ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 522/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 522/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului

de pe lângă Tribunalul București nr. 435/P/2003 din 30 iulie 2003, au fost

trimiși în judecată inculpații V.M., N.C., M.N.C. și P.A.M. pentru săvârșirea infracțiunii

de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.

S-a reținut că, în noaptea

de 25 ianuarie 2003, pe fondul unui conflict spontan, inculpații au lovit-o cu

pumnii și picioarele, în mod repetat, pe victima R.S.C., cauzându-i leziuni

traumatice care au dus la decesul acesteia.

S-a mai reținut că în

aceeași împrejurare, inculpații l-au lovit și pe fratele victimei, R.T.

provocându-i leziuni care au necesitat 12 - 14 zile de îngrijiri medicale;

plângerea părții vătămate a fost trimisă Tribunalului București, spre

soluționare, potrivit dispozițiilor art. 279 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. și

art. 34 lit. a) și d) C. proc. pen., faptele fiind conexe.

Prin sentința penală nr. 431

din 22 martie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală,

s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpați din

infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută

de art. 183 C. pen. și s-a dispus condamnarea inculpaților în temeiul acestui

text de lege.

Prin decizia penală nr. 632

din 12 august 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis

apelurile declarate de parchet, inculpați și părțile civile și a dispus trimiterea

cauzei spre rejudecare întrucât instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la

plângerea prealabilă formulată de partea vătămată R.T., iar motivarea laturii

civile nu este în concordanță cu cererile formulate de părțile civile, cu

dispozitivul hotărârii și nici cu probatoriul administrat în cauză. S-a mai arătat

de instanța de apel că instanța de fond nu a lămurit în totalitate situația de

fapt, respectiv contribuția fiecărui inculpat la comiterea infracțiunii.

În rejudecare, Tribunalul

București, secția I penală, prin sentința penală nr. 572 din 12 mai 2006, a

dispus condamnarea inculpaților, după cum urmează:

- V.M. pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit.

i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 22 ani

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pentru o durată de 10 ani și, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri

sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37

lit. b) C. pen., la pedeapsa de un an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art.

34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai

grea de 22 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pe timp de 10 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71

și 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 27 ianuarie 2003

la 16 noiembrie 2005.

- N.C. pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit.

i) C. pen., la pedeapsa de 20 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzută

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru o durată de 10 ani și, pentru

săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin.

(2) C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art.

34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai

grea de 20 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pe timp de 10 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71

și 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 27 ianuarie 2003

la 16 noiembrie 2005.

- M.N.C. la 20 ani

închisoare pentru omor calificat.

În baza art. 65 alin. (2) C.

pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor

prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 10 ani.

În baza art. 180 alin. (2) C.

pen., a fost condamnat inculpatul la 6 luni închisoare pentru infracțiunea de

lovire.

În baza art. 33 lit. a) raportat

la art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea de 20

ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C.

pen., a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa

complimentară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pentru o perioadă de 10 ani.

În baza art. 71 C. pen., a

interzis inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 27 ianuarie 2003

la 16 noiembrie 2005.

- P.A.M. fără antecedente

penale.

În baza art. 65 alin. (2) C.

pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii

drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru o perioadă de 10

ani.

În baza art. 180 alin. (2) C.

pen., a condamnat pe inculpat la 6 luni închisoare pentru infracțiunea de

lovire.

În baza art. 33 lit. a) raportat

la art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea de 20

ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C.

pen., a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa

complimentară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pentru o perioadă de 10 ani.

În baza art. 71 C. pen., a

interzis inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 24 aprilie 2003

la 16 noiembrie 2005.

În baza art. 14 și 346 C.

proc. pen., inculpații au fost obligați în solidar la plata sumei de

150.000.000 lei (ROL) reprezentând despăgubiri materiale către partea civilă I.D.

și la 3500 Euro, echivalent în lei la data plății, către partea civilă R.T.,

reprezentând daune morale.

Inculpații au fost obligați

în solidar și la plata sumei de 1.639.721 lei (ROL) daune materiale către

partea civilă C.A.S. a Municipiului București.

În baza art. 191 alin. (1) C.

proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la plata sumei de 16.000.000. lei

(ROL) cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

În noaptea de 25 ianuarie

2003, victima R.S.C., împreună cu fratele său R.T. și martorele M.K.C. și B.E.,

se aflau într-un bar, în București, unde la o altă masă se găseau inculpații.

Pe fondul consumului de

alcool, între inculpatul N.C. (zis T.) și R.S.C. a avut loc o scurtă altercație

verbală întrucât primul dorea să ascute muzică house, iar cel de-al doilea

manele.

