ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6168/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 206/2004, Tribunalul Teleorman l-a condamnat pe inculpatul G.C.M., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 175 – art. 175 lit. c) C. pen., la o pedeapsă de 17 ani închisoare. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 C. pen., în condițiile art. 71 C. pen. S-au interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 6 ani începând cu data terminării pedepsei principale a închisorii. S-a dedus degradarea militară a inculpatului. S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive începând cu 1 martie 2004 și până la 17 august 2004. S-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.

S-a constatat că partea vătămată G.A. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal. A obligat inculpatul la plata sumei de 357.348 lei către C.A.S. Teleorman cu titlu de despăgubiri reprezentând cheltuieli de spitalizare. A fost obligat inculpatul la 7.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 800.000 lei onorariul avocatului din oficiu (400.000 lei în faza de urmărire penală și 400.000 lei în cursul judecății) se avansează din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Inculpatul locuia cu părinții săi la domiciliul acestora, între ei existând numeroase conflicte generate de faptul că nu avea loc de muncă, nu realiza venituri și nu era căsătorit.

Pe fondul acestor discuții, despre care inculpatul afirma că existau din cauza faptului că nu se putea face înțeles, acesta își lovea părinții și, în special, mama. În repetate rânduri, victima a sesizat organele de poliție cu privire la comportamentul fiului său, dar, așa cum reiese din rezoluția din 22 august 2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria, ulterior își retrăgea plângerea sau revenea asupra sesizării făcute. Așa cum reiese din declarația martorului G.V., victima era speriată, nu avea curaj să reclame abuzurile exercitate de către fiul său și o îndemna pe vecina sa să facă acest lucru. În urma sesizării făcute, inculpatul a fost de mai multe ori sancționat contravențional, iar din declarațiile date în fața organelor de poliție recunoștea și se angaja că nu va mai repeta aceste fapte.

Din conținutul foii de observație clinică generală emisă de unitatea Poroschia rezultă că mama inculpatului a afirmat că nu mai putea conviețui cu acesta deoarece o lovea și distrugea bunurile. Chiar inculpatul recunoaște în scrisoarea atașată foii de observație clinică faptul că se afla în conflict cu mama sa, victima, conflict despre care afirma că afectează întreaga familie, dar apreciază că motivul principal îl constituie lipsa de educație și cultură a părinților, care „sunt bătrâni și bolnavi și au pierdut simțul realității”. Pe fondul acestor neînțelegeri, inculpatul, la data de 26 aprilie 2004, în jurul orelor 21,00, a exercitat în mod repetat acte de violență asupra mamei sale, așa cum rezultă din declarația martorei I.O.I., vecina de apartament, care a auzit de mai multe ori victima strigând de durere datorită agresiunii la care era supusă.

Deși inculpatul nu a recunoscut nici în faza de urmărire penală, nici în cadrul cercetării judecătorești că a lovit-o pe mama sa, declarația acestuia este combătută de toate celelalte probe administrate în cauză. Martorul G.I. afirmă că inculpatul a lovit-o pe victimă în mod repetat, a lăsat-o zăcând în mijlocul sufrageriei și nu i-a permis să anunțe ambulanța, făcând acest lucru abia a doua zi, profitând de faptul că inculpatul a ieșit din apartament și a lăsat ușa deschisă. Aceste afirmații se coroborează cu cele ale martorei G.A. care relatează cum, cu două zile înainte de agresiunea care a provocat moartea victimei, inculpatul o lovise pe mama sa și, când martora a încercat să anunțe poliția și salvarea, a fost și ea agresată.

Și declarația martorei I.O. este în sensul că inculpatul a lovit-o în mod repetat pe mama sa atât în ziua de 26 februarie 2004, cât și noaptea, însă nu a mai sunat la poliție, deoarece victima făcea acest lucru și de trei ori pe zi, însă nu au fost luate măsuri. Apreciind, în drept fapta inculpatului de a fi lovit victima cu intenția directă de a-i suprima viața întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen. Prin decizia nr. 701 din 30 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, reținându-se, în plus, că susținerile inculpatului referitor la faptul că adevăratul autor este tatăl său sunt infirmate de starea sănătății acestuia (tatăl are hemipareză dreaptă și se deplasează cu dificultate) care l-ar fi împiedicat să exercite violențe de intensitatea celor constatate pe corpul victimei, dar și de probele administrate.

