ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4972/2006
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4972/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin încheierea de ședință de la 2
august 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu
minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 1415/2/2006, s-a menținut
starea de arest a inculpatului P.D.
Onorariul avocatului din oficiu în
sumă de 40 lei a fost suportat din fondul Ministerului Justiției.
S-a acordat termen l data de 22
august 2006, pentru când se va repeta procedura de citare cu apelantul inculpat
la locul de detenție și cu intimata parte civilă, la sediul cunoscut.
S-a dispus revenirea cu adresă la I.N.M.L.
pentru depunerea raportului de expertiză dispus în cauză.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța de apel asupra stării de arest a inculpatului P.D. a constatat că prin
rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, în dosarul nr. 366
P/2005, inculpatul P.D. a fost trimis în judecată în stare de arest sub
aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. g) C.
pen., și art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C.
pen.
Analizând temeiurile care au fost
avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv art. 148 lit.
h) C. proc. pen., curtea de apel a apreciat că se mențin și în prezent și impun
în continuare privarea de libertate a inculpatului P.D.
Astfel, s-a considerat că sunt
îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc. pen.,
în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care a fost
cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea
lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică și este de
natură să aducă atingere bunei desfășurări a procesului penal. Pericolul pentru
ordinea publică a rezultat din natura și gravitatea faptelor deduse judecății
și urmarea produsă.
Ca urmare, având în vedere toate
aceste probe, instanța de apel a apreciat că temeiurile ce au determinat
arestarea inițială a inculpatului impun în continuare privarea de libertate și
în baza art. 160
b
raportat la art. 300
2
C. proc. pen., și
art. 5 din C.E.A.D.O.L.F., a menținut starea de arest a inculpatului.
Pe fondul cauzei, față de lipsa
raportului de expertiză A.D.N. a fost amânată cauza.
Împotriva acestei încheieri de
ședință a declarat, în termenul legal, recurs inculpatul P.D., criticând-o,
arătând că totul este o înscenare.
Apărătorul recurentului inculpat, în
concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea
încheierii atacate și pe fond revocarea măsurii arestării preventive a
inculpatului.
Concluziile procurorului, precum și
poziția recurentului inculpat din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu
în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul declarat de
inculpatul P.D. prin prisma dispozițiilor art. 385
6
cu referire la art.
141 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului declarat
împotriva încheierii de ședință de la 2 august 2006 ca fiind nefondat pentru
considerentele ce se vor arăta.
Prin sentința penală nr. 196 din 22
decembrie 2005 a Tribunalului Teleorman, secția penală, pronunțată în dosarul nr.
4211/2005, în baza art. 208 – art. 209 lit. g) C. pen., a fost condamnat
inculpatul P.D. la 4 ani închisoare.
În baza art. 174 – art. 175 lit. c) C.
pen., a fost condamnat același inculpat la 17 ani închisoare.
În baza art. 33 – art. 34 C. pen.,
s-au constatat concurente faptele, au fost contopite pedepsele și aplicată
inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv pe aceea de 17 ani închisoare pe
care urmează a o executa.
S-a interzis inculpatului
exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata și în
condițiile art. 71 C. pen.,
S-a interzis inculpatului, conform art.
65 C. pen., exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C.
pen., pe o perioadă de 5 ani.
S-a menținut starea de arest a
inculpatului și s-a dedus din durata pedepsei prevenția de la 28 aprilie 2005
la zi.
S-a constatat recuperat prejudiciul
cauzat părții vătămate M.G.
S-a luat act că partea vătămată B.G.
nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat inculpatul la
12.224.620 lei ROL despăgubiri către partea civilă C.A.S. Teleorman, precum și
la plata dobânzilor și penalităților aferente de la data rămânerii definitive a
hotărârii până la achitarea integrală a debitului.
În temeiul dispozițiilor art. 191 C.
proc. pen., a fost obligat inculpatul la 6.000.000 lei ROL (600 lei) cheltuieli
judiciare statului.
Onorariul avocat oficiu în cuantum
de 40 lei a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință,
prima instanță a reținut, în fapt, că la data de 25 martie 2005, e timp de noapte,
inculpatul a sustras din domiciliul părții vătămate M.G., 2 telefoane mobile,
12 perechi pantaloni, 4 perechi pantofi, 1 pereche adidași, 1 foen, în valoarea
totală de 10.000.000 lei ROL.
Ulterior, inculpatul a vândut
telefoanele mobile și diferite bunuri sustrase unor persoane necunoscute, iar
cu banii obținuți și-a cumpărat băuturi alcoolice.
Cu ocazia cercetărilor, la locuința
inculpatului s-au găsit o parte din bunurile sustrase, respectiv un încărcător
telefon mobil, p pereche pantofi, o pereche adidași, 2 perechi blugi, 3 perechi
pantofi de stofă ce au fost restituite părții vătămate, iar pentru a-l
despăgubi în totalitate acesta i-a dat părții vătămate 2 capre, un ied, 7 găini
și un cocoș, motiv pentru care acesta nu s-a constituit parte civilă în
procesul penal, declarând că prejudiciul a fost recuperat în totalitate.
A mai reținut instanța că inculpatul
locuia în același imobil cu mama sa, victima P.E., care îl înfiase, înainte ca
acesta să împlinească vârsta de un an.
După decesul tatălui său, pe fondul
consumului de alcool, inculpatul exercita acte de violență asupra mamei sale,
dat aceasta nu a relatat aceste aspecte decât martorilor B.I. și B.G., frații
săi, cărora le-a solicitat de mai multe ori să o însoțească la poliție pentru a
sesiza cele întâmplate, însă ulterior renunța.