Inculpatul .N.C. a oprit

muzica în timp ce ceilalți clienți dansau și, după ce a fost lăsat să asculte

câteva melodii, aceștia din urmă au revenit la genul de muzică preferat,

manele.

Pe parcursul nopții, între

frații R., pe de o parte, și inculpatul N.C., pe de o parte, au mai existat

scurte discuții, însă de fiecare dată conflictele au fost aplanate.

În jurul orei 5,00, în

momentul în care frații R. se pregăteau de plecare, iar R.T., a salutat masa

inculpaților, N.C. l-a lovit cu pumnul, urmat de ceilalți inculpați, cu toții

aplicându-i lovituri cu pumnii și picioarele până când partea vătămată a căzut.

Victima R.S.C. a vrut să-i

sară în ajutor, dar a fost și ea lovită de inculpați și a căzut, poziție din

care nu a mai reușit să se ridice fiind lovită în mod repetat cu picioarele în

spate și abdomen.

După terminarea

conflictului, constatând că victima se afla în stare de inconștiență, fratele

său R.T., inculpatul V.M. și martora O.C. au încercat să o facă să-și revină,

stropind-o cu apă, dar au constatat că intervenise decesul.

Din raportul medico - legal

de necropsie nr. A/3/123/2003 întocmit de I.N.M.L. București rezultă că moartea

victimei a fost violentă; ea s-a datorat unei rupturi de mezenter, cu lezarea

arterei mezenterice superioare și a unui hematom retroperitoneal. Leziunile

s-au putut produce prin lovire cu corp dur și au legătură directă,

necondiționată, cu decesul. Celelalte leziuni traumatice s-au putut produce

prin loviri repetate cu corpuri dure, în același contest traumatic.

Victima avea în sânge o

alcoolemie de 1,1 gr.%o.

Inculpații și-au modificat

conduita procesuală pe parcursul procesului penal, în final susținând că

niciunul dintre ei nu a participat la uciderea victimei și au încercat să

determine o parte din martori să declare că alte persoane au lovit-o pe

aceasta.

Situația de fapt și

vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator

administrat în cauză: proces verbal de cercetare la fața locului, raport medico

- legal de necropsie, raport de constatare tehnico - științifică, procese

verbale de recunoaștere din grup, planșe fotografice, declarațiile martorilor R.T.,

M.C.M., C.A., B.F., R.B., D.F.G., A.M., B.N., B.E., B.A.I, O.C., P.M.,

declarațiile inculpaților.

Curtea de Apel București, secția

a II-a penală, prin decizia penală nr. 808/ A din 16 noiembrie 2006, a respins,

ca neîntemeiate, cererile de schimbare a încadrărilor juridice, formulate de

inculpați.

Apelurile declarate de

aceștia au fost admise cu privire la individualizarea pedepselor pe care

instanța de apel le-a redus, având în vedere datele personale ale inculpaților și

împrejurările în care au săvârșit fapta.

Astfel, inculpatului V.M.

i-a fost redusă pedeapsa de la 22 ani închisoare la 17 închisoare, iar inculpaților

N.C., M.N.C. și P.A. de la câte 20 ani închisoare la câte 15 ani închisoare,

urmând ca, după aplicarea dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni,

fiecare inculpat să execute pedeapsa cea mai grea (17 ani închisoare, V.M. câte

15 ani închisoare ceilalți inculpați).

Celelalte dispoziții ale

sentinței au fost menținute.

Împotriva acestei decizii

penale au declarat recurs în termen legal, părțile civile R.T. și I.D. și

inculpații.

Recursurile părților civile

s-au întemeiat pe dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

solicitându-se majorarea pedepselor aplicate inculpaților.

Inculpații V.M. și N.C. au

solicitat admiterea recursurilor și casarea hotărârilor pronunțate pentru cazurile

prevăzută de art. 385

9

pct. 17, 18, și 10 C. proc. pen., și

trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

S-a susținut că încadrarea juridică

dată faptei este greșită, întrucât nu s-a stabilit în mod neechivoc care este

cauza morții victimei, respectiv dacă o singură leziune traumatică sau mai multe

astfel de leziuni de condus la deces, prin însumarea efectelor, iar

participanții la eveniment au acționat în condiții tipice ale încăierării faptă

prevăzută de art. 322 C. pen.

S-a mai susținut că

inculpații nu au avut un proces echitabil întrucât li s-a refuzat admiterea

cererii de efectuare a unei noi expertize medico – legale care să stabilească

și să interpreteze modul și succesiunea obiectelor vulnerante folosite.

