ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 494/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 494/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 83/P din 01 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția

penală, în Dosarul penal nr. 4895/103/2010*, s-a dispus condamnarea

inculpatului M.D. pentru tentativă de omor calificat, infracțiune prevăzută de art.

20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a ll-a și b) C. pen., pe timp de 3 (trei) ani după executarea pedepsei

principale.

Conform

art. 357 alin. (3) C. proc. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.,

pe durata și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen.

În

baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului iar în

temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata

reținerii și arestării preventive, de la 18 octombrie 2010 până la zi.

Pe

latură civilă, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile S.A.J. Neamț

suma de 499,88 RON reprezentând cheltuieli de transport și părții civile

Spitalul Municipal de Urgență Roman suma de 1328,56 RON cu titlu de cheltuieli

de spitalizare.

S-a

luat act că partea vătămată D.G.D. nu s-a constituit parte civilă în procesul

penal.

În

baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a cuțitului cu

lungimea de 23 cm, obiect aflat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului

Neamț.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 RON a fost

avansat către Baroul de avocați Neamț din fondurile Ministerului Justiției. În

baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească

către stat suma de 1000 RON, cheltuieli judiciare.

Pentru

a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț nr. 380/P din 08 noiembrie 2010, înregistrat

sub nr. 4895/103 din 10 noiembrie 2010, a fost trimis în judecată inculpatul M.D.,

pentru tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit.

i) C. pen.

Sentința

penală nr. 192 din 21 decembrie 2010 a Tribunalului Neamț, secția penală, a

fost desființată în urma admiterii apelurilor declarate de Ministerul Public și

de inculpat, cauza fiind trimisă pentru rejudecare la instanța de fond. Prin decizia

penală nr. 1945 din 12 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a luat

act de retragerea recursului declarat de inculpat împotriva deciziei

menționate. Cauza a fost reînregistrată pe rolul instanței de fond sub nr.

4895/103 din 08 iulie 2011*, iar S.M.U.R. s-a constituit parte civilă cu suma

de 1328,56 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate D.G.D.

De asemenea, S.A.J. Neamț s-a constituit parte civilă cu suma de 499,88 RON

reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport și asistență medicală

pentru victimă. S-a reținut că partea vătămată D.G.D., deși legal citat, nu s-a

prezentat în instanță, iar în cursul urmăririi penale acesta nu a formulat pretenții

civile împotriva inculpatului.

Inculpatul

M.D. a solicitat judecarea sa potrivit procedurii simplificate prev. de art. 320

1

C. proc. pen. Acesta a recunoscut în totalitate faptele pentru care a fost

trimis în judecată și și-a însușit probele administrate în faza de urmărire

penală.

Instanța

de fond a admis cererea, constatând îndeplinite cerințele legii referitoare la

limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege sancționator și la poziția

procesuală adoptată de inculpat.

Analizând

probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: procesul verbal de

cercetare la fața locului, cu planșă fotografică, certificatele medico-legale nr.

112 și 113 din 18 octombrie 2010, emise de Cabinetul medico-legal Roman, foile

de observație clinică ale inculpatului și părții vătămate, emise de S.M.U.R.,

declarația părții vătămate, declarațiile martorilor și declarațiile

inculpatului de recunoaștere a faptei comise, instanța de fond a constatat că

acestea confirmă situația de fapt expusă în rechizitoriu (faptele și

împrejurările care formează obiectul judecății), după cum urmează:

În

data de 17 octombrie 2010, organele de poliție au fost sesizate prin „Serviciul

de Urgență 112", de către D.S., despre faptul că în fața magazinului S.C.

„M.M." S.R.L., numitul D.G. a fost înjunghiat cu un cuțit de către M.D.

La

data arătată, partea vătămată D.G.D. s-a deplasat, în jurul orei 15:00, la

magazinul din satul B., unde a consumat 200 ml coniac. În magazin a fost

abordat de către inculpatul M.D., care se afla în stare de ebrietate, și care a

început să vorbească în limba italiană. D.G.D. l-a întrebat de ce vorbește în

limba italiană, când el nu știe bine să vorbească în limba română.

Ulterior,

partea vătămată a ieșit din bar, iar în stradă, în fața barului, a fost abordat

din nou de către inculpatul M.D., care i-a cerut o țigară. Acesta nu i-a dat

țigareta solicitată și a intrat înapoi în bar, unde a mai stat câteva minute.

Apoi, partea vătămată a ieșit și a mers în stradă, pentru a-și lua bicicleta,

și a plecat la domiciliul său. În momentul în care partea vătămată a ajuns

lângă bicicletă, din spate, din partea stângă, s-a apropiat inculpatul M.D.

care i-a spus acestuia „te omor".

