ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4972/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință de la 2 august 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 1415/2/2006, s-a menținut starea de arest a inculpatului P.D. Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 40 lei a fost suportat din fondul Ministerului Justiției. S-a acordat termen l data de 22 august 2006, pentru când se va repeta procedura de citare cu apelantul inculpat la locul de detenție și cu intimata parte civilă, la sediul cunoscut. S-a dispus revenirea cu adresă la I.N.M.L. pentru depunerea raportului de expertiză dispus în cauză. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel asupra stării de arest a inculpatului P.D.

a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, în dosarul nr. 366 P/2005, inculpatul P.D. a fost trimis în judecată în stare de arest sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. g) C. pen., și art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Analizând temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv art. 148 lit. h) C. proc. pen., curtea de apel a apreciat că se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului P.D. Astfel, s-a considerat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc.

pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care a fost cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică și este de natură să aducă atingere bunei desfășurări a procesului penal. Pericolul pentru ordinea publică a rezultat din natura și gravitatea faptelor deduse judecății și urmarea produsă. Ca urmare, având în vedere toate aceste probe, instanța de apel a apreciat că temeiurile ce au determinat arestarea inițială a inculpatului impun în continuare privarea de libertate și în baza art. 160 b raportat la art. 300 2 C. proc. pen., și art. 5 din C.E.A.D.O.L.F., a menținut starea de arest a inculpatului.

Pe fondul cauzei, față de lipsa raportului de expertiză A.D.N. a fost amânată cauza. Împotriva acestei încheieri de ședință a declarat, în termenul legal, recurs inculpatul P.D., criticând-o, arătând că totul este o înscenare. Apărătorul recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului. Concluziile procurorului, precum și poziția recurentului inculpat din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii. Examinând recursul declarat de inculpatul P.D. prin prisma dispozițiilor art. 385 6 cu referire la art. 141 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului declarat împotriva încheierii de ședință de la 2 august 2006 ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Prin sentința penală nr. 196 din 22 decembrie 2005 a Tribunalului Teleorman, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 4211/2005, în baza art. 208 – art. 209 lit. g) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.D. la 4 ani închisoare. În baza art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 17 ani închisoare. În baza art. 33 – art. 34 C. pen., s-au constatat concurente faptele, au fost contopite pedepsele și aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv pe aceea de 17 ani închisoare pe care urmează a o executa. S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata și în condițiile art. 71 C. pen., S-a interzis inculpatului, conform art. 65 C. pen., exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din durata pedepsei prevenția de la 28 aprilie 2005 la zi. S-a constatat recuperat prejudiciul cauzat părții vătămate M.G. S-a luat act că partea vătămată B.G. nu s-a constituit parte civilă. A fost obligat inculpatul la 12.224.620 lei ROL despăgubiri către partea civilă C.A.S. Teleorman, precum și la plata dobânzilor și penalităților aferente de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea integrală a debitului. În temeiul dispozițiilor art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 6.000.000 lei ROL (600 lei) cheltuieli judiciare statului. Onorariul avocat oficiu în cuantum de 40 lei a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în fapt, că la data de 25 martie 2005, e timp de noapte, inculpatul a sustras din domiciliul părții vătămate M.G., 2 telefoane mobile, 12 perechi pantaloni, 4 perechi pantofi, 1 pereche adidași, 1 foen, în valoarea totală de 10.000.000 lei ROL. Ulterior, inculpatul a vândut telefoanele mobile și diferite bunuri sustrase unor persoane necunoscute, iar cu banii obținuți și-a cumpărat băuturi alcoolice. Cu ocazia cercetărilor, la locuința inculpatului s-au găsit o parte din bunurile sustrase, respectiv un încărcător telefon mobil, p pereche pantofi, o pereche adidași, 2 perechi blugi, 3 perechi pantofi de stofă ce au fost restituite părții vătămate, iar pentru a-l despăgubi în totalitate acesta i-a dat părții vătămate 2 capre, un ied, 7 găini și un cocoș, motiv pentru care acesta nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, declarând că prejudiciul a fost recuperat în totalitate.

A mai reținut instanța că inculpatul locuia în același imobil cu mama sa, victima P.E., care îl înfiase, înainte ca acesta să împlinească vârsta de un an. După decesul tatălui său, pe fondul consumului de alcool, inculpatul exercita acte de violență asupra mamei sale, dat aceasta nu a relatat aceste aspecte decât martorilor B.I. și B.G., frații săi, cărora le-a solicitat de mai multe ori să o însoțească la poliție pentru a sesiza cele întâmplate, însă ulterior renunța. De mai mult timp victima suferea de afecțiuni locomotorii și se deplasa cu dificultate, astfel că inculpatul era cel care trebuia să o îngrijească. Faptul că inculpatul a dat părții vătămate M.G., pentru acoperirea prejudiciului animale și păsări din gospodărie, a generat neînțelegeri între inculpat și victimă, care i-a reproșat cele întâmplate.

