ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1981/2013

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 303 din 27 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. 3269/110/2012 s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de port ilegal de armă albă, din art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, în art. 1

1

alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, modificată.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c) și art. 76 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.D., cetățean român, studii 11 clase, căsătorit, 2 copii, ocupația agricultor, stagiul militar satisfăcut, sergent, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani, pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat (fapta din 4 ianuarie 2012).

În baza art. 1

1

alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată, cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c) coroborat cu art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de port ilegal de armă albă (fapta din 4 ianuarie 2012).

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. proc. pen. s-au contopit pedepsele principale în pedeapsa cea mai grea, la care s-a adăugat pedeapsa complementară.

Pedepse de executat: 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 86

2

C. pen. s-a stabilit durata termenului de încercare de 5 (cinci) ani, care începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art. 86

3

C. pen. s-a stabilit că, pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău, organ desemnat cu supravegherea sa;

b) să anunțe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 (opt) zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 86

4

C. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra împrejurărilor care atrag revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 15 (1) C. proc. pen. s-a luat act că partea civilă G.M. a renunțat la pretențiile civile formulate în cursul urmăririi penale.

În baza art. 15 (1) C. proc. pen. și art. 313 din Legea nr. 95/2006 a fost obligat inculpatul să plătească Spitalului orășenesc Buhuși suma de 827,01 RON, actualizată la data executării reprezentând cheltuieli de spitalizare.

În baza art. 118 pct. 1 lit. b) C. pen. s-a respins cererea procurorului privind confiscarea cuțitului corp delict.

În baza art. 7 coroborat cu art. 4 lit. b) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prevalarea probelor biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

S-a luat act că inculpatul a avut avocat ales, în fața primei instanțe.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului 1.600 RON, cheltuieli judiciare, din care 1.237 RON reprezintă cheltuieli efectuate în cursul urmării penale.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a avut în vedere următoarele:

Partea vătămată G.M. și inculpatul C.D., locuiesc pe aceeași stradă Orbic din Buhuși, la 3 (trei) case depărtare, unul de altul.

Până în luna noiembrie 2011 relațiile dintre cei doi vecini au fost bune.

În luna noiembrie 2011, G.M. (37 ani) și C.D. (31 de ani) s-au certat, altercația degenerând în violență, cei doi lovindu-se reciproc.

În legătură cu acel incident nu s-a depus nicio plângere la poliție, nu s-a declanșat niciun proces penal, cei doi aflându-se în relații de dușmănie.

În după amiaza zilei de 4 ianuarie 2012, în jurul orelor 16:00, partea vătămată G.M. împreună cu fiul său minor G.I.G. de aproape 14 ani  și socrul său S.I. s-au deplasat, pe jos spre fântâna situată la aproximativ 1 km de casă, pentru a adăpa animalele. Partea vătămată mergea în față, ducând o bovină de lanț, în spatele său se deplasa fiul G.I.G. care conducea un cal iar în urmă venea S.I., socrul său care ducea doi cai, șirul format din cei trei întinzându-se pe o distanță de circa 15 - 20 metri.

Când a ajuns la aproximativ 10 - 15 metri de fântână, partea vătămată s-a întâlnit cu inculpatul C.D., care se întorcea de la fântână, cu două găleți pline cu apă.

Inculpatul a lăsat gălețile jos și beat fiind a început să se certe cu partea vătămată, în legătură cu incidentul violent din luna noiembrie 2011.

Partea vătămată G.M. intuind că va fi lovit de către inculpatul C.D. aflat în stare de ebrietate evidentă, a dat să fugă din fața acestuia, însă inculpatul l-a ajuns din urmă, înjunghiindu-l în spate, în zona umărului stg. cu un cuțit, pe care întâmplător îl avea asupra sa. Partea vătămată simțind că a fost înjunghiat, s-a oprit și s-a întors înspre inculpat spre a-i cere explicații cu privire la cele întâmplate și de a riposta dacă era cazul, însă în loc de explicații, inculpatul s-a repezit cu briceagul cu intenția de a-l înjunghia pe G.M. în partea stângă față a toracelui, în zona inimii.

G.M. a reușit să devieze lovitura cu mâna stângă, cu prețul unei plăgi contuze la pumnul stg. și cu o plagă la încheietura mâinii stângi.

Văzând că C.D. nu are de gând să înceteze agresiunea, cu toate rugămințile celor de față și mai ales că era înarmat cu un cuțit, cu care îl înjunghiase deja, partea vătămată G.M. a luat-o la fugă, însă a fost ajuns din urmă și trântit la pământ.

