ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 494/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 83/P din 01 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția penală, în Dosarul penal nr. 4895/103/2010*, s-a dispus condamnarea inculpatului M.D. pentru tentativă de omor calificat, infracțiune prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen., pe timp de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale. Conform art. 357 alin. (3) C. proc. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen., pe durata și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului iar în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii și arestării preventive, de la 18 octombrie 2010 până la zi. Pe latură civilă, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile S.A.J. Neamț suma de 499,88 RON reprezentând cheltuieli de transport și părții civile Spitalul Municipal de Urgență Roman suma de 1328,56 RON cu titlu de cheltuieli de spitalizare. S-a luat act că partea vătămată D.G.D. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a cuțitului cu lungimea de 23 cm, obiect aflat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Neamț.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 RON a fost avansat către Baroul de avocați Neamț din fondurile Ministerului Justiției. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească către stat suma de 1000 RON, cheltuieli judiciare. Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț nr. 380/P din 08 noiembrie 2010, înregistrat sub nr. 4895/103 din 10 noiembrie 2010, a fost trimis în judecată inculpatul M.D., pentru tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. Sentința penală nr. 192 din 21 decembrie 2010 a Tribunalului Neamț, secția penală, a fost desființată în urma admiterii apelurilor declarate de Ministerul Public și de inculpat, cauza fiind trimisă pentru rejudecare la instanța de fond.

Prin decizia penală nr. 1945 din 12 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a luat act de retragerea recursului declarat de inculpat împotriva deciziei menționate. Cauza a fost reînregistrată pe rolul instanței de fond sub nr. 4895/103 din 08 iulie 2011*, iar S.M.U.R. s-a constituit parte civilă cu suma de 1328,56 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate D.G.D. De asemenea, S.A.J. Neamț s-a constituit parte civilă cu suma de 499,88 RON reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport și asistență medicală pentru victimă. S-a reținut că partea vătămată D.G.D., deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță, iar în cursul urmăririi penale acesta nu a formulat pretenții civile împotriva inculpatului.

Inculpatul M.D. a solicitat judecarea sa potrivit procedurii simplificate prev. de art. 320 1 C. proc. pen. Acesta a recunoscut în totalitate faptele pentru care a fost trimis în judecată și și-a însușit probele administrate în faza de urmărire penală. Instanța de fond a admis cererea, constatând îndeplinite cerințele legii referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege sancționator și la poziția procesuală adoptată de inculpat.

Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: procesul verbal de cercetare la fața locului, cu planșă fotografică, certificatele medico-legale nr. 112 și 113 din 18 octombrie 2010, emise de Cabinetul medico-legal Roman, foile de observație clinică ale inculpatului și părții vătămate, emise de S.M.U.R., declarația părții vătămate, declarațiile martorilor și declarațiile inculpatului de recunoaștere a faptei comise, instanța de fond a constatat că acestea confirmă situația de fapt expusă în rechizitoriu (faptele și împrejurările care formează obiectul judecății), după cum urmează: În data de 17 octombrie 2010, organele de poliție au fost sesizate prin „Serviciul de Urgență 112", de către D.S., despre faptul că în fața magazinului S.C.

„M.M." S.R.L., numitul D.G. a fost înjunghiat cu un cuțit de către M.D. La data arătată, partea vătămată D.G.D. s-a deplasat, în jurul orei 15:00, la magazinul din satul B., unde a consumat 200 ml coniac. În magazin a fost abordat de către inculpatul M.D., care se afla în stare de ebrietate, și care a început să vorbească în limba italiană. D.G.D. l-a întrebat de ce vorbește în limba italiană, când el nu știe bine să vorbească în limba română. Ulterior, partea vătămată a ieșit din bar, iar în stradă, în fața barului, a fost abordat din nou de către inculpatul M.D., care i-a cerut o țigară. Acesta nu i-a dat țigareta solicitată și a intrat înapoi în bar, unde a mai stat câteva minute. Apoi, partea vătămată a ieșit și a mers în stradă, pentru a-și lua bicicleta, și a plecat la domiciliul său.