De mai mult timp victima suferea de
afecțiuni locomotorii și se deplasa cu dificultate, astfel că inculpatul era
cel care trebuia să o îngrijească.
Faptul că inculpatul a dat părții
vătămate M.G., pentru acoperirea prejudiciului animale și păsări din
gospodărie, a generat neînțelegeri între inculpat și victimă, care i-a reproșat
cele întâmplate.
La data de 17 aprilie 2005, la
domiciliul inculpatului a venit martorul B.I. și întrucât acesta a refuzat să
meargă la vie pentru a da cu prășitoarea, astfel cum s-au înțeles anterior,
martorul a stat de vorbă cu sora sa, pe care a hrănit-o și a observat că
aceasta nu prezenta leziuni.
În cursul zilei de 17 aprilie 2005,
inculpatul, potrivit probatoriului administrat, a consumat băuturi alcoolice
(coniac și 2 l vin), iar în jurul orelor 20,00, a mers la locuința martorului B.V.
unde a mai consumat 2 l de vin, după care, în jurul orelor 21,30, a plecat
acasă, locuința sa fiind situată la o distanță mică de locuința martorului.
Potrivit declarației martorului B.V.,
la plecarea din locuința sa, inculpatul se afla în stare avansată de ebrietate.
În mod cert, când a ajuns acasă,
mama sa i-a reproșat acest aspect, precum și faptul că a fost hrănită de
fratele său, împrejurare în care inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu
pumnul și a strâns-o de gât, după care a mers în camera sa.
Realizând că urmare agresiunii la
care a fost supusă, starea sănătății mamei sale se agrava, pentru a ascunde
fapta comisă, după aproximativ 30 minute, inculpatul a mers la vecina sa,
martora P.T., căreia i-a spus că mamei sale îi este rău și a chemat-o în
ajutor.
Potrivit declarației acesteia,
victima se afla așezată pe pat, se afla în stare de inconștiență și prezenta
leziuni în zona feței.
În aceeași noapte la domiciliul
victimei au venit frații acesteia B.G. și B.I., care fuseseră anunțați de
martora P.T. și în aceeași noapte victima a fost transportată la Spitalul
Județean Alexandria, fiind însoțită de martorul B.I., căruia i-a fost restituită
atât cămașa cu care era îmbrăcată victima, cât și cearceaful de pat. Din
declarați acestuia, confirmată de declarația soției sale, pe aceste obiecte se
aflau urme de sânge evidențiate ulterior de organele de cercetare penală.
În această împrejurare între frații
victimei și inculpat au avut loc discuții, aceștia reproșându-i că și-a lovit
mama, iar inculpatul le-a adresat injurii și i-a acuzat de uciderea victimei.
În perioada 18 - 27 aprilie 2005,
victima a fost internată cu diagnosticul „Accident vascular cerebral.
Traumatism cranio - cerebral închis. Coma gr.I-II” și deși i-au fost acordate
îngrijirile de specialitate a decedat.
Potrivit raportului de constatare
medico-legală (necropsie), moartea victimei a fost violentă și s-a datorat
hemoragiei meningo-cerebrale, consecința unui traumatism cranio-cerebral. Din
același raport a rezultat că leziunile de violență s-au putut produce prin
lovire cu corp dur și comprimarea cu corp dur a părților moi cervicale.
De asemenea, din actele și lucrările
dosarului, instanța de fond a reținut că la domiciliul victimei după ora 20,00
când inculpatul a plecat la martorul B.V., nu au mai venit alte persoane,
precum și faptul că victima nu se afla în relații de dușmănie cu alte persoane,
singurele relații tensionate, avându-le cu fiul său.
Împotriva acestei sentințe a
declarat apel inculpatul P.D., apel ce a fost înregistrat pe rolul Curții de
Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,
sub nr. 1415/2/2006, la data de 27 ianuarie 2006.
În conformitate cu art. 300
2
C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/2003, în cauzele în
care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice,
în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând
potrivit art. 160
b
. Totodată art. 160
b
C. proc. pen.,
modificat prin același act normativ arătat stipulează că în cursul judecății,
instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și
temeinicia arestării preventive.
Dacă instanța constată că temeiurile
care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri
noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea
arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanța constată că temeiurile
care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că
există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune,
prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Înalta Curte consideră că în mod
corect instanța de apel a apreciat că în cauză subzistă temeiurile arestării
preventive, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art.
148 lit. h) C. proc. pen., chiar dacă sentința pronunțată în cauză nu este
definitivă, inculpatul P.D. fiind condamnat, la o pedeapsă rezultantă de 17 ani
închisoare, pentru infracțiuni de o gravitate ridicată.
De asemenea, verificarea menținerii
măsurii arestării preventive a inculpatului P.D. a fost făcută în concordanță
și cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) ale C.A.D.O.L.F., respectiv
arestarea a fost menținută pe baza condamnării pronunțată de un tribunal
competent și în cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de
libertate, inculpatul fiind arestat în vederea aducerii sale în fața
autorității judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a
săvârșit o infracțiune.
Astfel, Înalta Curte consideră că
încheierea din 2 august 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și
pentru cauze cu minori și de familie, prin care s-a menținut arestarea
preventivă a apelantului inculpat P.D. este legală și temeinică.
Față de aceste considerente, Înalta
Curte, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,
ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.D. împotriva încheierii din 2
august 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu
minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 1415/2/2006.
În conformitate cu art. 192 alin.
(2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor
judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în
sumă de 40 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de inculpatul P.D. împotriva încheierii din 2 august 2006 a Curții de
Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,
pronunțată în dosarul nr. 1415/2/2006.
Obligă recurentul inculpat la plata
cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON, din care onorariul
apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30
august 2006.