Cu toate că a văzut că sângera plaga de la mâna stg. a victimei, inculpatul a continuat să întrebuințeze violențele, de data aceasta lovind un om căzut, la pământ. Astfel inculpatul s-a urcat pe G.M., înjunghiindu-l de mai multe ori în piciorul stg. în zona femurală, lovindu-l de câteva ori și cu mânerul cuțitului, în cap, în special în zona urechii drepte.

Toate aceste violențe s-au exercitat sub priirile îngrijorate ale copilului minor al victimei G.I.G., care țipa după ajutor și îl implora pe inculpat să nu-i omoare tatăl. A fost de față și socrul victimei, S.I. care a țipat în continuu la inculpat ca să înceteze agresiunea.

Într-un final, inculpatul s-a ridicat de pe victimă și a părăsit locul faptei, bucuros că s-a răzbunat și că de acum încolo, toți îi vor ști de frică, în timp ce victima ajutată de către membrii familiei sale a fost dusă acasă și apoi, cu un taxi, la Spitalul orășenesc din Buhuși, unde a fost internat, la chirurgie, cu diagnosticul: Agresiune. Plagă înjunghiată umăr stg., pumn stg. Multiple plăgi înjunghiate coapsa stg.

Din F.O. 1.278 rezultă că la Spital, plăgile au fost suturate, G.M. beneficiind de un tratament medicamentos, cu antibiotice și antialgice.

Din cuprinsul certificatului medico-legal 36A din 10 ianuarie 2012, eliberat de S.M.L. Bacău rezultă că G.M. a prezentat:

- scapular stg. Plagă tăiată de 2/0,3 cm suturată chirurgical;

- antebraț stg. 1/3 inferioară posterior, plagă cu margini netede oblică de 5/0,7 cm, interesând pielea și țesutul subentan, dehiscentă;

- coapsă stg. 1/3 medie extern, 2 plăgi tăiate vertical, una sub alta, de câte 0,3 cm suturate și alte 2 plăgi, a câte 1,5/0,3 cm, ușor oblic, de asemenea suturate;

Leziunile s-au putut produce cu un corp înțepător-tăios.

Pentru vindecarea leziunilor, victima a avut nevoie de 15 - 16 zile de îngrijiri medicale, fără să-i fi fost pusă în primejdie viața.

În cursul urmăririi penale, G.M. s-a constituit parte civilă în procesul-penal cu suma de 5.000 RON, reprezentând daune materiale și morale, însă în instanță împăcându-se cu inculpatul a renunțat la pretențiile civile.

Spitalul orășenesc Buhuși s-a constituit parte civilă cu suma de 827,01 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare.

Din declarațiile victimei și ale martorilor oculari din cursul urmăririi penale, cuțitul folosit de către inculpat la săvârșirea faptei, avea lungimea de 20 - 25 cm. Inculpatul a declarat însă că a lovit victima cu un briceag.

În instanță, briceagul a fost descris ca fiind mic de tot, de tip "peștișor". Chiar și cu un astfel de obiect, un om poate fi ucis.

Cert este că leziunile au fost produse cu un obiect înțepător-tăios.

Obiectul respectiv nu a fost ridicat în vederea confiscării, întrucât a fost aruncat de către inculpat, fără a putea fi găsit.

Prin Ordonanța procurorului din 18 aprilie 2012 față de C.D. s-a luat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 18 aprilie 2012, ora 12:00.

Inculpatul a confirmat împrejurarea că s-a împăcat cu partea vătămată, precizând că deși a înjunghiat-o de mai multe ori, nu a intenționat să o ucidă, urmând doar să se răzbune pe aceasta din cauza conflictului violent din luna noiembrie 2011.

S-a reținut că situația de fapt descrisă mai sus rezultă din: procesul-verbal de consemnarea plângerii; procesul-verbal de confirmare acte premergătoare; declarațiile părții vătămate; actele medicale; procesul-verbal examinare criminalistică obiecte de îmbrăcăminte cu planșe foto; declarațiile martorilor S.I., G.I.G. și G.V., coroborate cu declarațiile inculpatului.