În momentul în care partea vătămată a ajuns lângă bicicletă, din spate, din partea stângă, s-a apropiat inculpatul M.D. care i-a spus acestuia „te omor". Partea vătămată D.G.D. s-a întors, moment în care inculpatul M.D. l-a lovit cu un cuțit în abdomen. Partea vătămată a declarat că a simțit „ceva cald", dar nu a realizat imediat că a fost înjunghiat. L-a lovit pe inculpatul M.D., i-a dat doi pumni în față, iar acesta a căzut. Victima i-a luat apoi din mână cuțitul și l-a aruncat jos, după care a mers la magazin și a rugat-o pe vânzătoare să anunțe salvarea deoarece era plin de sânge. În urma loviturii de cuțit primite, victima a fost transportată la Spitalul Municipal de Urgență Roman. Din constatarea medico-legală nr. 112 din 18 octombrie 2010 rezultă că numitul D.G.D.

prezintă plagă penetrantă abdominală cu plagă transfixiantă hepatică și hemoperitoneu mediu (operate), produse posibil prin lovire activă cu obiect înțepător tăios. Leziunile necesită 30-35 zile îngrijiri medicale dacă nu survin complicații și pot data din 17 octombrie 2010. Prin gravitatea lor au pus în primejdie viața victimei. Conform constatării medico-legale nr. 113 din 18 octombrie 2010 reiese că M.D. prezintă excoriații, echimoze epicraniene, faciale, hemoragie subconjunctivală și contuzie toracică cu fractura arcului lateral C8 stânga, produse posibil prin lovire cu mijloace și de corpuri contondente.

Leziunile necesită 15-17 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații și pot data din 17 octombrie 2010. La individualizarea judiciară a pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute în art. 72 C. pen., respectiv: limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege sancționator, reduse cu 1/3, conform art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., gradul ridicat de pericol social al infracțiunii, natura relațiilor sociale încălcate - referitoare la dreptul la viață, consecințele produse și cele care s-ar fi putut produce - victima a suferit leziuni ce i-au pus în primejdie viața, modalitatea și împrejurările în care s-a comis fapta - inculpatul a agresat victima fără nici un motiv sau provocare, atacând-o pe la spate, prin surprindere, precum și circumstanțele personale ale acestuia.

Inculpatul a avut o poziție procesuală sinceră, ceea ce a atras beneficiul reducerii cu 1/3 a limitelor de pedeapsă. S-a mai constatat că, în prezent, inculpatul este reabilitat de drept dintr-o pedeapsă aplicată în anul 2007 pentru infracțiunea prev. de art. 1 1 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, însă s-a avut în vedere faptul că și pentru comiterea infracțiunii de față inculpatul a utilizat tot un cuțit. Nu s-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante întrucât, în opinia instanței de fond, nu există date referitoare la comportamentul inculpatului în societate și familie, acesta nu a contribuit la înlăturarea rezultatului infracțiunii, iar prezentarea sa în fața autorităților a fost impusă de circumstanțele procesuale (acesta fiind arestat preventiv).

În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului întrucât s-a apreciat că subzistă temeiurile care au stat la baza luării și menținerii acestei măsuri până în prezent, iar în cauză s-a pronunțat o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, solicitându-se desființarea sentinței în ceea ce privește cuantumul pedepsei principale aplicate, respectiv, s-a solicitat reducerea cuantumului pedepsei. Prin decizia penală nr. 131 din 25 octombrie 2011, Curtea de Apel Bacău, secția penală, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.D. În conformitate cu prevederile art. 383 alin. (1) 1 C. proc.

pen. coroborat cu art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest preventiv a apelantului-inculpat, iar în temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă de la 01 septembrie 2011 la zi. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat apelantul-inculpat să plătească către stat suma de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare. Pentru a dispune în acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele: Instanța de fond, din coroborarea mijloacelor de probă administrate, a stabilit o situație de fapt, în esență, necontestată de către inculpat, potrivit căreia, la data de 17 octombrie 2010, în jurul orelor 15,00, în timp ce se afla la un magazin din satul B., comuna D., județul Neamț a înjunghiat, cu un cuțit, în zona abdominală partea vătămată D.G.D., producându-i acesteia leziuni care i-au pus în pericol viața.

Din declarația părții vătămate, care se coroborează cu declarațiile de martori, rezultă că inculpatul a fost cel care a abordat victima, vorbindu-i în limba italiană, cerându-i o țigară, adresându-i apoi amenințarea „te omor", urmată de agresiunea fizică arătată anterior, practic - reține și instanța de apel - fără absolut niciun motiv. Toate aceste împrejurări de fapt demonstrează, în opinia instanței de apel, periculozitatea ridicată a inculpatului și au drept consecință generarea unui grad de pericol social extrem de ridicat al faptei comise. Gravitatea faptei comise de inculpat rezultă, în mod evident, și din consecințele pe care fapta acestuia Ie-a produs, respectiv punerea în primejdie a vieții victimei.

