă, dar și de comportamentul în familie și societate al inculpatului M.S.D., care nu poate fi înlăturat pentru simplul fapt al existenței unei recidive și ținând cont și de împrejurarea că pedeapsa din prezenta cauză urmează a fi în regim de detenție, instanța a apreciat că se impune aplicarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modif.

cu aplic art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) și art. 80 C. pen. și a pedepsei de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 și O.U.G. nr. 6/2011 cu aplic. art. 37 lit. b), art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) și art. 80 C. pen. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată, rap. la art. 118 lit. f) C. proc. pen. s-a dispus confiscarea cantităților de 38,34 gr rezină de cannabis și 3.665,3 gr. rezină de cannabis, cantități rămase în urma analizelor fizico-chimice efectuate și care deja au fost depuse la IGPR - DCJSEO conform dovezii seria H nr. 0022142 din 21 martie 2012, atașată la dosarul cauzei.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel PICCJ-DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova și inculpații M.I.A., M.S.D., N.M.S. Reprezentantul parchetului a solicitat admiterea apelului declarat, desființarea hotărârii primei instanțe și pe fond, modificarea acesteia în sensul următoarelor critici: S-a arătat că pedepsele aplicate inculpaților M.I.A., N.M.S. și M.S.D. au fost greșit individualizate în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. în acest sens, potrivit reprezentantului parchetului în mod neoportun prima instanță a reținut în favoarea celor trei inculpați menționați dispozițiile art. 74 lit. a) și 76 lit. c) C. pen., întrucât ținând seama de circumstanțele reale și personale în care au fost comise faptele, de modul de săvârșire, de cantitatea mare de droguri traficată s-ar fi impus aplicarea unor pedepse mai mari.

S-a solicitat, totodată, să se constate că apelul declarat de parchet o vizează și pe inculpata P.M.M. În acest sens s-a arătat că în cadrul ședinței de analiză a temeiniciei și legalității soluției pronunțate de prima instanță, s-a stabilit că hotărârea este netemeinică și în privința inculpatei P.M.M., însă dintr-o eroare materială atunci când s-a redactat adresa prin care s-a declarat recurs s-a omis să se precizeze și numele acesteia. Potrivit reprezentantului parchetului din declarația martorului S.P.I. rezultă participația inculpatei P.M.M. la săvârșirea faptei de trafic internațional de droguri. Astfel, s-a arătat că drogurile au fost aduse de inculpată cu mașina din Spania, întrucât cu avionul ar fi fost mai greu.

A fost criticată hotărârea primei instanțe și pentru faptul că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatei N.M.S. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 264 C. pen. Potrivit reprezentantului parchetului, după audierea în calitate de învinuită, când a afirmat că drogurile i-au fost aduse de fratele său M.S.D. împreună cu inculpata P.M.M., inculpata N.M.S. și-a schimbat poziția procesuală, încercând să dea declarații în baza cărora să nu poată fi antrenată răspunderea penală a inculpatei P.M.M. Inculpatul M.S.D. a solicitat admiterea apelului declarat, desființarea hotărârii primei instanțe și pe fond aplicarea unor pedepse sub limita minimă prevăzută de textul de lege. În susținerea apelului declarat s-a arătat că deși este vinovat de transportul drogurilor din străinătate, se justifică aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 74, 76 C. pen., privind circumstanțele atenuante și efectul acestora asupra pedepselor.

Inculpatul M.I.A. a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe și pe fond, achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. c) C. proc. pen. În susținerea apelului declarat, s-a arătat că la dosarul cauzei nu există probe certe și convingătoare că a săvârșit infracțiunea de trafic de droguri. În acest sens, a arătat că la percheziția corporală efectuată în ziua de 7 martie 2012 nu s-au găsit asupra sa droguri și că nu există probe care să confirme faptul că în ziua de 29 februarie 2012 s-a întâlnit cu colaboratorul organelor de urmărire penală și i-a predat droguri. A precizat, totodată, că declarația inculpatei N.M.S. este contradictorie, întrucât inițial a spus că a ieșit la poartă și i-a dat droguri pentru ca ulterior să revină și să afirme că drogurile i-au fost predate acestuia de soțul său.