La data de 17 aprilie 2005, la domiciliul inculpatului a venit martorul B.I. și întrucât acesta a refuzat să meargă la vie pentru a da cu prășitoarea, astfel cum s-au înțeles anterior, martorul a stat de vorbă cu sora sa, pe care a hrănit-o și a observat că aceasta nu prezenta leziuni. În cursul zilei de 17 aprilie 2005, inculpatul, potrivit probatoriului administrat, a consumat băuturi alcoolice (coniac și 2 l vin), iar în jurul orelor 20,00, a mers la locuința martorului B.V. unde a mai consumat 2 l de vin, după care, în jurul orelor 21,30, a plecat acasă, locuința sa fiind situată la o distanță mică de locuința martorului. Potrivit declarației martorului B.V., la plecarea din locuința sa, inculpatul se afla în stare avansată de ebrietate.

În mod cert, când a ajuns acasă, mama sa i-a reproșat acest aspect, precum și faptul că a fost hrănită de fratele său, împrejurare în care inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul și a strâns-o de gât, după care a mers în camera sa. Realizând că urmare agresiunii la care a fost supusă, starea sănătății mamei sale se agrava, pentru a ascunde fapta comisă, după aproximativ 30 minute, inculpatul a mers la vecina sa, martora P.T., căreia i-a spus că mamei sale îi este rău și a chemat-o în ajutor. Potrivit declarației acesteia, victima se afla așezată pe pat, se afla în stare de inconștiență și prezenta leziuni în zona feței. În aceeași noapte la domiciliul victimei au venit frații acesteia B.G.

și B.I., care fuseseră anunțați de martora P.T. și în aceeași noapte victima a fost transportată la Spitalul Județean Alexandria, fiind însoțită de martorul B.I., căruia i-a fost restituită atât cămașa cu care era îmbrăcată victima, cât și cearceaful de pat. Din declarați acestuia, confirmată de declarația soției sale, pe aceste obiecte se aflau urme de sânge evidențiate ulterior de organele de cercetare penală. În această împrejurare între frații victimei și inculpat au avut loc discuții, aceștia reproșându-i că și-a lovit mama, iar inculpatul le-a adresat injurii și i-a acuzat de uciderea victimei. În perioada 18 - 27 aprilie 2005, victima a fost internată cu diagnosticul „Accident vascular cerebral.

Traumatism cranio - cerebral închis. Coma gr.I-II” și deși i-au fost acordate îngrijirile de specialitate a decedat. Potrivit raportului de constatare medico-legală (necropsie), moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale, consecința unui traumatism cranio-cerebral. Din același raport a rezultat că leziunile de violență s-au putut produce prin lovire cu corp dur și comprimarea cu corp dur a părților moi cervicale. De asemenea, din actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că la domiciliul victimei după ora 20,00 când inculpatul a plecat la martorul B.V., nu au mai venit alte persoane, precum și faptul că victima nu se afla în relații de dușmănie cu alte persoane, singurele relații tensionate, avându-le cu fiul său.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul P.D., apel ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, sub nr. 1415/2/2006, la data de 27 ianuarie 2006. În conformitate cu art. 300 2 C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/2003, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 b . Totodată art. 160 b C. proc. pen., modificat prin același act normativ arătat stipulează că în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. Înalta Curte consideră că în mod corect instanța de apel a apreciat că în cauză subzistă temeiurile arestării preventive, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc.

pen., chiar dacă sentința pronunțată în cauză nu este definitivă, inculpatul P.D. fiind condamnat, la o pedeapsă rezultantă de 17 ani închisoare, pentru infracțiuni de o gravitate ridicată. De asemenea, verificarea menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului P.D. a fost făcută în concordanță și cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) ale C.A.D.O.L.F., respectiv arestarea a fost menținută pe baza condamnării pronunțată de un tribunal competent și în cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul fiind arestat în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune. Astfel, Înalta Curte consideră că încheierea din 2 august 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin care s-a menținut arestarea preventivă a apelantului inculpat P.D.

este legală și temeinică. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.D. împotriva încheierii din 2 august 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 1415/2/2006. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.D. împotriva încheierii din 2 august 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 1415/2/2006. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 august 2006.