ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4972/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4972/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea de ședință de la 2

august 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu

minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 1415/2/2006, s-a menținut

starea de arest a inculpatului P.D.

Onorariul avocatului din oficiu în

sumă de 40 lei a fost suportat din fondul Ministerului Justiției.

S-a acordat termen l data de 22

august 2006, pentru când se va repeta procedura de citare cu apelantul inculpat

la locul de detenție și cu intimata parte civilă, la sediul cunoscut.

S-a dispus revenirea cu adresă la I.N.M.L.

pentru depunerea raportului de expertiză dispus în cauză.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel asupra stării de arest a inculpatului P.D. a constatat că prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, în dosarul nr. 366

P/2005, inculpatul P.D. a fost trimis în judecată în stare de arest sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. g) C.

pen., și art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen.

Analizând temeiurile care au fost

avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv art. 148 lit.

h) C. proc. pen., curtea de apel a apreciat că se mențin și în prezent și impun

în continuare privarea de libertate a inculpatului P.D.

Astfel, s-a considerat că sunt

îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc. pen.,

în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care a fost

cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea

lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică și este de

natură să aducă atingere bunei desfășurări a procesului penal. Pericolul pentru

ordinea publică a rezultat din natura și gravitatea faptelor deduse judecății

și urmarea produsă.

Ca urmare, având în vedere toate

aceste probe, instanța de apel a apreciat că temeiurile ce au determinat

arestarea inițială a inculpatului impun în continuare privarea de libertate și

în baza art. 160

b

raportat la art. 300

2

C. proc. pen., și

art. 5 din C.E.A.D.O.L.F., a menținut starea de arest a inculpatului.

Pe fondul cauzei, față de lipsa

raportului de expertiză A.D.N. a fost amânată cauza.

Împotriva acestei încheieri de

ședință a declarat, în termenul legal, recurs inculpatul P.D., criticând-o,

arătând că totul este o înscenare.

Apărătorul recurentului inculpat, în

concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea

încheierii atacate și pe fond revocarea măsurii arestării preventive a

inculpatului.

Concluziile procurorului, precum și

poziția recurentului inculpat din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu

în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul declarat de

inculpatul P.D. prin prisma dispozițiilor art. 385

6

cu referire la art.

141 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului declarat

împotriva încheierii de ședință de la 2 august 2006 ca fiind nefondat pentru

considerentele ce se vor arăta.

Prin sentința penală nr. 196 din 22

decembrie 2005 a Tribunalului Teleorman, secția penală, pronunțată în dosarul nr.

4211/2005, în baza art. 208 – art. 209 lit. g) C. pen., a fost condamnat

inculpatul P.D. la 4 ani închisoare.

În baza art. 174 – art. 175 lit. c) C.

pen., a fost condamnat același inculpat la 17 ani închisoare.

În baza art. 33 – art. 34 C. pen.,

s-au constatat concurente faptele, au fost contopite pedepsele și aplicată

inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv pe aceea de 17 ani închisoare pe

care urmează a o executa.

S-a interzis inculpatului

exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata și în

condițiile art. 71 C. pen.,

S-a interzis inculpatului, conform art.

65 C. pen., exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C.

pen., pe o perioadă de 5 ani.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus din durata pedepsei prevenția de la 28 aprilie  2005

la zi.

S-a constatat recuperat prejudiciul

cauzat părții vătămate M.G.

S-a luat act că partea vătămată B.G.

nu s-a constituit parte civilă.

A fost obligat inculpatul la

12.224.620 lei ROL despăgubiri către partea civilă C.A.S. Teleorman, precum și

la plata dobânzilor și penalităților aferente de la data rămânerii definitive a

hotărârii până la achitarea integrală a debitului.

În temeiul dispozițiilor art. 191 C.

proc. pen., a fost obligat inculpatul la 6.000.000 lei ROL (600 lei) cheltuieli

judiciare statului.

Onorariul avocat oficiu în cuantum

de 40 lei a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut, în fapt, că la data de 25 martie 2005, e timp de noapte,

inculpatul a sustras din domiciliul părții vătămate M.G., 2 telefoane mobile,

12 perechi pantaloni, 4 perechi pantofi, 1 pereche adidași, 1 foen, în valoarea

totală de 10.000.000 lei ROL.

Ulterior, inculpatul a vândut

telefoanele mobile și diferite bunuri sustrase unor persoane necunoscute, iar

cu banii obținuți și-a cumpărat băuturi alcoolice.

Cu ocazia cercetărilor, la locuința

inculpatului s-au găsit o parte din bunurile sustrase, respectiv un încărcător

telefon mobil, p pereche pantofi, o pereche adidași, 2 perechi blugi, 3 perechi

pantofi de stofă ce au fost restituite părții vătămate, iar pentru a-l

despăgubi în totalitate acesta i-a dat părții vătămate 2 capre, un ied, 7 găini

și un cocoș, motiv pentru care acesta nu s-a constituit parte civilă în

procesul penal, declarând că prejudiciul a fost recuperat în totalitate.

A mai reținut instanța că inculpatul

locuia în același imobil cu mama sa, victima P.E., care îl înfiase, înainte ca

acesta să împlinească vârsta de un an.

După decesul tatălui său, pe fondul

consumului de alcool, inculpatul exercita acte de violență asupra mamei sale,

dat aceasta nu a relatat aceste aspecte decât martorilor B.I. și B.G., frații

săi, cărora le-a solicitat de mai multe ori să o însoțească la poliție pentru a

sesiza cele întâmplate, însă ulterior renunța.

