ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2107/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 253

din 2 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Buzău a fost condamnat

inculpatul S.I. la 9 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și degradare militară pentru

săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C.

pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37

lit. b) C. pen.

Inculpatului i s-au interzis

drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata și condițiile prevăzute de

art. 71 C. pen.

Conform art. 350 alin. (1)

C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C.

pen., s-a computat din pedeapsă, detenția acestuia începând cu data de 18

februarie 2004 la zi.

În baza art. 118 lit. b) C.

pen., s-a dispus confiscarea cuțitului care a fost folosit de inculpat la

comiterea infracțiunii.

În latură civilă, inculpatul

a fost obligat să plătească părții civile C.J.A.S. Buzău suma de 10.019.128 lei

reprezentând cheltuieli efectuate cu spitalizarea victimei B.D. și s-a luat act

că acesta nu s-a constituit parte civilă.

Inculpatul a mai fost

obligat la plata sumei de 5.000.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a pronunța această

soluție, s-a reținut în fapt că, în ziua de 15 februarie 2004, în jurul orei

17,30, inculpatul a fost vizitat, la domiciliul său din comuna Movila Banului,

satul Limpeziș, județul Buzău, de cumătrul său A.V. care era supărat întrucât

fusese părăsit de soție, care a părăsit domiciliul și a plecat la părinții ei

din județul Călărași. Cei doi au consumat împreună o jumătate de litru de

coniac, după care s-au deplasat la locuința martorului A.V. unde au băut vin.

În jurul orei 20,30, martorul a mers la vecinul său T.G.I. să împrumute mălai

și aici, s-a întâlnit cu partea vătămată B.D., care locuiește pe aceeași stradă

și se afla în vizită cu concubina sa P.M.

A.V. i-a invitat la locuința

lui și aici, au consumat toți patru vin, ajungând în stare de ebrietate.

În jurul orelor 22,00,

concubinele lui T.G.I. și B.D. au mers după ei pentru a-i lua acasă, dar nu au

reușit, rămânând și ele în compania acestora.

Instanța de fond a mai

constatat că, în jurul orei 24,00, partea vătămată B.D. a ieșit din locuință și

a luat două sticle cu vin de la groapa din curtea lui A.V. și s-a deplasat pe

stradă, fiind observat de inculpat care l-a avertizat pe cumătrul său. Acesta a

fost deranjat de faptul că partea vătămată i-a furat vin și, fiind în stare

avansată de ebrietate, a adresat reproșuri și injurii invitaților și le-a cerut

să părăsească locuința, ceea ce aceștia l-au și făcut.

Inculpatul S.I. a rămas

împreună cu A.V. și la insistențele celui dintâi au mers la domiciliul părții

vătămate să-i ceară restituirea celor două sticle cu vin, făptuitorul luând cu

el un cuțit, iar martorul o bâtă.

În momentul în care cei doi

au ajuns la domiciliul victimei, motivează prima instanță, i-au adresat din

stradă injurii și amenințări și i-au cerut să le restituie vinul. Partea

vătămată a negat că a furat vin, le-a adresat și ea injurii și le-a cerut să

plece. La refuzul acestora B.D. a luat din curte un arac și a ieșit în stradă,

l-a lovit cu aracul pe inculpatul S.I., iar A.V. s-a retras pe partea cealaltă

a drumului. Făptuitorul s-a apărat, a smuls aracul din mâna părții vătămate și

l-a lovit cu acesta până când s-a rupt deoarece era putred.

Tribunalul a mai reținut că,

în aceste împrejurări, inculpatul a scos cuțitul din buzunar și l-a lovit pe

B.D. în abdomen, după care aplecat împreună cu A.V. Partea vătămată a intrat în

locuință, ajutat de concubina sa P.M. și a constatat că este tăiat în zona

abdominală, dar nu a realizat gravitatea leziunii, fiind internat a doua zi la

Spitalul Județean Buzău, unde s-a intervenit chirurgical fiindu-i astfel

salvată viața.

Din raportul de expertiză

medico-legală nr. 137/0/18 februarie 2004 efectuat de Serviciul medico-legal

Buzău, rezultă că leziunea traumatică suferită de partea vătămată, a fost

produsă prin lovire cu un corp dur și ascuțit, posibil cuțit, necesită pentru

vindecare circa 30-35 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații și

a pus în primejdie viața acesteia.

Prima instanță a mai arătat

că pe parcursul cercetării judecătorești inculpatul a retractat recunoașterile

din faza de urmărire penală și a susținut că fapta a fost comisă de A.V., dar

acesta a precizat că fapta a fost săvârșită de S.I.

Tribunalul a reținut însă că

din materialul probator administrat în cauză rezultă cu certitudine vinovăția

inculpatului și că fapta acestuia constituie infracțiunea de tentativă la omor

calificat.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul criticând-o numai sub aspectul individualizării

pedepsei aplicate susținând în esență că recunoaște fapta, pe care o regretă,

dat consideră că pedeapsa este prea aspră față de circumstanțele sale personale

referitoare la împrejurarea că are 3 copii în întreținere, iar concubina sa

este bolnavă.

Curtea de Apel Ploiești,

prin decizia penală nr. 50 din 2 februarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpat cu motivarea că pedeapsa de 9 ani închisoare a fost just

individualizată avându-se în vedere gradul de pericol social al faptei comise

și datele care caracterizează persoana făptuitorului.

Împotriva acestor hotărâri,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.I. care a invocat cazurile de

casare, prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen. și a

susținut, în esență, că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de

tentativă la omor calificat, fapta fiind comisă de A.V., care a lovit cu

cuțitul în abdomen pe partea vătămată.