Inculpatul V.M. a criticat

și greșita sa condamnare pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C.

pen., susținând că instanța nu a fost sesizată cu o astfel de faptă, nu a dat

dovadă de rol activ și nu a întocmit minuta hotărârii, cazuri de casare prevăzută

de art. 385

9

pct. 2 și 10 C. proc. pen.

Inculpatul N.C. a criticat

hotărârile pronunțate pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând cazurile de

casare prevăzută de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen. și

solicitând admiterea recursului, casarea și reținerea cauzei spre rejudecare.

S-a susținut că inculpatul

se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de

moarte întrucât nu a urmărit și nici nu a acceptat producerea decesului

victimei, rezultatul letal fiindu-i imputabil din culpă, iar acțiunea sa

violentă a fost determinată de comportamentul fratelui victimei, R.T.

În subsidiar, a solicitat

reducerea cuantumului pedepsei aplicate, în raport cu dispozițiile art. 74 și

76 C. pen.

Inculpatul M.N.C. a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și, în

rejudecare, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 183

C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

S-a susținut faptul că în

cauză au existat două victime dintre care numai una a decedat, deși modul de

acțiuni a fost același demonstrează că rezultatul letal nu a fost dorit de

inculpat, situația reală constituind-o încăierarea dintre două tabere, potrivit

art. 322 C. pen.

În subsidiar, a solicitat achitarea

inculpatului potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C.

proc. pen.

Temeiul juridic al

recursului îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 17 și 18 C.

proc. pen.

Inculpatul P.A.M. a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și achitarea în

temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C.

proc. pen., susținând că nici nu a participat la săvârșirea faptelor, nici nu a

fost indicat de vreun martor ca fiind unul din autori.

Totodată, a susținut că în

cauză sunt incidente dispozițiile art. 322 C. pen., deoarece între cele două

tabere de participanți a existat o încăierare în timpul căreia părțile s-au

lovit reciproc, iar în condițiile în care declarațiile sunt contradictorii,

dubiul trebuie să profite inculpatului.

Într-un ultim subsidiar, a

solicitat reducerea pedepsei aplicate, având în vedere circumstanțele reale și

personale ale faptei și făptuitorului.

Temeiul juridic al

recursului îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 18, 17 și 14 C.

proc. pen.

Examinând recursurile,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt nefondate pentru

următoarele considerente:

Cu privire la cazul de

casare prevăzută de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., invocat de

recurenții inculpați V.M., N.C., M.N.C. și P.A.M.

Din analiza materialului

probator administrat în cauză, Curtea constată că instanțele au stabilit în mod

corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, soluțiile de condamnare

dispuse fiind legale și temeinice.

Fiecare inculpat a lovit-o

pe victima R.S.C. și toți cei patru făptuitori și-au asumat consecințele agresiunii

săvârșite în momentul în care, în superioritate numerică și avantajați de

poziția de atac pe care o aveau, au lovit în mod repetat cu picioarele o

persoană căzută la podea; chiar dacă inculpații nu au urmărit moartea victimei,

ei au putut prevedea rezultatul letal al violențelor lor concrete și l-au

acceptat ca tare.

Faptul că fiecare inculpat,

dimpreună cu ceilalți, au lovit victima cu intensitate și repetabilitate, este

dovedit prin declarațiile martorilor R.T., M.C.M., C.A., B.F.I, R.B., D.F.G., B.N.,

A.M., din care rezultă că unii dintre agresori (V. și N.) au sărit chiar cu

picioarele, de mai multe ori, peste corpul și trunchiul celui căzut.

Victima nu era înarmată și

era singură în acel conflict, fratele său, R.T. fiind primul lovit și pus în

imposibilitate de a interveni anterior agresării lui R.S.C.

Multitudinea și intensitatea

loviturile aplicate victimei, dovadă a participării la săvârșirea violențelor a

tuturor inculpaților și confirmare a celor relatate de martorii arătați mai sus,

este constată și de actul medico - legal întocmit în cauză de I.N.M.L. Mina Minovici

în care se descriu echimozele, escoriațiile, placardele excoriate, plăci

contuze, care se regăsesc pe tot corpul acesteia, dar fractura piramidei

nazale, infiltrate sanguine și hematoame, prezența conținutului gastric în

esofag, trahee, branhiile mari.

Violența loviturilor

aplicate a determinat o hemoragie internă prin ruptură de mezenter, cu lezarea

arterei mezenterice superioare și a unui hematom retroperitoneal.

