ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2107/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 253 din 2 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Buzău a fost condamnat inculpatul S.I. la 9 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și degradare militară pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. Inculpatului i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata și condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. Conform art. 350 alin. (1) C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., s-a computat din pedeapsă, detenția acestuia începând cu data de 18 februarie 2004 la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuțitului care a fost folosit de inculpat la comiterea infracțiunii. În latură civilă, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile C.J.A.S. Buzău suma de 10.019.128 lei reprezentând cheltuieli efectuate cu spitalizarea victimei B.D. și s-a luat act că acesta nu s-a constituit parte civilă. Inculpatul a mai fost obligat la plata sumei de 5.000.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut în fapt că, în ziua de 15 februarie 2004, în jurul orei 17,30, inculpatul a fost vizitat, la domiciliul său din comuna Movila Banului, satul Limpeziș, județul Buzău, de cumătrul său A.V. care era supărat întrucât fusese părăsit de soție, care a părăsit domiciliul și a plecat la părinții ei din județul Călărași.

Cei doi au consumat împreună o jumătate de litru de coniac, după care s-au deplasat la locuința martorului A.V. unde au băut vin. În jurul orei 20,30, martorul a mers la vecinul său T.G.I. să împrumute mălai și aici, s-a întâlnit cu partea vătămată B.D., care locuiește pe aceeași stradă și se afla în vizită cu concubina sa P.M. A.V. i-a invitat la locuința lui și aici, au consumat toți patru vin, ajungând în stare de ebrietate. În jurul orelor 22,00, concubinele lui T.G.I. și B.D. au mers după ei pentru a-i lua acasă, dar nu au reușit, rămânând și ele în compania acestora. Instanța de fond a mai constatat că, în jurul orei 24,00, partea vătămată B.D. a ieșit din locuință și a luat două sticle cu vin de la groapa din curtea lui A.V.

și s-a deplasat pe stradă, fiind observat de inculpat care l-a avertizat pe cumătrul său. Acesta a fost deranjat de faptul că partea vătămată i-a furat vin și, fiind în stare avansată de ebrietate, a adresat reproșuri și injurii invitaților și le-a cerut să părăsească locuința, ceea ce aceștia l-au și făcut. Inculpatul S.I. a rămas împreună cu A.V. și la insistențele celui dintâi au mers la domiciliul părții vătămate să-i ceară restituirea celor două sticle cu vin, făptuitorul luând cu el un cuțit, iar martorul o bâtă. În momentul în care cei doi au ajuns la domiciliul victimei, motivează prima instanță, i-au adresat din stradă injurii și amenințări și i-au cerut să le restituie vinul. Partea vătămată a negat că a furat vin, le-a adresat și ea injurii și le-a cerut să plece.

La refuzul acestora B.D. a luat din curte un arac și a ieșit în stradă, l-a lovit cu aracul pe inculpatul S.I., iar A.V. s-a retras pe partea cealaltă a drumului. Făptuitorul s-a apărat, a smuls aracul din mâna părții vătămate și l-a lovit cu acesta până când s-a rupt deoarece era putred. Tribunalul a mai reținut că, în aceste împrejurări, inculpatul a scos cuțitul din buzunar și l-a lovit pe B.D. în abdomen, după care aplecat împreună cu A.V. Partea vătămată a intrat în locuință, ajutat de concubina sa P.M. și a constatat că este tăiat în zona abdominală, dar nu a realizat gravitatea leziunii, fiind internat a doua zi la Spitalul Județean Buzău, unde s-a intervenit chirurgical fiindu-i astfel salvată viața.

Din raportul de expertiză medico-legală nr. 137/0/18 februarie 2004 efectuat de Serviciul medico-legal Buzău, rezultă că leziunea traumatică suferită de partea vătămată, a fost produsă prin lovire cu un corp dur și ascuțit, posibil cuțit, necesită pentru vindecare circa 30-35 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații și a pus în primejdie viața acesteia. Prima instanță a mai arătat că pe parcursul cercetării judecătorești inculpatul a retractat recunoașterile din faza de urmărire penală și a susținut că fapta a fost comisă de A.V., dar acesta a precizat că fapta a fost săvârșită de S.I. Tribunalul a reținut însă că din materialul probator administrat în cauză rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului și că fapta acestuia constituie infracțiunea de tentativă la omor calificat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul criticând-o numai sub aspectul individualizării pedepsei aplicate susținând în esență că recunoaște fapta, pe care o regretă, dat consideră că pedeapsa este prea aspră față de circumstanțele sale personale referitoare la împrejurarea că are 3 copii în întreținere, iar concubina sa este bolnavă. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 50 din 2 februarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat cu motivarea că pedeapsa de 9 ani închisoare a fost just individualizată avându-se în vedere gradul de pericol social al faptei comise și datele care caracterizează persoana făptuitorului. Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.I.

