ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1455/2012

Asupra recursului de față; În baza actelor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 4/P din 27 ianuarie 2012, pronunțată în dosarul nr. 5495/103/2011 al Tribunalului Neamț, a fost condamnat inculpatul T.G., la pedepsele de: - 3 (trei) ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen.; - 1 (una) lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de port ilegal de cuțit prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen.

și art. 320 1 C. proc. pen. În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că infracțiunile sunt în concurs real și, în baza art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza li și b) C. pen. În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de11 octombrie 2011 la zi.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit la plângerea prealabilă a părții vătămate M.V. împotriva inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., luând act de retragerea plângerii. S-a luat act că partea vătămată G.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 a fost obligat inculpatul să achite Spitalului Județean de Urgență Piatra Neamț suma de 2409,36 lei, cheltuieli de spitalizare a părții vătămate G.A., sumă ce va fi actualizată la data executării, și Serviciului de Ambulanță Județean Neamț suma de 703,68 lei, reprezentând cheltuieli de transport a aceleiași părți vătămate.

În temeiul art. 346 alin. (4) C. proc. pen., au fost lăsate nesoluționate acțiunile civile formulate de Spitalului Județean de Urgență Piatra Neamț și Serviciul de Ambulanță Județean Neamț împotriva inculpatului, pentru plata cheltuielilor de spitalizare și transport a părții vătămate M.V. În temeiul art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea unui cuțit cu rama rabatabilă, în lungime de 7,8 cm și cu lățimea de 1,6 cm, aflat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Neamț. În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen. s-a dispus a se restitui inculpatului un topor cu circumferința tăișului de 16 cm și coada în lungime de 83 cm, aflat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Neamț, după rămânerea definitivă a hotărârii.

S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales. în temeiul art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să achite statului suma de 1.100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: În ziua de 8 octombrie 2011, inculpatul a plecat cu căruța de la domiciliul său din satul Bistricioara, comuna Ceahlău, județul Neamț, la sora sa, T.P., care locuiește în satul Bradu, comuna Grințieș, județul Neamț. împreună cu inculpatul au venit și fratele său, T.l. și fratele prietenei sale, Ș.V. Spre seară, la întoarcerea spre casă, trecând pe lângă barul SC M. SRL, cei trei au hotărât să se oprească și să consume băuturi alcoolice, motiv pentru care au intrat în local și s-au așezat toți la o masă.

în timp ce serveau băuturi alcoolice și sucuri, inculpatul a observat că la o altă masă se afla partea vătămată G.A., împreună cu mai mulți consăteni. Inculpatul, în cursul urmăririi penale, a susținut că anterior acestei date, a avut un conflict verbal cu partea vătămată la o discotecă și că aceasta a afirmat că atunci când îl va prinde îl va bate. În jurul orelor 21 30 , partea vătămată s-a ridicat de la masă pentru a pleca, moment în care s-a întâlnit cu inculpatul, care de asemenea voia să părăsească barul. între cei doi s-a iscat un conflict spontan, inculpatul lovind pe partea vătămată G.A. în zona abdominală, cu un cuțit pe care îl purta asupra sa. Imediat inculpatul a fugit din bar, însă, fiind urmărit de alți consumatori care intenționau să-l imobilizeze, a luat un topor din căruța cu care venise și, fiind încolțit, a lovit pe partea vătămată M.V.

cu partea netăioasă a lamei toporului în zona abdomenului. Inculpatul a reușit să se îndepărteze de locul faptei și s-a deplasat la locuința surorii sale, unde a lăsat cuțitul și toporul folosite la comiterea faptelor într-o anexă, de unde au fost ridicate de organele de urmărire penală. Părțile vătămate G.A. și M.V. au fost transportate cu ambulanța la Spitalul Județean de Urgență Neamț, prima dintre ele fiind supusă unei intervenții chirurgicale. Potrivit rapoartelor de constatare medico-legală din 11 octombrie 2011 întocmite de S.M.L. Neamț, partea vătămată G.A. a suferit o plagă înjunghiată penetrantă abdominală cu hemiperitoneu masiv și șoc hemoragie, ce a necesitat 13-15 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și care i-a pus în primejdie viața, iar partea vătămată M.V.