În perioada 14 iulie 2003 – 13 februarie 2004, G.C.M. a fost internat de mai multe ori la Spitalul de Psihiatrie Poroschia, deoarece a continuat să exercite acte de violență asupra mamei sale, și să deterioreze bunuri din apartament (vezi copii F.O. eliberate de Spitalul de Psihiatrie Poroschia). După ce a fost externat, revenind la domiciliu, inculpatul a continuat să manifeste un comportament agresiv și întrucât nu aveau telefon pentru a nu sesiza din nou organele de poliție, le-a luat părinților cheile de la ușa de acces în apartament (vezi declarațiile martorului G.I.). La data de 24 februarie 2004, în jurul orelor 22,00, revenind la locuință, martora G.A., a observat că mama sa a fost agresată de inculpat și întrucât a intenționat să sesizeze organele de poliție de pe telefonul mobil, acesta i-a smuls telefonul și a amenințat-o cu moartea, situație în care, de teamă, martora s-a stabilit mai multe zile la o cunoștință.

Rămânând astfel, numai cu părinții, la data de 26 februarie 2004, în jurul orelor 21,00, inculpatul a exercitat acte de violență asupra tatălui. Fiind în apropiere G.M. a intervenit în apărarea soțului său, împrejurare în care inculpatul a lovit-o în mod repetat cu pumnii și picioarele. Potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică eliberat de I.M.L. București rezultă că „inculpatul prezintă diagnosticul de tulburare de personalitate de tip polimorf. Păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale. Are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.

Având în vedere modul în care a acționat, obiectele folosite, pumni, picioare, zona anatomică vizată, cutia craniană și leziunile cauzate, echimoze multiple, hematoame, tisulare masive, infiltrat sanghin epicranian, hemoragie subdurală de emisfer stâng, hemoragie subarahnoidiană difuză, rezultă în mod evident că inculpatul a urmărit cu intenție directă să suprime viața victimei, fapta sa întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat. Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei condamnări pentru o faptă pe care nu a comis-o, precum și față de individualizarea judiciară a pedepsei aplicate.

În motivarea recursului, inculpatul a susținut că nu a săvârșit fapta de omor asupra mamei sale, adevăratul autor fiind tatăl său iar în subsidiar, în raport de circumstanțele sale personale, se impune reducerea pedepsei pe care o consideră foarte aspră. Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prevăzută de art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat. 1. În ceea ce privește primul motiv de recurs, se constată că din actele și lucrările dosarului reiese că inculpatul este autorul faptei, susținerile acestuia, în sensul că nu a comis fapta fiind infirmate de restul materialului probator administrat în cauză. În acest sens sunt relevante declarațiilor martorilor I.O., G.A., G.V., G.I.

și D.Șt., coroborate cu actele medico-legale (raport de necropsie și de expertiză medico-legală psihiatrică), precum și împrejurarea că inculpatul o agresa în mod frecvent pe victimă, fapt atestat de numeroasele procese - verbale de contravenție întocmite de organele de poliție. Susținerea că tatăl său este autorul faptei nu este pertinentă nici față de împrejurarea că starea fizică a acestuia, ce suferă de o semipareză, nu-i permitea să exercite acte de violență de intensitatea celor care au fost aplicare victimei. Starea de sănătate a inculpatului, ce a fost diagnosticat cu tulburare de personalitate de tip polimorf, explică, în parte, schimbările succesive ale declarațiilor acestuia. Față de aceste considerente, Curtea apreciază că instanța de fond și cea de apel au evaluat corespunzător materialul probator administrat în cauză, cu respectarea dispozițiilor art. 62, art. 63 și art. 69 C. proc.

pen., stabilind împrejurările comiterii faptei, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică dată faptei. 2. Nici critica referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului de instanța de fond și menținută de instanța de apel, nu este întemeiată, deoarece cuantumul stabilit răspunde scopului cerut de art. 52 C. pen., totodată, fiind avute în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 din același cod. O reducere a pedepsei nu se justifică în raport de gravitatea faptei, perseverența inculpatului în a-și lovi părinții și atitudinea procesuală a acestuia. Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat. Conform dispozițiile art. 385 16 alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul – inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.C.M. împotriva deciziei penale nr. 701 din 30 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 1 martie 2004 la 22 noiembrie 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 noiembrie 2004.