ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1141/2006

Asupra recursului penal de față:

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 08 februarie

2006, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și familie, a menținut starea de arest a inculpatului P.I., întrucât nu au

încetat temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive.

Pentru a pronunța această încheiere,

instanța a reținut că față de inculpat subzistă în continuare temeiurile

înscrise la art. 143 și art. 148 lit. h) C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri, în

termen legal, inculpatul a declarat recurs, prin care a solicitat judecarea sa

în stare de libertate, întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică, iar

probele de la dosar nu sunt concludente în legătură cu vinovăția sa.

Recursul declarat este nefondat.

Așa cum rezultă din actele aflate la

dosar, inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea a două

infracțiuni, respectiv omor calificat și lovire, prevăzută de art. 174 – art. 175

lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 180 alin. (2) C.

pen.

S-a reținut în sarcina sa că, în

noaptea de 19 ianuarie 2003, în jurul orelor 3,00, aflându-se pe str. Calea

Ferentari, în urma unui conflict spontan, împreună cu coinculpații T.C.D. și B.D.,

i-a aplicat o lovitură de cuțit la nivelul coapselor victimei F.I.M., care a

decedat și în aceleași împrejurări, cu pumnii și mânerul cuțitului a aplicat

lovituri părților vătămate D.P. și L.D.C., cărora le-a cauzat vătămări ce au

necesitat pentru vindecare 8 zile îngrijiri medicale și respectiv 9 zile

îngrijiri medicale.

Coinculpații T.C.D. și B.D. au fost

trimiși în judecată în calitate de coautori, iar pentru recurentul-inculpat s-a

dispus disjungerea, întrucât s-a sustras urmăririi penale o perioadă de aproape

2 ani, fiind arestat la 02 februarie 2005, când i s-a emis și mandatul de

arestare preventivă nr. 389/ U din 08 septembrie 2004, ulterior mandatul de

arestare preventivă nr. 35 din 04 februarie 2005.

Față de inculpat, succesiv s-a luat

măsura prelungirea măsurii arestării preventive sau aceasta a fost menținută,

iar la data de 15 noiembrie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală,

l-a condamnat la o pedeapsă de 15 ani închisoare, pentru infracțiunea de omor

calificat și la alte două pedepse de câte 3 luni închisoare, pentru comiterea

infracțiunilor de lovire privind părțile vătămate D.P. și L.D.C.

Instanța de apel, în mod corect a

apreciat că, în cauză subzistă temeiurile de la data luării măsurii arestării

preventive, întrucât faptele comise de acesta prezintă un pericol social

ridicat, astfel încât nu justifică lăsarea sa în libertate, în raport de prevederile

art. 148 lit. h) C. proc. pen., potrivit căruia măsura arestării preventive

poate fi luată dacă inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea

prevede pedeapsa închisorii mai mari de 4 ani și sunt probe certe că lăsarea sa

în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Instanța de apel a menținut măsura

arestării preventive, având în vedere prevederile art. 160

b

alin.

(1) și (3) C. proc. pen., potrivit cărora în cursul judecății instanța verifică

periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia arestării

preventive, iar când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun

în continuare privarea de libertate, prin încheiere motivată, menține arestarea

preventivă.

Așa fiind, și având în vedere că

subzistă în continuare temeiurile de la art. 143 și art. 148 lit. h) C. proc.

pen., că în cauză a intervenit și o hotărâre de condamnare, sunt tot atâtea

elemente de natură să ducă la concluzia că nu se impune revocarea măsurii

arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate.

În consecință, instanța de apel,

care fiind investită cu apelul declarat de inculpat s-a conformat prevederilor

înscrise la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., și pronunțând

o încheiere legală și temeinică, recursul declarat se va respinge, ca nefondat,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 189 și

urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.I. împotriva încheierii din 8 februarie 2006 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în dosarul nr. 38749/2/2005 (nr. 4020/2005).

Obligă pe recurent la plata sumei de

120 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 februarie 2006.