Potrivit apărării formulate, organele de urmărire penală nu au putut stabili locația de unde a luat drogurile, iar termenul de "modele" din cuprinsul convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate se referă la modele de anvelope și nu la alt gen de bunuri. De asemenea, a arătat că nu s-a făcut dovada faptului că este autorul convorbirilor efectuate cu inculpatul M.S.D. în Spania. Inculpata N.M.S. a solicitat admiterea apelului declarat, desființarea hotărârii primei instanțe și pe fond, achitarea sa în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de droguri și în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului.

În susținerea apelului declarat a arătat că deși a preluat coletul adus de fratele său, nu a avut reprezentarea conținutului acestuia și că dat fiind mediul din care provine se poate trage concluzia că lipsește latura specifică infracțiunii de trafic de droguri. Pe parcursul judecării apelurilor declarate de parchet și inculpați, la termenul din data de 22 aprilie 2013 au fost audiați inculpații M.I.A., P.M.M. și N.M.S. aceștia menținându-și declarațiile date anterior în cauză. La termenul din data de 8 octombrie 2013 a fost audiat martorul S.P.I. care a afirmat că parchetul predat de inculpatul M.S.D. inculpatei N.M.S. a făcut parte dintre bunurile cu care inculpata P.M.M. a urcat în autoturismul inculpatului M.S.D.

Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 314 din 22 Octombrie 2013 a admis apelul declarat de DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova și inculpatul M.I.A., împotriva Sentinței penale nr. 513 din 3 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 4693/63/2012. A desființat în parte, sub aspectul laturii penale hotărârea atacată în privința inculpaților M.I.A., N.M.S. și M.S.D. și rejudecând a dispus următoarele: 1. În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului M.I.A. din infracțiunea prev. de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 și O.U.G.

nr. 6/2011 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 și O.U.G. nr. 6/2011 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 și O.U.G. nr. 6/2011 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul M.I.A. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 86 4 C. pen., a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1541 din 14 iunie 2010 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 882 din 26 mai 2011 a Curții de Apel Craiova și a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca în final inculpatul M.I.A. să execute pedeapsa de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă complementară. În baza art. 71 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 07 martie 2012 la zi și durata arestului preventiv de la 22 aprilie 2010 la 12 iulie 2010. În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut arestarea preventivă a inculpatului M.I.A. 2. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a achitat inculpata N.M.S. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 264 alin. (1) C. pen. În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 și O.U.G. nr. 6/2011 a condamnat pe inculpata N.M.S. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. 3. În baza art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 și O.U.G. nr. 6/2011, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul M.S.D. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă complementară. În baza art. 3 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 și O.U.G. nr. 6/2011, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.S.D. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art 33 lit a C. pen., 34 lit. b) C. pen. și 35 alin. (2) C. pen., inculpatul M.S.D. a stabilit ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă complementară. În baza art. 71 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit a teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. A respins apelurile declarate de inculpații M.S.D. și N.M.S., ca nefondate. A obligat fiecare dintre inculpații M.S.D. și N.M.S. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele: S-a constatat că în mod corect prima instanță a reținut că poziția psihică manifestată de inculpata N.M.S.

este specifică infracțiunii prev.de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 și pe cale de consecință, a dispus condamnarea acesteia. Având în vedere natura și gravitatea faptelor comise, cantitatea mare de droguri traficată (4 kg) și nu în ultimul rând, atitudinea manifestată de inculpații M.I.A. și N.M.S. (au negat săvârșirea faptelor, încercând să demonstreze că nu au traficat droguri), precum și cea manifestată de inculpatul M.S.D. (s-a sustras de la efectuarea urmăririi penale și a cercetării judecătorești), Curtea a apreciat că în mod greșit prima instanță a reținut în favoarea inculpaților dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen. și pe cale de consecință, a coborât pedepsele aplicate acestora sub limita minimă prevăzută de textul de lege incident.

Pe de altă parte, Curtea a mai constatat că prima instanță a ignorat unele dintre criteriile de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv datele care caracterizează persoana infractorului. În acest sens, s-a constatat că din fișa de cazier judiciar a inculpatului M.S.D. rezultă că acesta a mai fost condamnat prin Sentința penală nr. 3025 din data de 23 iunie 2003, definitivă prin Decizia penală nr. 68 din 21 ianuarie 2004 a Curții de Apel Craiova, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, iar inculpatul M.I.A. a fost condamnat prin Sentința penală nr. 1541 din 14 iunie 2010 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 882 din 26 mai 2011 a Curții de Apel Craiova, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, în condițiile art. 86 1 C. pen.