care a invocat cazurile de casare, prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen. și a susținut, în esență, că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, fapta fiind comisă de A.V., care a lovit cu cuțitul în abdomen pe partea vătămată. Ca atare, inculpatul a cerut să fie achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, să se rețină în favoarea sa circumstanța atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., și să i se reducă pedeapsa aplicată. Recursul este nefondat. Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că instanțele au reținut corect că inculpatul este autorul faptei din noaptea de 15 februarie 2004. După ce au consumat băuturi alcoolice, inculpatul s-a deplasat împreună cu martorul A.V.

la domiciliul părții vătămate pentru a le restitui două sticle cu vin luate de la domiciliul acestuia și după ce i-au adresat injurii și amenințări, făptuitorul l-a lovit, în stradă, cu un cuțit în abdomen cauzându-i leziuni care i-au pus în primejdie viața. Referitor la declarațiile oscilante ale inculpatului este de reținut că în cursul urmăririi penale acesta a recunoscut comiterea infracțiunii în modalitatea prezentată, pentru ca în fața primei instanțe a încercat să acrediteze ideea că fapta a fost comisă de A.V. care l-a însoțit la domiciliul victimei în noaptea respectivă.

Pentru a putea fi luate în considerare revenirile inculpatului în fața instanței de fond cu privire la declarațiile date în cursul urmăririi penale, când a recunoscut săvârșirea faptei imputate, este necesar pe de o parte ca modificarea poziției acestuia să fie determinată de motive temeinice, convingător deosebite, și, pe de altă parte, noile declarații să se coroboreze cu celelalte probe administrate în cauză. Nu numai că susținerile inculpatului din timpul cercetării judecătorești nu se coroborează cu probele administrate, dar, ulterior, în apel, acesta a criticat sentința numai sub aspectul individualizării pedepsei recunoscând prin memoriul de la dosar și în ultimul cuvânt, comiterea infracțiunii, precizând că o regretă.

Instanța de fond a înlăturat motivat declarațiile nesincere ale inculpatului deoarece sunt infirmate de materialul probator administrat în cauză. Din declarațiile date de partea vătămată B.D. rezultă că inculpatul l-a lovit cu cuțitul în abdomen, întrucât în acel moment doar el s-a aflat față în față cu victima și a fost cel care a strigat „du-te în casă, te-am tăiat”. Concubina victimei, P.M. a precizat în declarațiile date, în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești că l-a auzit pe inculpat, în timpul conflictului, strigând la partea vătămată să se ducă în casă că a fost tăiat. Martorul A.V., în mod constant, pe tot parcursul procesului, a declarat că inculpatul este autorul faptei și a indicat modul și împrejurările în care a fost comisă.

În urma examinărilor cu aparatul poligraf nu s-a constatat un comportament schimbat la martorul A.V., pe când, în ceea ce-l privește pe inculpatul S.I. s-au evidențiat modificări psihofiziologice semnificativ caracteristice reactivității emoționale care pot să conducă la concluzia privind detecția comportamentului simulat, astfel cum se concluzionează în rapoartele de constatare tehnico-științifică nr. 508163 din 19 noiembrie 2004 efectuate de I.P.J. Prahova, Laboratorul de Detecție a Compartimentului Simulat. În raport de probele analizate se constată că fapta inculpatului este dovedită cu prisosință și că a fost corect reținută în sarcina acestuia. Nici cel de-al doilea motiv de recurs prin care inculpatul a solicitat să se rețină în favoarea lui circumstanța atenuantă a provocării și să se reducă pedeapsa aplicată, nu este întemeiat.

Nu se poate considera că tentativa la omor calificat a fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, în sensul art. 73 lit. b) C. pen., atâta timp cât inculpatul a provocat conflictul dintre părți. Acesta s-a deplasat împreună cu A.V., ambii în stare de ebrietate, noaptea târziu, la domiciliul părții vătămate, i-au adresat din stradă, injurii și amenințări, iar victima, în momentul în care a ieșit la poartă, a ripostat lovindu-l pe S.I. cu un arac care s-a rupt deoarece era putred, după care inculpatul i-a aplicat o lovitură în abdomen cu un cuțit. În aceste condiții conflictul fiind declanșat de inculpat, el nu poate beneficia de circumstanța atenuantă a provocării.

Referitor la pedeapsa de 9 ani închisoare, aplicată de către instanța de fond și menținută de instanța de apel se constată că aceasta a fost just stabilită cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul sporit de pericol social al faptei și circumstanțele personale ale inculpatului care nu a fost sincer în cursul procesului și este recidivist. Datele personale invocate de recurentul inculpat în favoarea sa, referitoare la situația familială și anume la împrejurarea că are trei copii minori, iar concubina este bolnavă, au fost avute în vedere de instanțe, sancțiunea nedepășind cu mult limita minimă de pedeapsă ce putea fi aplicată. Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., urmează ca recursul declarat de inculpat să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Deoarece recurentul inculpat este arestat preventiv în această cauză, conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsă detenția acestuia de la 18 februarie 2004 la 28 martie 2005. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 50 din 2 februarie 2005 a Curții de Apel Ploiești. Deduce din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpatului de la 18 februarie 2004 la 28 martie 2005. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 martie 2005.