Ca atare, inculpatul a cerut

să fie achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1)

lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, să se rețină în favoarea sa

circumstanța atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., și

să i se reducă pedeapsa aplicată.

Recursul este nefondat.

Din analiza materialului

probator administrat în cauză rezultă că instanțele au reținut corect că

inculpatul este autorul faptei din noaptea de 15 februarie 2004.

După ce au consumat băuturi

alcoolice, inculpatul s-a deplasat împreună cu martorul A.V. la domiciliul

părții vătămate pentru a le restitui două sticle cu vin luate de la domiciliul

acestuia și după ce i-au adresat injurii și amenințări, făptuitorul l-a lovit,

în stradă, cu un cuțit în abdomen cauzându-i leziuni care i-au pus în primejdie

viața.

Referitor la declarațiile

oscilante ale inculpatului este de reținut că în cursul urmăririi penale acesta

a recunoscut comiterea infracțiunii în modalitatea prezentată, pentru ca în

fața primei instanțe a încercat să acrediteze ideea că fapta a fost comisă de

A.V. care l-a însoțit la domiciliul victimei în noaptea respectivă.

Pentru a putea fi luate în

considerare revenirile inculpatului în fața instanței de fond cu privire la

declarațiile date în cursul urmăririi penale, când a recunoscut săvârșirea

faptei imputate, este necesar pe de o parte ca modificarea poziției acestuia să

fie determinată de motive temeinice, convingător deosebite, și, pe de altă

parte, noile declarații să se coroboreze cu celelalte probe administrate în

cauză.

Nu numai că susținerile

inculpatului din timpul cercetării judecătorești nu se coroborează cu probele

administrate, dar, ulterior, în apel, acesta a criticat sentința numai sub

aspectul individualizării pedepsei recunoscând prin memoriul de la dosar și în

ultimul cuvânt, comiterea infracțiunii, precizând că o regretă.

Instanța de fond a înlăturat

motivat declarațiile nesincere ale inculpatului deoarece sunt infirmate de

materialul probator administrat în cauză.

Din declarațiile date de

partea vătămată B.D. rezultă că inculpatul l-a lovit cu cuțitul în abdomen,

întrucât în acel moment doar el s-a aflat față în față cu victima și a fost cel

care a strigat „du-te în casă, te-am tăiat”.

Concubina victimei, P.M. a

precizat în declarațiile date, în cursul urmăririi penale și al cercetării

judecătorești că l-a auzit pe inculpat, în timpul conflictului, strigând la

partea vătămată să se ducă în casă că a fost tăiat.

Martorul A.V., în mod

constant, pe tot parcursul procesului, a declarat că inculpatul este autorul faptei

și a indicat modul și împrejurările în care a fost comisă.

În urma examinărilor cu

aparatul poligraf nu s-a constatat un comportament schimbat la martorul A.V.,

pe când, în ceea ce-l privește pe inculpatul S.I. s-au evidențiat modificări

psihofiziologice semnificativ caracteristice reactivității emoționale care pot

să conducă la concluzia privind detecția comportamentului simulat, astfel cum

se concluzionează în rapoartele de constatare tehnico-științifică nr. 508163

din 19 noiembrie 2004 efectuate de I.P.J. Prahova, Laboratorul de Detecție a

Compartimentului Simulat.

În raport de probele

analizate se constată că fapta inculpatului este dovedită cu prisosință și că a

fost corect reținută în sarcina acestuia.

Nici cel de-al doilea motiv

de recurs prin care inculpatul a solicitat să se rețină în favoarea lui

circumstanța atenuantă a provocării și să se reducă pedeapsa aplicată, nu este

întemeiat.

Nu se poate considera că

tentativa la omor calificat a fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice

tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate,

în sensul art. 73 lit. b) C. pen., atâta timp cât inculpatul a provocat

conflictul dintre părți.

Acesta s-a deplasat împreună

cu A.V., ambii în stare de ebrietate, noaptea târziu, la domiciliul părții

vătămate, i-au adresat din stradă, injurii și amenințări, iar victima, în

momentul în care a ieșit la poartă, a ripostat lovindu-l pe S.I. cu un arac

care s-a rupt deoarece era putred, după care inculpatul i-a aplicat o lovitură

în abdomen cu un cuțit.

În aceste condiții

conflictul fiind declanșat de inculpat, el nu poate beneficia de circumstanța

atenuantă a provocării.

Referitor la pedeapsa de 9 ani

închisoare, aplicată de către instanța de fond și menținută de instanța de apel

se constată că aceasta a fost just stabilită cu respectarea criteriilor

prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul sporit de pericol social al

faptei și circumstanțele personale ale inculpatului care nu a fost sincer în

cursul procesului și este recidivist.

Datele personale invocate de

recurentul inculpat în favoarea sa, referitoare la situația familială și anume

la împrejurarea că are trei copii minori, iar concubina este bolnavă, au fost

avute în vedere de instanțe, sancțiunea nedepășind cu mult limita minimă de pedeapsă

ce putea fi aplicată.

Pentru aceste considerente,

având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în

considerare din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

urmează ca recursul declarat de inculpat să fie respins, ca nefondat, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Deoarece recurentul inculpat

este arestat preventiv în această cauză, conform art. 88 C. pen., se va deduce

din pedeapsă detenția acestuia de la 18 februarie 2004 la 28 martie 2005.

În baza art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 50 din 2

februarie 2005 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedeapsă timpul

arestării preventive a inculpatului de la 18 februarie 2004 la 28 martie 2005.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 martie 2005.