În această situație, Curtea a reținut că nu se află în prezența unei bune conduite a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii și că pe cale de consecință, nu pot fi reținute în favoarea inculpaților dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen. Prin urmare, ținând seama în egală măsură de circumstanțele reale și personale în care au fost comise faptele, de natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, reflectată de limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, dar și de cantitatea mare de droguri traficată și nu în ultimul rând de consecințele pe care consumul de droguri îl au asupra stării de sănătate a persoanelor care consumă astfel de substanțe, Curtea a considerat că în cauză se impune aplicarea în cazul fiecăruia dintre cei trei inculpați a unor pedepse fără reținerea în favoarea acestora a dispozițiilor art. 74, 76 C. pen.

Cu privire la critica formulată de PICCJ - DIICOT -Serviciul Teritorial Craiova, în cuprinsul motivelor scrise de apel, dar și cu ocazia dezbaterilor cu privire la greșita achitare a inculpatei P.M.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 143/2000, Curtea a constatat că apelul declarat de parchet nu o vizează și pe această inculpată. În acest sens, a arătat că la dosarul instanței de apel se află declarația de apel din cuprinsul căreia reiese că s-a declarat apel cu privire la inculpații M.I.A., N.M.S. și M.S.D. Prin urmare, cum potrivit art. 371 C. proc. pen., limitele judecării apelului sunt determinate de persoanele care declară apel și calitatea acestora, Curtea a constatat că în cauză nu s-a declarat apel și cu privire la inculpata P.M.M.

Chiar și în ipoteza în care susținerile reprezentantului parchetului, conform cărora faptul că inculpata P.M.M. nu se regăsește în cuprinsul declarației de apel reprezintă o omisiune în sensul art. 196 C. proc. pen. Curtea a constatat că parchetul nu a dispus în termenul prevăzut de lege înlăturarea omisiunii respective, conform procedurii prevăzute de art. 196 și 195 C. proc. pen. Pentru considerentele expuse, având în vedere faptul că prin critica adusă hotărârii primei instanțe cu privire la inculpata P.M.M. se urmărește agravarea situației acesteia și ținând seama de dispozițiile art. 373 C. proc. pen. privind efectul extensiv al apelului, Curtea nu a analizat critica parchetului referitoare la netemeinicia soluției de achitare dispusă față de această inculpată.

Referitor la critica parchetului privind greșita achitare a inculpatei N.M.S. pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului, Curtea a constatat, de asemenea, că este neîntemeiată. Potrivit literaturii de specialitate și practicii judiciare în materie, nu poate fi autor al infracțiunii de favorizare a inculpatului persoana care a participat la săvârșirea infracțiunii în legătură cu care se susține că a fost săvârșită infracțiunea de favorizare (Octavian Loghin, Drept Penal Român, Partea specială, p. 396) Prin urmare, cum inculpata N.M.S. a fost cercetată și condamnată în prezenta cauză pentru infracțiunea de trafic de droguri, aceasta nu poate avea și calitatea de autor al infracțiunii de favorizare a infractorului în legătură cu această infracțiune.

Pe de altă parte, Curtea a constatat că în raport de calitatea pe care inculpata N.M.S. a avut-o la data primei audieri (învinuită), aceasta nu era obligată să relateze organelor de urmărire penală adevărul în legătură cu faptele comise, având posibilitatea să formuleze diverse apărări. În acest context, împrejurarea că în baza declarației sale, necoroborată cu alte mijloace de probă, așa cum prevede art. 69 C. proc. pen., organele de urmărire penală au propus, iar instanța de judecată a dispus arestarea preventivă a inculpatei P.M.M., nu poate fi invocată ca argument în sprijinul unei soluții de condamnare a inculpatei N.M.S. pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

-Serviciul Teritorial Craiova și inculpații M.I.A., N.M.S. și M.S.D. Reprezentantul Ministerului Public, a solicitat înlăturarea dispoziției privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 în formă simplă, în forma continuată Recurentul inculpat M.S.D., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 5 C. proc. pen., a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, întrucât instanța de fond și apel nu au procedat la citarea corectă a inculpatului M.S.D. Invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen., a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale niciunei infracțiuni reținute în sarcina acestui, pentru lipsa intenției.

De asemenea, a solicitat aplicarea art. 5 C. pen. Recurenta inculpată N.M.S., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen., a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la trafic de droguri. Invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. a solicitat reindividualizarea pedepsei prin reținerea circumstanțelor atenuante. Recurentul intimat inculpat M.I.A., invocând cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 și 17 2 C. proc. pen. a solicitat reindividualizarea pedepsei prin reținerea circumstanțelor atenuante și aplicarea legii penale mai favorabile.