Inițial inculpatul a fost cercetat pentru lovire, însă ulterior a fost schimbată încadrarea juridică în tentativă la infracțiunea de omor calificat, comis într-un loc public (art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen.), chiar dacă victima a avut nevoie de doar 15 - 16 zile de îngrijiri medicale și fără ca leziunile să fi pus în primejdie viața victimei, având în vedere împrejurările în care a fost comisă fapta, în sensul că victima a încercat să fugă întorcându-se cu spatele, moment în care inculpatul o lovește cu cuțitul în spate - scapular stâng (zonă ce interesează cordul și plămânii). Simțind lovitura de cuțit, partea vătămată se întoarce cu fața pentru a i se apăra și parează cu mâna stângă o a doua lovitură ce era îndreptată spre piept partea stângă (zonă de interes pentru inimă), fiind tăiat la antebraț (partea inferioară posterior). Cele două lovituri aplicate de inculpat cu cuțitul au avut intensitate mare, dar întrucât partea vătămată se afla în mișcare, plăgile provocate au avut dimensiuni reduse. După cea de-a doua lovitură partea vătămată a încercat să scape de agresor alergând în direcția fântânilor "din vale" dar după câteva zeci de metri a fost ajunsă de inculpat care a doborât-o la pământ cu fața în sus, s-a urcat peste ea și a lovit-o cu același cuțit de mai multe ori în coapsa piciorului stâng după care la strigătele și rugămințile martorilor S.I. și G.I.G. a încetat agresiunea și a părăsit locul faptei.

Instanța a constatat că într-adevăr fapta inculpatului C.D. constituie tentativă la infracțiunea de omor calificat, având în vedere că:

- a fost săvârșită pe fondul unui conflict anterior, din răzbunare;

- leziunile au fost produse cu un obiect înțepător-tăietor, apt de a ucide o persoană;

- plaga tăiată din zona umărului nu a fost profundă pentru că victima se afla în mișcare, îndepărtându-se prin fugă de lama cuțitului;

- a aplicat mai multe lovituri care vizau zone vitale ale corpului, victima reușind să devieze una dintre lovituri, cea care îi viza inima și apoi inculpatul a lovit un om căzut, trântit la pământ tot de el, în zona în care se afla artera femurală;

- perseverența cu care a aplicat victimei numeroase lovituri, nefiind stânjenit de țipetele martorilor oculari care îi cereau să înceteze agresiunea.

Inculpatul a avut intenția de a ucide și a acționat în acest scop însă nu și-a atins planul datorită faptului că aflându-se în stare de ebrietate, partea vătămată s-a putut apăra în mod eficient, energic, astfel că numărul mic de zile de îngrijiri medicale nu are relevanță sub aspectul încadrării juridice a faptei cu violență. Noțiunea de punere în primejdie a vieții utilizată în actele medico-legale privește aspectele medicale, care în speță n-au fost contestate, în timp ce tentativa la infracțiunea de omor are în vedere aspectele juridice care decurg din împrejurările de fapt.

Referitor la infracțiunea de port ilegal de armă albă, Legea nr. 61/1991 nu enumeră briceagul, ca armă albă ci doar cuțitul.

Inculpatul a susținut că a înjunghiat victima cu un briceag, mic de tot.

Atâta vreme cât obiectul înțepător, tăietor a fost aruncat, susținerile inculpatului nu s-au confirmat și apoi, briceag să fi fost nu prezintă relevanță în cauză deoarece și briceagul este tot un cuțit.

Având în vedere dimensiunile tăieturilor, de pe hainele victimei și chiar a plăgilor înjunghiate, instanța a constatat că inculpatul a fost înarmat cu un cuțit, nicidecum cu un briceag.

Prin rechizitoriu s-a solicitat confiscarea în echivalent bănesc a cuțitului corp delict, însă instanța a constatat că nu este posibil acest lucru, atâta vreme cât obiectul înțepător-tăietor nu a fost găsit.

Având în vedere cele de mai sus, instanța a constatat că cererea de schimbare a încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală ori lovire nu este întemeiată.

Infracțiunea de port ilegal de armă albă a existat într-adevăr, numai că încadrarea juridică a faptei nu este cea din rechizitoriu ci cea prevăzută de art. 1

1

alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/991, modificată.

Cum pentru îndreptarea greșelii nu există o altă posibilitate, s-a procedat potrivit art. 334 C. proc. pen.

Inculpatul a lovit un om căzut, cu intenția de a-l ucide, sub privirile îngrozite ale unui copil.

Vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită, astfel că s-a dispus condamnarea acestuia pentru fiecare dintre infracțiunile supuse judecății.

La individualizarea pedepselor s-au reținut circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b), c) C. pen., motivat de faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și apoi împăcându-se cu victima a dovedit o comportare bună și ulterior comiterii faptei. Din moment ce victima a renunțat la pretențiile civile inițiale de la inculpat, dovedește că acesta din urmă a făcut tot ceea ce trebuia pentru a înlătura consecințele violențelor întrebuințate.