Pe de altă parte, s-a reținut inculpatul și-a recunoscut vinovăția cu privire la faptele reținută în actul de sesizare al instanței. Or, constată instanța de apel că această împrejurare a fost deja avută în vedere de către prima instanță, prin aplicarea beneficiului conferit de lege inculpatului conform dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., în sensul reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime. În condițiile în care poziția procesuală a inculpatului a fost deja avută în vedere prin aplicarea unui tratament sancționator favorabil, nu pot fi reținute și circumstanțe atenuante față de apelant. Prin urmare, conchide instanța de apel că aspectul invocat de către apelant, respectiv poziția sa procesuală, a fost deja avut în vedere de către prima instanță, cu consecința aplicării unei pedepse orientată spre minimul special, astfel cum a fost redus cu o treime în conformitate cu dispozițiile art. 320 1 alin. 7 C. proc.

pen. În aceste condiții apare evident faptul că o nouă reducere a pedepsei nu ar fi conformă cu atingerea scopului educativ - preventiv al pedepsei, astfel cum acesta este prevăzut de art. 52 alin. (1) C. pen. Împotriva deciziei, inculpatul M.D. a declarat recurs, motivele fiind menționate în partea introductivă a prezentei hotărâri judecătorești (în esență, acestea constând în critici cu privire la individualizarea pedepsei aplicate, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen.). Recursul inculpatul va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta: Potrivit art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Conform art. 72 din C. pen., care prevede criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama: de dispozițiile Părții Generale a C. pen.; de limitele de pedeapsă fixate în Partea Specială a C. pen.; de gradul de pericol social al faptei săvârșite; de persoana infractorului; de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Tentativa de omor calificat, prevăzută de art. 174 C. pen., rap. la art. 175 lit. i) C. pen., este sancționată cu închisoare de la 7 ani și 6 luni închisoare la 12 ani și 6 luni închisoare, prin reducerea limitelor conform art. 21 alin. (2) C. pen. La solicitarea inculpatului, acesta a fost judecat potrivit procedurii simplificate prevăzută de art. 320 1 C. proc.

pen. conform căreia a beneficiat de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă (art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen.), pedeapsa aplicabilă fiind situată între 4 ani și 8 luni închisoare și 8 ani și 4 luni închisoare. Inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă de 5 ani închisoare, orientată semnificativ către limita minimă a pedepsei aplicabile, pedeapsă situată între limitele reduse cu o treime. În consecință, în raport cu criteriile legale de individualizare judiciară a pedepsei, cererea inculpatului pentru reducerea pedepsei nu este întemeiată, gravitatea concretă a faptelor (comportamentul extrem de violent, pe fondul lipsei oricărei reacții a victimei de natură să justifice un astfel de comportament) nejustificând convingerea că scopul pedepsei aplicate poate fi atins printr-un cuantum mai redus al acesteia.

Recunoașterea faptelor și sinceritatea manifestată în fața organelor judiciare a primit deja relevanța juridică prin reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă, aceleași împrejurări neputând să producă, simultan, și alte efecte juridice specifice circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) din C. pen. Așa cum au constatat ambele instanțe, nu sunt îndeplinite nici cerințele prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. referitoare la alte circumstanțe atenuante. Cu privire la pretinsa chemare la fața locului a autorităților judiciare și medicale, apărare invocată de către inculpat, se constată că aceasta este infirmată de probele administrate, aspectul fiind reținut de ambele instanțe (procesul-verbal de cercetare la fața locului și declarațiile martorei D.D., care relevă că apelarea serviciilor de urgență s-a făcut de către martoră).

În concluzie, în acord cu cele două instanțe, Înalta Curte - însușindu-și integral argumentele instanței de fond și ale instanței de apel, expuse în partea expozitivă a hotărârilor atacate, secțiunea referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei - apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului răspunde atât criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen., reflectând principiul proporționalității între gravitatea faptei și datele personale ale făptuitorului. Față de cele reținute, Înalta Curte - în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. - va respinge ca nefondat recursul inculpatului. Potrivit art. 385 17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc.

pen., combinat cu art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.D. împotriva deciziei penale nr. 131 din 25 octombrie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 18 octombrie 2010 la 21 februarie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 21 februarie 2012.