Examinând recursurile declarate Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova și inculpații M.I.A., N.M.S. și M.S.D., Înalta Curte constată următoarele: Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385 6 C. proc. pen. stabilește în alin. (2) că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385 9 din același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenții și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385 9 C. proc.

pen. Instituind, totodată, o altă limită a devoluției recursului, art. 385 1 0 C. proc. pen. prevede în alineatul 21 că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă că decizia penală recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 22 octombrie 2013 deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de Codul de procedură penală anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăsește în speță.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept. În ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 5 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat M.S.D., se constată că acesta a fost la adresa indicată, precum și prin afișare la ușa instanței. În ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., invocat de recurenții inculpați N.M.S.

și M.I.A., se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, în prezenta cauză, au fost dezvoltate critici care nu pot fi analizate prin prisma cazului de casare anterior menționat, ci, eventual, ar putea fi circumscrise cazului de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. în acest sens, se reține, însă, că în realizarea scopului de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat și pct. 14 al art. 385 9 C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, or, în speță, recurenții inculpați N.M.S.

și M.I.A., au criticat hotărârile pronunțate sub aspectul netemeiniciei pedepsei ce i-a fost aplicată, situație exclusă din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție în calea de atac a recursului, potrivit art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013. Abrogarea dispoziției referitoare la posibilitatea de a examina criteriile de individualizare, decurge din limitarea căii de atac a recursului la probleme de drept. Orice reformare a hotărârii pronunțate în apel este în consecință strict legată de aplicarea legii. Cazurile în care s-a făcut o greșită aplicare a legii sunt desemnate de toate celelalte situații în care instanța a comis o eroare de drept, în afara celor prevăzute în mod expres de dispozițiile art. 385 9 C. proc.

pen. Cu privire la criticile recurenților inculpați M.S.D. și N.M.S., circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen. vizând achitarea, nu pot fi subsumate acestui caz de casare, potrivit cu care casarea poate interveni, având în vedere că ele vizează starea de fapt reținută de instanțele inferioare, în sensul că nu are susținere în probatoriul administrat. Or, cazul de casare ce permite cenzurarea situației de fapt, respectiv verificarea concordanței dintre cele reținute în hotărârea de condamnare și probele administrate, era cel prevăzut în dispozițiile art. 385 9 alin. (l) pct. 18 C. proc. pen., text de lege care a fost abrogat. Prin urmare, o verificare a situației de fapt de către instanța de control judiciar nu mai este posibilă.

Astfel fiind, criticile recurenților inculpați M.S.D. și N.M.S. privind greșita condamnare și cererea de achitare în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. (1969) excede cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) C. proc. pen. (în redactarea conformă Legii nr. 2/2013), întrucât se referă la aspecte de fapt ale cauzei urmează să fie respinse. Cu privire la art. 5 C. pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. În speță, de la data pronunțării deciziei din apel, 22 octombrie 2013 și până la data soluționării recursului a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de față, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp, a fost abrogat Codul penal anterior și a intrat în vigoare un alt C. pen.

În aceste condiții, în examinarea legii incidente cu privire la acuzațiile formulate față de inculpați, Înalta Curte urmează să analizeze pe de o parte influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunilor de care sunt acuzați (în examinarea acestui criteriu, se va verifica dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică); iar pe de altă parte, consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și consecințele la data judecării recursului (în examinarea acestui criteriu, se va avea în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport cu încadrarea juridică dată faptei).

Inculpații au fost condamnați după cum urmează: 1. În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului M.I.A. din infracțiunea prev. de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia îl condamnă la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 86 4 C. pen., a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1541 din 14 iunie 2010 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 882 din 26 mai 2011 a Curții de Apel Craiova și dispune executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca în final inculpatul M.I.A. să execute pedeapsa de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă complementară. În baza art. 71 alin. (1) C. pen., interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

2. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. achită inculpata N.M.S. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 264 alin. (1) C. pen. În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată, condamnă inculpata N.M.S. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă complementară. În baza art. 71 alin. (1) C. pen., interzice inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. 3. În baza art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., condamnă inculpatul M.S.D.

la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă complementară. În baza art. 3 pct. 1 din Legea nr. 143