Partea

vătămată D.G.D. s-a întors, moment în care inculpatul M.D. l-a lovit cu un

cuțit în abdomen. Partea vătămată a declarat că a simțit „ceva cald", dar

nu a realizat imediat că a fost înjunghiat. L-a lovit pe inculpatul M.D., i-a

dat doi pumni în față, iar acesta a căzut. Victima i-a luat apoi din mână

cuțitul și l-a aruncat jos, după care a mers la magazin și a rugat-o pe

vânzătoare să anunțe salvarea deoarece era plin de sânge. În urma loviturii de

cuțit primite, victima a fost transportată la Spitalul Municipal de Urgență

Roman.

Din

constatarea medico-legală nr. 112 din 18 octombrie 2010 rezultă că numitul D.G.D.

prezintă plagă penetrantă abdominală cu plagă transfixiantă hepatică și

hemoperitoneu mediu (operate), produse posibil prin lovire activă cu obiect

înțepător tăios. Leziunile necesită 30-35 zile îngrijiri medicale dacă nu

survin complicații și pot data din 17 octombrie 2010. Prin gravitatea lor au

pus în primejdie viața victimei.

Conform

constatării medico-legale nr. 113 din 18 octombrie 2010 reiese că M.D. prezintă

excoriații, echimoze epicraniene, faciale, hemoragie subconjunctivală și

contuzie toracică cu fractura arcului lateral C8 stânga, produse posibil prin

lovire cu mijloace și de corpuri contondente. Leziunile necesită 15-17 zile de

îngrijiri medicale dacă nu survin complicații și pot data din 17 octombrie

2010.

La

individualizarea judiciară a pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, instanța de

fond a avut în vedere criteriile prevăzute în art. 72 C. pen., respectiv: limitele

de pedeapsă prevăzute de textul de lege sancționator, reduse cu 1/3, conform art.

320

1

alin. (7) C. proc. pen., gradul ridicat de pericol social al

infracțiunii, natura relațiilor sociale încălcate - referitoare la dreptul la

viață, consecințele produse și cele care s-ar fi putut produce - victima a

suferit leziuni ce i-au pus în primejdie viața, modalitatea și împrejurările în

care s-a comis fapta - inculpatul a agresat victima fără nici un motiv sau

provocare, atacând-o pe la spate, prin surprindere, precum și circumstanțele

personale ale acestuia. Inculpatul a avut o poziție procesuală sinceră, ceea ce

a atras beneficiul reducerii cu 1/3 a limitelor de pedeapsă. S-a mai constatat

că, în prezent, inculpatul este reabilitat de drept dintr-o pedeapsă aplicată

în anul 2007 pentru infracțiunea prev. de art. 1

1

alin. (1) pct. 1

din Legea nr. 61/1991, însă s-a avut în vedere faptul că și pentru comiterea

infracțiunii de față inculpatul a utilizat tot un cuțit. Nu s-au reținut în

favoarea inculpatului circumstanțele atenuante întrucât, în opinia instanței de

fond, nu există date referitoare la comportamentul inculpatului în societate și

familie, acesta nu a contribuit la înlăturarea rezultatului infracțiunii, iar

prezentarea sa în fața autorităților a fost impusă de circumstanțele procesuale

(acesta fiind arestat preventiv).

În

temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului

întrucât s-a apreciat că subzistă temeiurile care au stat la baza luării și

menținerii acestei măsuri până în prezent, iar în cauză s-a pronunțat o

hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, solicitându-se desființarea

sentinței în ceea ce privește cuantumul pedepsei principale aplicate,

respectiv, s-a solicitat reducerea cuantumului pedepsei.

Prin

decizia penală nr. 131 din 25 octombrie 2011, Curtea de Apel Bacău, secția

penală, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat

apelul declarat de inculpatul M.D.

În

conformitate cu prevederile art. 383 alin. (1)

1

C. proc. pen.

coroborat cu art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest preventiv

a apelantului-inculpat, iar în temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen. s-a

dedus din pedeapsă arestarea preventivă de la 01 septembrie 2011 la zi.

Potrivit

art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat apelantul-inculpat să plătească

către stat suma de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare.

Pentru

a dispune în acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut

următoarele:

Instanța

de fond, din coroborarea mijloacelor de probă administrate, a stabilit o situație

de fapt, în esență, necontestată de către inculpat, potrivit căreia, la data de

17 octombrie 2010, în jurul orelor 15,00, în timp ce se afla la un magazin din

satul B., comuna D., județul Neamț a înjunghiat, cu un cuțit, în zona

abdominală partea vătămată D.G.D., producându-i acesteia leziuni care i-au pus

în pericol viața. Din declarația părții vătămate, care se coroborează cu

declarațiile de martori, rezultă că inculpatul a fost cel care a abordat

victima, vorbindu-i în limba italiană, cerându-i o țigară, adresându-i apoi

amenințarea „te omor", urmată de agresiunea fizică arătată anterior, practic

- reține și instanța de apel - fără absolut niciun motiv. Toate aceste

împrejurări de fapt demonstrează, în opinia instanței de apel, periculozitatea

ridicată a inculpatului și au drept consecință generarea unui grad de pericol

social extrem de ridicat al faptei comise. Gravitatea faptei comise de inculpat

rezultă, în mod evident, și din consecințele pe care fapta acestuia Ie-a

produs, respectiv punerea în primejdie a vieții victimei.

