ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1455/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1455/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față;

În baza actelor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 4/P din 27 ianuarie 2012, pronunțată în dosarul nr. 5495/103/2011 al

Tribunalului Neamț, a fost condamnat inculpatul T.G., la pedepsele de:

-

3 (trei) ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de

art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C.

pen., cu aplicarea art.

74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., art. 76

alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen.;

-

1 (una) lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de port ilegal

de cuțit prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din

Legea nr. 61/1991 cu aplicarea

art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C.

pen., art. 76 lit. e) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen.

În

temeiul art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că infracțiunile sunt

în concurs real și, în baza art. 34 lit. b) C.

pen. și art. 35 C. pen. s-au

contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea

de 3 (trei) ani închisoare

și 2 ani

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit.

a) teza li și b) C. pen.

În

baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului, pe durata executării

pedepsei principale exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen.

În

temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În

baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada

reținerii și arestării preventive, începând cu data de11 octombrie 2011 la zi.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

raportat la art. 10 lit.

h) C. proc. pen., s-a dispus încetarea

procesului penal pornit la plângerea prealabilă a părții vătămate M.V. împotriva

inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prevăzută de art. 180 alin.

(1) C. pen., luând act de retragerea plângerii.

S-a

luat act că partea vătămată G.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În

baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 a fost obligat inculpatul să

achite Spitalului Județean de Urgență Piatra Neamț

suma de 2409,36 lei,

cheltuieli de spitalizare a părții vătămate G.A.,

sumă ce

va fi actualizată la data

executării, și Serviciului de Ambulanță Județean

Neamț suma de 703,68

lei, reprezentând cheltuieli de transport a aceleiași părți vătămate.

În

temeiul art. 346 alin. (4) C. proc. pen., au fost lăsate

nesoluționate acțiunile civile formulate de

Spitalului Județean de Urgență

Piatra Neamț și Serviciul de Ambulanță Județean

Neamț împotriva inculpatului, pentru plata cheltuielilor de spitalizare și

transport a părții vătămate M.V.

În

temeiul art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea unui cuțit cu rama

rabatabilă, în lungime de 7,8 cm și cu lățimea de 1,6 cm, aflat la Camera de

corpuri delicte a Tribunalului Neamț.

În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen. s-a dispus

a se restitui

inculpatului un topor cu circumferința tăișului de 16 cm

și coada în lungime de 83 cm, aflat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului

Neamț, după rămânerea definitivă a hotărârii.

S-a

constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales. în temeiul art. 191 C.

proc. pen. a fost obligat inculpatul să achite statului suma de 1.100 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță

a reținut

următoarea situație de fapt:

În

ziua de 8 octombrie 2011, inculpatul a plecat cu căruța de la domiciliul său

din satul Bistricioara, comuna Ceahlău, județul Neamț, la sora sa, T.P., care

locuiește în satul Bradu, comuna Grințieș, județul Neamț. împreună cu

inculpatul au venit și fratele său, T.l. și fratele prietenei sale, Ș.V.

Spre

seară, la întoarcerea spre casă, trecând pe lângă barul SC M. SRL, cei trei au

hotărât să se oprească și să consume băuturi alcoolice, motiv pentru care au

intrat în local și s-au așezat toți la o masă.

în timp ce serveau băuturi alcoolice și sucuri, inculpatul a observat

că la o altă masă se afla partea vătămată G.A., împreună cu mai mulți

consăteni. Inculpatul, în cursul urmăririi penale, a susținut că anterior

acestei date, a avut un conflict verbal cu partea vătămată la o discotecă și că

aceasta a afirmat că atunci când îl va prinde îl va bate.

În jurul orelor 21

30

, partea vătămată

s-a ridicat de la masă pentru a

pleca, moment în care s-a întâlnit cu

inculpatul, care de asemenea voia să părăsească barul. între cei doi s-a iscat

un conflict spontan, inculpatul lovind pe partea vătămată G.A. în zona

abdominală, cu un cuțit pe care îl purta asupra sa.

Imediat

inculpatul a fugit din bar, însă, fiind urmărit de alți consumatori care

intenționau să-l imobilizeze, a luat un topor din căruța cu care venise și,

fiind încolțit, a lovit pe partea vătămată M.V. cu partea netăioasă a lamei

toporului în zona abdomenului.

Inculpatul a reușit să se îndepărteze de locul

faptei și s-a deplasat la

locuința surorii sale, unde a lăsat cuțitul și

toporul folosite la comiterea faptelor într-o anexă, de unde au fost ridicate

de organele de urmărire penală.

Părțile vătămate G.A. și M.V. au fost transportate cu

ambulanța la Spitalul Județean de Urgență Neamț, prima dintre ele fiind supusă

unei intervenții chirurgicale.