De mai mult timp victima suferea de

afecțiuni locomotorii și se deplasa cu dificultate, astfel că inculpatul era

cel care trebuia să o îngrijească.

Faptul că inculpatul a dat părții

vătămate M.G., pentru acoperirea prejudiciului animale și păsări din

gospodărie, a generat neînțelegeri între inculpat și victimă, care i-a reproșat

cele întâmplate.

La data de 17 aprilie 2005, la

domiciliul inculpatului a venit martorul B.I. și întrucât acesta a refuzat să

meargă la vie pentru a da cu prășitoarea, astfel cum s-au înțeles anterior,

martorul a stat de vorbă cu sora sa, pe care a hrănit-o și a observat că

aceasta nu prezenta leziuni.

În cursul zilei de 17 aprilie 2005,

inculpatul, potrivit probatoriului administrat, a consumat băuturi alcoolice

(coniac și 2 l vin), iar în jurul orelor 20,00, a mers la locuința martorului B.V.

unde a mai consumat 2 l de vin, după care, în jurul orelor 21,30, a plecat

acasă, locuința sa fiind situată la o distanță mică de locuința martorului.

Potrivit declarației martorului B.V.,

la plecarea din locuința sa, inculpatul se afla în stare avansată de ebrietate.

În mod cert, când a ajuns acasă,

mama sa i-a reproșat acest aspect, precum și faptul că a fost hrănită de

fratele său, împrejurare în care inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu

pumnul și a strâns-o de gât, după care a mers în camera sa.

Realizând că urmare agresiunii la

care a fost supusă, starea sănătății mamei sale se agrava, pentru a ascunde

fapta comisă, după aproximativ 30 minute, inculpatul a mers la vecina sa,

martora P.T., căreia i-a spus că mamei sale îi este rău și a chemat-o în

ajutor.

Potrivit declarației acesteia,

victima se afla așezată pe pat, se afla în stare de inconștiență și prezenta

leziuni în zona feței.

În aceeași noapte la domiciliul

victimei au venit frații acesteia B.G. și B.I., care fuseseră anunțați de

martora P.T. și în aceeași noapte victima a fost transportată la Spitalul

Județean Alexandria, fiind însoțită de martorul B.I., căruia i-a fost restituită

atât cămașa cu care era îmbrăcată victima, cât și cearceaful de pat. Din

declarați acestuia, confirmată de declarația soției sale, pe aceste obiecte se

aflau urme de sânge evidențiate ulterior de organele de cercetare penală.

În această împrejurare între frații

victimei și inculpat au avut loc discuții, aceștia reproșându-i că și-a lovit

mama, iar inculpatul le-a adresat injurii și i-a acuzat de uciderea victimei.

În perioada 18 - 27 aprilie 2005,

victima a fost internată cu diagnosticul „Accident vascular cerebral.

Traumatism cranio - cerebral închis. Coma gr.I-II” și deși i-au fost acordate

îngrijirile de specialitate a decedat.

Potrivit raportului de constatare

medico-legală (necropsie), moartea victimei a fost violentă și s-a datorat

hemoragiei meningo-cerebrale, consecința unui traumatism cranio-cerebral. Din

același raport a rezultat că leziunile de violență s-au putut produce prin

lovire cu corp dur și comprimarea cu corp dur a părților moi cervicale.

De asemenea, din actele și lucrările

dosarului, instanța de fond a reținut că la domiciliul victimei după ora 20,00

când inculpatul a plecat la martorul B.V., nu au mai venit alte persoane,

precum și faptul că victima nu se afla în relații de dușmănie cu alte persoane,

singurele relații tensionate, avându-le cu fiul său.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul P.D., apel ce a fost înregistrat pe rolul Curții de

Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

sub nr. 1415/2/2006, la data de 27 ianuarie 2006.

În conformitate cu art. 300

2

C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/2003, în cauzele în

care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice,

în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând

potrivit art. 160

b

. Totodată art. 160

b

C. proc. pen.,

modificat prin același act normativ arătat stipulează că în cursul judecății,

instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și

temeinicia arestării preventive.

Dacă instanța constată că temeiurile

care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri

noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea

arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Când instanța constată că temeiurile

care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că

există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune,

prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Înalta Curte consideră că în mod

corect instanța de apel a apreciat că în cauză subzistă temeiurile arestării

preventive, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art.

148 lit. h) C. proc. pen., chiar dacă sentința pronunțată în cauză nu este

definitivă, inculpatul P.D. fiind condamnat, la o pedeapsă rezultantă de 17 ani

închisoare, pentru infracțiuni de o gravitate ridicată.

De asemenea, verificarea menținerii

măsurii arestării preventive a inculpatului P.D. a fost făcută în concordanță

și cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) ale C.A.D.O.L.F., respectiv

arestarea a fost menținută pe baza condamnării pronunțată de un tribunal

competent și în cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de

libertate, inculpatul fiind arestat în vederea aducerii sale în fața

autorității judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a

săvârșit o infracțiune.

Astfel, Înalta Curte consideră că

încheierea din 2 august 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie, prin care s-a menținut arestarea

preventivă a apelantului inculpat P.D. este legală și temeinică.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.D. împotriva încheierii din 2

august 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu

minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 1415/2/2006.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în

sumă de 40 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.D. împotriva încheierii din 2 august 2006 a Curții de

Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în dosarul nr. 1415/2/2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON, din care onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30

august 2006.