Pe

de altă parte, s-a reținut inculpatul și-a recunoscut vinovăția cu privire la

faptele reținută în actul de sesizare al instanței. Or, constată instanța de

apel că această împrejurare a fost deja avută în vedere de către prima instanță,

prin aplicarea beneficiului conferit de lege inculpatului conform dispozițiile art.

320

1

C. proc. pen., în sensul reducerii limitelor de pedeapsă cu o

treime. În condițiile în care poziția procesuală a inculpatului a fost deja

avută în vedere prin aplicarea unui tratament sancționator favorabil, nu pot fi

reținute și circumstanțe atenuante față de apelant.

Prin

urmare, conchide instanța de apel că aspectul invocat de către apelant,

respectiv poziția sa procesuală, a fost deja avut în vedere de către prima

instanță, cu consecința aplicării unei pedepse orientată spre minimul special,

astfel cum a fost redus cu o treime în conformitate cu dispozițiile art. 320

1

alin. 7 C. proc. pen. În aceste condiții apare evident faptul că o nouă

reducere a pedepsei nu ar fi conformă cu atingerea scopului educativ -

preventiv al pedepsei, astfel cum acesta este prevăzut de art. 52 alin. (1) C.

pen.

Împotriva

deciziei, inculpatul M.D. a declarat recurs, motivele fiind menționate în

partea introductivă a prezentei hotărâri judecătorești (în esență, acestea

constând în critici cu privire la individualizarea pedepsei aplicate, cazul de

casare invocat fiind cel prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.).

Recursul

inculpatul va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta:

Potrivit

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când

s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C.

pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Conform art. 72 din C.

pen., care prevede criteriile generale de individualizare, la stabilirea și

aplicarea pedepselor se ține seama: de dispozițiile Părții Generale a C. pen.;

de limitele de pedeapsă fixate în Partea Specială a C. pen.; de gradul de

pericol social al faptei săvârșite; de persoana infractorului; de împrejurările

care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Tentativa

de omor calificat, prevăzută de art. 174 C. pen., rap. la art. 175 lit. i) C.

pen., este sancționată cu închisoare de la 7 ani și 6 luni închisoare la 12 ani

și 6 luni închisoare, prin reducerea limitelor conform art. 21 alin. (2) C.

pen.

La

solicitarea inculpatului, acesta a fost judecat potrivit procedurii

simplificate prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen. conform căreia a

beneficiat de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă (art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen.), pedeapsa aplicabilă fiind situată între 4 ani și 8 luni

închisoare și 8 ani și 4 luni închisoare.

Inculpatului

i-a fost aplicată o pedeapsă de 5 ani închisoare, orientată semnificativ către

limita minimă a pedepsei aplicabile, pedeapsă situată între limitele reduse cu

o treime.

În

consecință, în raport cu criteriile legale de individualizare judiciară a

pedepsei, cererea inculpatului pentru reducerea pedepsei nu este întemeiată,

gravitatea concretă a faptelor (comportamentul extrem de violent, pe fondul

lipsei oricărei reacții a victimei de natură să justifice un astfel de

comportament) nejustificând convingerea că scopul pedepsei aplicate poate fi

atins printr-un cuantum mai redus al acesteia.

Recunoașterea

faptelor și sinceritatea manifestată în fața organelor judiciare a primit deja

relevanța juridică prin reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă, aceleași

împrejurări neputând să producă, simultan, și alte efecte juridice specifice

circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) din C. pen.

Așa

cum au constatat ambele instanțe, nu sunt îndeplinite nici cerințele prevăzute

de art. 74 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. referitoare la alte circumstanțe

atenuante.

Cu

privire la pretinsa chemare la fața locului a autorităților judiciare și

medicale, apărare invocată de către inculpat, se constată că aceasta este

infirmată de probele administrate, aspectul fiind reținut de ambele instanțe

(procesul-verbal de cercetare la fața locului și declarațiile martorei D.D.,

care relevă că apelarea serviciilor de urgență s-a făcut de către martoră).

În

concluzie, în acord cu cele două instanțe, Înalta Curte - însușindu-și integral

argumentele instanței de fond și ale instanței de apel, expuse în partea

expozitivă a hotărârilor atacate, secțiunea referitoare la individualizarea

judiciară a pedepsei - apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului răspunde

atât criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., cât și scopului prevăzut de art.

52 C. pen., reflectând principiul proporționalității între gravitatea faptei și

datele personale ale făptuitorului.

Față

de cele reținute, Înalta Curte - în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit.

b) din C. proc. pen. - va respinge ca nefondat recursul inculpatului.

Potrivit

art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen.,

combinat cu art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce

durata măsurilor preventive privative de libertate.

Conform

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata

către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.D. împotriva deciziei penale nr.

131 din 25 octombrie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori

și familie.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de

la 18 octombrie 2010 la 21 februarie 2012.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 21 februarie 2012.