a suferit o contuzie abdominală, ce nu a necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale. S-a reținut că în timpul urmăririi penale inculpatul a susținut că a săvârșit tentativa la infracțiunea de omor asupra părții vătămate G.A. fiind provocat de acesta, care, pe fondul conflictului mai vechi, l-ar fi lovit cu pumnul în față, motiv pentru care el a lovit cu cuțitul. Instanța de fond a apreciat că aceste aspecte nu rezultă însă din probele administrate pe parcursul urmăririi penale. În acest sens s-a reținut că din declarațiile martorilor C.l.C. și Ț.N. rezultă că în momentul în care cei doi s-au întâlnit față în față, inculpatul, fără să fie agresat, l-a împins cu o mână pe G.A. și imediat l-a lovit cu un cuțit în abdomen.

Ceilalți martori audiați, respectiv B.D., l.M.I., B.P.A. nu au văzut momentul conflictului, dar au văzut că partea vătămată era lovită. Doar martorul Ș.V., care venise la bar cu inculpatul, a susținut că partea vătămată ar fi lovit cu pumnul în față pe inculpat, însă această declarație este subiectivă și nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, cu atât mai mult cu cât chiar cumnatul inculpatului, martorul A.A.M. a declarat că inculpatul a venit la domiciliul său, i-a spus că s-a bătut în bar și că îl doare o mână. Or, din această ultimă declarație, rezultă că inculpatul nu a relatat cumnatului său că ar fi fost provocat de partea vătămată și că ar fi fost lovit în zona feței, plângându-se doar de durere la o mână, fiind posibil să fi fost lovit în acea zonă anatomică de persoanele care l-au urmărit după ieșirea din local.

Cu privire la infracțiunea de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., partea vătămată M.V. a declarat la termenul din 14 decembrie 2011 că își retrage plângerea formulată împotriva inculpatului. Instanța de fond a apreciat că vinovăția inculpatului în comiterea celorlalte infracțiuni reținute în sarcina sa rezultă din declarațiile martorilor C.l.C. și Ț.N., care au relatat că au văzut când inculpatul a lovit victima cu un cuțit pe care îl avea asupra sa, B.D., l.M.I., B.P.A., care au declarat că au auzit pe partea vătămată spunând că a fost înjunghiat și l-au văzut lovit, motiv pentru care martorul B.D.

i-a dat primul ajutor și a sunat la 112. S-a reținut că în drept, fapta inculpatului de a lovi pe partea vătămată în zona abdominală cu cuțitul pe care îl avea asupra sa, în timp ce se aflau într- un loc public, cauzându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viața, realizează conținutul laturii obiective a infracțiunilor de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. și port ilegal de cuțit prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991. La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor, care a rezultat din modalitatea violentă de comitere și din urmările produse și persoana acestuia.

Referitor la conduita inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, s-a reținut că acesta nu are antecedente penale, iar pe parcursul judecării cauzei părții vătămate G.A. i-a fost plătită contravaloarea cheltuielilor făcute în vederea vindecării, astfel că în favoarea sa a fost reținută circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., precum și dispozițiile art. 72 alin. (2) C. pen., urmând a se coborî pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege. Având în vedere gravitatea faptelor, s-a apreciat că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea acesteia în regim de detenție. În condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen., neimpunându-se interzicerea celorlalte drepturi civile pentru motivele sus menționate.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și a arestării preventive, începând cu data de 11 octombrie 2011 și până la zi. Raportat la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă comisă și la faptul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura infracțiunii și consecințele produse, în baza art. 350 C. proc. pen. instanța de fond a apreciat că se impune menținerea stării de arest a inculpatului. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit la plângerea prealabilă a părții vătămate M.V.