Potrivit rapoartelor de constatare medico-legală din

11 octombrie 2011 întocmite de S.M.L. Neamț,

partea vătămată G.A.

a suferit o plagă înjunghiată penetrantă abdominală

cu hemiperitoneu masiv și șoc hemoragie, ce a necesitat 13-15 zile de îngrijiri

medicale pentru vindecare și care i-a pus în primejdie viața, iar partea

vătămată M.V. a suferit o contuzie abdominală, ce nu a necesitat pentru

vindecare îngrijiri medicale.

S-a

reținut că în timpul urmăririi penale inculpatul a susținut că a săvârșit

tentativa la infracțiunea de omor asupra părții vătămate G.A. fiind provocat de

acesta, care, pe fondul conflictului mai vechi, l-ar

fi lovit cu pumnul în față, motiv pentru care el a lovit cu cuțitul.

Instanța

de fond a apreciat că aceste aspecte nu rezultă însă din probele administrate

pe parcursul urmăririi penale.

În

acest sens s-a reținut că din declarațiile martorilor C.l.C. și Ț.N. rezultă că

în momentul în care cei doi s-au întâlnit față în față, inculpatul, fără să fie

agresat, l-a împins cu o mână pe G.A. și imediat l-a lovit cu un cuțit în

abdomen. Ceilalți martori audiați, respectiv B.D., l.M.I., B.P.A. nu au văzut

momentul conflictului, dar au văzut că partea vătămată era lovită. Doar

martorul Ș.V., care venise la bar cu inculpatul, a susținut că partea vătămată

ar fi lovit cu pumnul în față pe inculpat, însă această declarație este

subiectivă și nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, cu

atât mai mult cu cât chiar cumnatul inculpatului, martorul A.A.M. a declarat că

inculpatul a venit la domiciliul său, i-a spus că s-a bătut în bar și că îl

doare o mână. Or, din această ultimă declarație, rezultă că inculpatul nu a

relatat cumnatului său că ar fi fost provocat de partea vătămată și că ar fi

fost lovit în zona feței, plângându-se doar de durere la o mână, fiind posibil

să fi fost lovit în acea zonă anatomică de persoanele care l-au urmărit după

ieșirea din local.

Cu

privire la infracțiunea de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen.,

partea vătămată M.V. a declarat la termenul din 14

decembrie 2011 că își retrage plângerea formulată împotriva

inculpatului.

Instanța

de fond a apreciat că vinovăția inculpatului în comiterea celorlalte

infracțiuni reținute în sarcina sa rezultă din declarațiile martorilor C.l.C. și

Ț.N., care au relatat că au văzut când inculpatul a lovit victima cu un cuțit

pe care îl avea asupra sa, B.D., l.M.I., B.P.A., care au declarat că au auzit

pe partea vătămată spunând că a fost înjunghiat și l-au văzut lovit, motiv

pentru care martorul B.D. i-a dat primul ajutor și a sunat la 112.

S-a

reținut că în drept, fapta inculpatului de a lovi pe partea vătămată în

zona abdominală cu cuțitul pe care îl avea asupra

sa, în timp ce se aflau într-

un loc public, cauzându-i leziuni ce i-au

pus în primejdie viața, realizează conținutul laturii obiective a infracțiunilor

de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174,

art. 175 lit. i) C. pen. și port ilegal de cuțit prevăzută de art. 2 alin. (1) pct.

1 din Legea nr. 61/1991.

La individualizarea pedepsei aplicată

inculpatului, instanța de fond a

avut în vedere dispozițiile art. 72 C.

pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor, care a rezultat din

modalitatea violentă de comitere și din urmările produse și persoana acestuia.

Referitor

la conduita inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, s-a reținut că

acesta nu are antecedente penale, iar pe parcursul judecării

cauzei părții vătămate G.A. i-a fost plătită

contravaloarea

cheltuielilor făcute în vederea vindecării, astfel că în

favoarea sa a fost reținută circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1)

lit. a) C. pen., precum și dispozițiile art. 72 alin. (2) C. pen., urmând a se

coborî pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.

Având

în vedere gravitatea faptelor, s-a apreciat că scopul pedepsei nu poate fi

atins decât prin executarea acesteia în regim de detenție.

În

condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. s-a

interzis inculpatului exercitarea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza II

și lit. b) C. pen., neimpunându-se

interzicerea celorlalte drepturi civile pentru motivele sus menționate.

În

baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada

reținerii și a arestării preventive, începând cu data de 11 octombrie 2011 și

până la zi.

Raportat la pedeapsa prevăzută de lege pentru

infracțiunea cea mai

gravă comisă și la faptul că lăsarea în libertate a

inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere

natura infracțiunii și consecințele produse, în baza art. 350 C. proc. pen.

instanța de fond a apreciat că se impune menținerea stării de arest a

inculpatului.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

raportat la art. 10

lit. h) C. proc. pen., s-a dispus încetarea

procesului penal pornit la plângerea prealabilă a părții vătămate M.V.

