ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1141/2006

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 08 februarie 2006, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a menținut starea de arest a inculpatului P.I., întrucât nu au încetat temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive. Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut că față de inculpat subzistă în continuare temeiurile înscrise la art. 143 și art. 148 lit. h) C. proc. pen. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, prin care a solicitat judecarea sa în stare de libertate, întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică, iar probele de la dosar nu sunt concludente în legătură cu vinovăția sa.

Recursul declarat este nefondat. Așa cum rezultă din actele aflate la dosar, inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea a două infracțiuni, respectiv omor calificat și lovire, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 180 alin. (2) C. pen. S-a reținut în sarcina sa că, în noaptea de 19 ianuarie 2003, în jurul orelor 3,00, aflându-se pe str. Calea Ferentari, în urma unui conflict spontan, împreună cu coinculpații T.C.D. și B.D., i-a aplicat o lovitură de cuțit la nivelul coapselor victimei F.I.M., care a decedat și în aceleași împrejurări, cu pumnii și mânerul cuțitului a aplicat lovituri părților vătămate D.P. și L.D.C., cărora le-a cauzat vătămări ce au necesitat pentru vindecare 8 zile îngrijiri medicale și respectiv 9 zile îngrijiri medicale.

Coinculpații T.C.D. și B.D. au fost trimiși în judecată în calitate de coautori, iar pentru recurentul-inculpat s-a dispus disjungerea, întrucât s-a sustras urmăririi penale o perioadă de aproape 2 ani, fiind arestat la 02 februarie 2005, când i s-a emis și mandatul de arestare preventivă nr. 389/ U din 08 septembrie 2004, ulterior mandatul de arestare preventivă nr. 35 din 04 februarie 2005. Față de inculpat, succesiv s-a luat măsura prelungirea măsurii arestării preventive sau aceasta a fost menținută, iar la data de 15 noiembrie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, l-a condamnat la o pedeapsă de 15 ani închisoare, pentru infracțiunea de omor calificat și la alte două pedepse de câte 3 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunilor de lovire privind părțile vătămate D.P.

și L.D.C. Instanța de apel, în mod corect a apreciat că, în cauză subzistă temeiurile de la data luării măsurii arestării preventive, întrucât faptele comise de acesta prezintă un pericol social ridicat, astfel încât nu justifică lăsarea sa în libertate, în raport de prevederile art. 148 lit. h) C. proc. pen., potrivit căruia măsura arestării preventive poate fi luată dacă inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mari de 4 ani și sunt probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Instanța de apel a menținut măsura arestării preventive, având în vedere prevederile art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc.

pen., potrivit cărora în cursul judecății instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, prin încheiere motivată, menține arestarea preventivă. Așa fiind, și având în vedere că subzistă în continuare temeiurile de la art. 143 și art. 148 lit. h) C. proc. pen., că în cauză a intervenit și o hotărâre de condamnare, sunt tot atâtea elemente de natură să ducă la concluzia că nu se impune revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate. În consecință, instanța de apel, care fiind investită cu apelul declarat de inculpat s-a conformat prevederilor înscrise la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc.

pen., și pronunțând o încheiere legală și temeinică, recursul declarat se va respinge, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva încheierii din 8 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 38749/2/2005 (nr. 4020/2005). Obligă pe recurent la plata sumei de 120 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 februarie 2006.