Astfel că, pentru fiecare infracțiune inculpatului i-au fost aplicate pedepse principale sub minimul special prevăzut de lege. Pentru tentativa la infracțiunea de omor calificat comis într-un loc public (pe un drum, în apropierea unei fântâni) inculpatului i-a fost aplicată și pedeapsa complementară.

Faptele fiind concurente s-a făcut aplicarea regulilor concursului de infracțiuni, stabilindu-se pedeapsa de executat.

Pe lângă pedeapsa principală și complementară, inculpatului i-a fost aplicată și pedeapsa accesorie.

Analizând comportarea inculpatului, instanța a constatat că scopul pedepsei va fi atins fără executarea acesteia în condiții de detenție.

Astfel că s-a făcut aplicarea art. 86

1

, 86

2

, 86

3

și 86

4

C. pen.

Ca efect al suspendării pedepsei principale a fost suspendată și pedeapsa accesorie.

Sub aspectul laturii civile, s-a luat act că partea civilă a renunțat la pretenții, în schimb inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor de spitalizare prilejuite de internarea victimei.

Împotriva sentinței penale mai sus menționate a formulat în termen legal apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, respectiv:

- greșita schimbare a încadrării juridice după închiderea dezbaterilor în baza unui text de lege inexistent;

- greșita individualizare a pedepsei pentru infracțiunea de tentativă de omor calificat și modalitatea de executare;

Prin Decizia penală nr. 28 din 19 februarie 2013, Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, împotriva Sentinței penale nr. 303 din 27 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. 3269/110/2012, cu privire la latura penală a cauzei.

A desființat sentința penală apelată sub aspectul arătat și rejudecând cauza în apel:

A reținut încadrarea dată faptelor prin actul de sesizare și în consecință:

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.D., fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani, pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat (fapta din 4 ianuarie 2012).

În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată, cu aplicarea art. 74 lit. a) coroborat cu art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de port ilegal de armă albă (fapta din 4 ianuarie 2012).

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. proc. pen., a contopit pedepsele principale în pedeapsa cea mai grea, la care a adăugat pedeapsa complementară.

Pedepse de executat: 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a apreciat că în cauză a fost reținută corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, reținând încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare și condamnând inculpatul la aceeași pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, ca și instanța de fond, însă cu executare, în regim de detenție, înlăturând suspendarea executării acesteia.

Împotriva acestei decizii, în termenul legal de 10 zile prevăzut de art. 385

3

C. proc. pen., inculpatul C.D. a formulat recurs, criticile formulate de acesta vizând greșita aplicare a legii de către instanța de apel, solicitând menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță.

În susținerea recursului, inculpatul invocă cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., în baza căruia instanța de recurs examinează cauza numai prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen., cât și din perspectiva art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele care urmează:

Reține Înalta Curte că situația de fapt a fost în mod temeinic stabilită de instanța de fond care a realizat o analiză amplă și obiectivă a întregului ansamblu probator administrat în cele două faze ale procesului penal, încadrarea juridică este justă și corespunde situației de fapt, în mod corect apreciind instanța că se impune tragerea la răspundere penală a inculpatului.

Astfel, rezultă din probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în mod direct și nemijlocit în faza de cercetare judecătorească că faptele săvârșite de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. d) C. pen. și de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată.

Astfel, în mod corect s-a reținut în cauză că infracțiunea prevăzută de art. 21 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 este o infracțiune de pericol, care nu își pierde individualitatea, fapta de a purta fără drept un instrument apt să provoace moartea nefiind incriminată în dispozițiile art. 175 C. pen.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, Înalta Curte apreciază că în cauză s-a procedat la o justă individualizare a pedepsei, în raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, modalitatea concretă de comitere a faptelor, urmările acestora, limitele de pedeapsă, cât și circumstanțele personale (nu are antecedente penale, atitudine conștiincioasă față de muncă, comportare corectă în societate, are doi copii minori în întreținere), aspecte ce au condus la stabilirea unei pedepse care prin cuantum și modalitate de executare este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei, astfel cum sunt reglementate de dispozițiile art. 52 C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea conținând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizată în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite, pe viitor, săvârșirea de fapte penale.

În speță, instanța de control judiciar a apreciat corect asupra gravității faptelor, dar și a împrejurărilor în care au fost comise, coroborate cu persoana inculpatului, condiții în care nu se impune menținerea dispozițiilor primei instanțe de executare a pedepsei prin suspendare sub supraveghere.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul declarat de inculpat, ca nefondat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.D. împotriva Deciziei penale nr. 28 din 19 februarie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 07 iunie 2013.

Procesat de GGC - AM