împotriva inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prevăzută de art.

180 alin. (1) C. pen., luându-se act de retragerea plângerii.

S-a

luat act că partea vătămată G.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel

inculpatul T.G.,

nemotivat în scris.

Apărătorul

ales al inculpatului, oral, a solicitat reducerea pedepselor, în raport de

circumstanțele reale și personale ale acestuia precum și față de poziția sa

procesuală.

Prin

decizia penală nr. 35 din 13 martie 2012 a Curții de Apel Bacău - Secția

Penală, Cauze Minori și Familie, în baza art. 379, pct. 1, lit. b) C. proc.

pen. a fost respins apelul declarat de inculpatul T.G., împotriva sentinței

penale nr. 4/P din 27 ianuarie 2012, pronunțată în dosarul nr. 5495/103/2011 al

Tribunalului Neamț, ca nefondat.

În

baza art. 383, alin. (1

1

) C. proc. pen., raportat la art. 350 alin.

(1) C. proc. pen. a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului.

În

baza art. 381 C. proc. pen. a fost dedusă în continuare durata arestului

preventiv de la 27 ianuarie 2012 la zi.

S-a constat că inculpatul a fost reprezentat de

apărător ales.

În baza art. 192, alin. (2) C. proc. pen. a fost obligă

apelantul la plata a 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de

prim control judiciar

a constat că instanța de fond a apreciat în mod

corect probele administrate legal în cauză, în baza cărora s-a reținut situația

de fapt redată în

considerentele sentinței

penale apelate și vinovăția inculpatului.

S-a

reținut că inculpatul a ales să se folosească de procedura simplificată a

judecății, privind recunoașterea vinovăției, prevăzută de art. 320

1

C.

proc. pen., astfel că și motivele de apel vizează doar regimul sancționator

aplicat de prima instanță.

Sub

acest aspect, s-a constat că instanța de fond a făcut o justă individualizare a

pedepselor, acestea fiind proporționale cu gradul de pericol social al faptelor

și consecințele produse, dar și cu datele ce caracterizează persoana

inculpatului, care nu are antecedente penale.

În acest sens s-a reținut că instanța de fond a

redus mai întâi limitele de

pedeapsă cu o treime, ca urmare a aplicării

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., ajungându-se astfel la un

minim special de 5 ani închisoare. Prin reținerea de circumstanțe atenuante

legale și judiciare,

pedeapsa pentru

infracțiunea cea mai gravă a fost redusă substanțial și sub

acest minim,

până la un cuantum de 3 ani închisoare.

În

aceste condiții, instanța de apel a apreciat că o nouă diminuare nu

este justificată, în special în raport de urmarea

imediată a infracțiunii sau care

putea să se producă, prima instanță

dând deja dovadă de o clemență accentuată.

De asemenea, s-a mai apreciat că hotărârea

pronunțată de instanța de

fond este

legală și temeinică și sub aspectul rezolvării laturii civile a cauzei.

În acest sens s-a reținut că părților vătămate

unități medicale le-au fost

acordate despăgubiri sub forma daunelor

materiale în cuantumul solicitat și dovedit prin înscrisurile depuse la dosar.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

inculpatul T.G.

Ulterior declarării recursului de față, în ședința de

judecată din data de 08 mai 2012, inculpatul, aflat în stare de arest și

asistat de apărător desemnat di oficiu, a declarat personal că își retrage

recursul. Asupra retragerii recursului de față ;

Conform art. 385

4

alin. (2) C. proc.

pen., părțile pot renunța la

recurs, iar potrivit dispozițiilor art. 368

C. proc. pen. și pot retrage recursul în condițiile art. 369 C. proc. pen., care

se aplică în mod corespunzător.

În

conformitate cu art. 369 alin. (1) C. proc. pen., până la închiderea

dezbaterilor la instanța de apel, oricare dintre părți își poate retrage apelul

declarat.

Retragerea trebuie făcută personal sau prin mandatar special

iar dacă

partea se află în stare de

deținere printr-o declarație atașată sau consemnată

într-un proces

verbal de către conducerea locului de deținere.

Având în vedere că prevederile textului de lege

citat, care se aplică și în

cazul recursului, sunt îndeplinite, în

sensul că recurentul inculpat, prezent în instanță, și-a manifestat expres

voința de a retrage recursul declarat

urmează

a se lua act și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

În temeiul art. art. 385

17

alin. (4),

raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen.

, se va deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și

arestării

preventive de la 11 octombrie 2011 la 08 mai 2012.

În

temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la

plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

la

act de retragerea recursului declarat de inculpatul T.G. împotriva deciziei

penale nr. 35 din 13 martie 2012 a Curții de Apel Bacău - Secția Penală, Cauze

Minori și Familie.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de

la 11 octombrie 2011 la 08 mai 2012.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 08 mai 2012.