împotriva inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., luându-se act de retragerea plângerii. S-a luat act că partea vătămată G.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul T.G., nemotivat în scris. Apărătorul ales al inculpatului, oral, a solicitat reducerea pedepselor, în raport de circumstanțele reale și personale ale acestuia precum și față de poziția sa procesuală. Prin decizia penală nr. 35 din 13 martie 2012 a Curții de Apel Bacău - Secția Penală, Cauze Minori și Familie, în baza art. 379, pct. 1, lit. b) C. proc. pen. a fost respins apelul declarat de inculpatul T.G., împotriva sentinței penale nr. 4/P din 27 ianuarie 2012, pronunțată în dosarul nr. 5495/103/2011 al Tribunalului Neamț, ca nefondat.

În baza art. 383, alin. (1 1 ) C. proc. pen., raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului. În baza art. 381 C. proc. pen. a fost dedusă în continuare durata arestului preventiv de la 27 ianuarie 2012 la zi. S-a constat că inculpatul a fost reprezentat de apărător ales. În baza art. 192, alin. (2) C. proc. pen. a fost obligă apelantul la plata a 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de prim control judiciar a constat că instanța de fond a apreciat în mod corect probele administrate legal în cauză, în baza cărora s-a reținut situația de fapt redată în considerentele sentinței penale apelate și vinovăția inculpatului.

S-a reținut că inculpatul a ales să se folosească de procedura simplificată a judecății, privind recunoașterea vinovăției, prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen., astfel că și motivele de apel vizează doar regimul sancționator aplicat de prima instanță. Sub acest aspect, s-a constat că instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepselor, acestea fiind proporționale cu gradul de pericol social al faptelor și consecințele produse, dar și cu datele ce caracterizează persoana inculpatului, care nu are antecedente penale. În acest sens s-a reținut că instanța de fond a redus mai întâi limitele de pedeapsă cu o treime, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., ajungându-se astfel la un minim special de 5 ani închisoare.

Prin reținerea de circumstanțe atenuante legale și judiciare, pedeapsa pentru infracțiunea cea mai gravă a fost redusă substanțial și sub acest minim, până la un cuantum de 3 ani închisoare. În aceste condiții, instanța de apel a apreciat că o nouă diminuare nu este justificată, în special în raport de urmarea imediată a infracțiunii sau care putea să se producă, prima instanță dând deja dovadă de o clemență accentuată. De asemenea, s-a mai apreciat că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică și sub aspectul rezolvării laturii civile a cauzei. În acest sens s-a reținut că părților vătămate unități medicale le-au fost acordate despăgubiri sub forma daunelor materiale în cuantumul solicitat și dovedit prin înscrisurile depuse la dosar.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul T.G. Ulterior declarării recursului de față, în ședința de judecată din data de 08 mai 2012, inculpatul, aflat în stare de arest și asistat de apărător desemnat di oficiu, a declarat personal că își retrage recursul. Asupra retragerii recursului de față ; Conform art. 385 4 alin. (2) C. proc. pen., părțile pot renunța la recurs, iar potrivit dispozițiilor art. 368 C. proc. pen. și pot retrage recursul în condițiile art. 369 C. proc. pen., care se aplică în mod corespunzător. În conformitate cu art. 369 alin. (1) C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, oricare dintre părți își poate retrage apelul declarat. Retragerea trebuie făcută personal sau prin mandatar special iar dacă partea se află în stare de deținere printr-o declarație atașată sau consemnată într-un proces verbal de către conducerea locului de deținere.

Având în vedere că prevederile textului de lege citat, care se aplică și în cazul recursului, sunt îndeplinite, în sensul că recurentul inculpat, prezent în instanță, și-a manifestat expres voința de a retrage recursul declarat urmează a se lua act și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii. În temeiul art. art. 385 17 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. , se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 11 octombrie 2011 la 08 mai 2012. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E la act de retragerea recursului declarat de inculpatul T.G. împotriva deciziei penale nr. 35 din 13 martie 2012 a Curții de Apel Bacău - Secția Penală, Cauze Minori și Familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 11 octombrie 2011 la 08 mai 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 08 mai 2012.