Pentru aceste considerente,

Curtea constată că instanța nu a comis o gravă eroare de fapt, astfel cum se

susține prin critica formulată, când a stabilit vinovăția inculpaților și a

dispus condamnarea lor pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat,

probele arătate demonstrând participarea și contribuția fiecăruia la suprimarea

vieții lui R.S.C.

În egală măsură, Curtea

constată existența dovezilor de vinovăție a inculpaților în ceea ce privește

lovirea părții vătămate R.T., astfel că în cauză nu se impune achitarea acestora,

pentru niciuna din faptele reținute în sarcina lor.

Cu privire la cazul de

casare prevăzută de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., invocat de

recurenții inculpați V.M., N.C., M.N.C. și P.A.M.

Criticile formulate prin

motivele de recurs prin care se susține că încadrarea juridică corectă a

faptelor săvârșite ar fi fost cea prevăzută de dispozițiile art. 322 C. pen.,

sau art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., sunt neîntemeiate.

Ceea ce caracterizează

infracțiunea de încăierare este existența unei înfruntări spontane care își

aplică unele altora lovituri sau alte violențe, fără posibilitatea determinării

activității efective a fiecăruia dintre participanți.

Conglomeratul acțiunilor

multiple care se amestecă și se împletesc în așa fel încât nu se mai poate

precipa conturul fiecărei acțiuni în parte se desfășoară între persoane

diferite, toate având calitatea de subiecți activi și, de asemenea, toate

putând deveni subiecți pasivi.

Or, în cazul speței analizate,

mai multe persoane, subiecți activi au aplicat lovituri unei singure persoane,

subiect pasiv.

Neexistând elementul

material al infracțiunii de încăierare și nici pluralitatea de subiecți activi

și subiecți pasivi cerută de aceasta, Curtea constată că în mod întemeiat

instanțele nu au încadrat fapta săvârșită de inculpați în prevederile art. 322 C.

pen.

Nici infracțiunea de loviri

sau vătămări cauzatoare de moarte nu poate fi reținută în sarcina inculpaților

întrucât rezultatul letal, moartea victimei R.S.C., nu a apărut ca un accident neprevăzut

sau neglijat de făptuitori.

Inculpații au acționat cu

intenție, poziția lor subiectivă de a ucide stabilindu-se în raport de numărul

și intensitatea loviturilor aplicate, zonele corpului victimei unde au fost

aplicate, împrejurarea că acționau concomitent patru persoane împotriva uneia

singure, și aceea aflată la podea Nici împrejurarea că unul din frații R. a

scăpat cu viață din conflict numai celălalt decedând nu poate constitui un argument

pertinent pentru încadrarea juridică a faptei în dispozițiilor art. 183 C. pen.,

întrucât, pe de-o parte nu numărul victimelor este determinant pentru

stabilirea laturii subiective a infracțiunii, iar pe de altă parte, derularea

violențelor l-a scos pe R.T. din primele momente din rândul combatanților,

toată atenția inculpaților centrându-se asupra celui care i-a sărit în ajutor

și care, astfel, a devenit victima lor, R.S.C.

În consecință, în cauză este

exclusă aplicarea art. 183 C. pen., iar prevederile art. 73 lit. b) C. pen.,

sunt inoperabile întrucât atitudinea victimei nu a fost de natură să provoace

reacția făptuitorilor, disputa verbală anterioară conflictului fizic fiind

purtată, în egală măsură, de ambele părți.

Cu privire la cazurile de casare

prevăzută de art. 385

9

pct. 2 și 10 C. proc. pen., invocate de

recurenții inculpați V.M. și N.C.

Instanța de fond a fost

sesizată legal cu judecarea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de

art. 180 alin. (2) C. pen., săvârșită asupra părții vătămate R.T., fapta fiind

conexă cu cea de omor calificat a cărui victimă a fost fratele său, astfel că

soluționarea ei a revenit tribunalului.

Instanța s-a pronunțat

asupra fondului cauzei, după administrarea probelor necesare stabilirii

adevărului, rezultatul deliberării fiind consemnat în minuta aflată la

dosarului nr. 5526/2005 (37874/3/2005) al Tribunalului București, secția I penală.

Cât privește pretinsa

încălcare a dispozițiilor art. 6 C.E.D.O. referitoare la dreptul la un proces

echitabil, Curtea constată că refuzul instanțelor de fond și de apel de a

dispune efectuarea unei expertize medico – legale care să stabilească și să interpreteze

modul și succesiunea leziunilor și obiectele vulnerante folosite este pe deplin

întemeiat.

Instanțele au avut la

dispoziție toate datele necesare stabilirii corecte și complete a situației de

fapt, iar admiterea acestei cereri de probe ar fi fost nelegală și netemeinică

întrucât ea nu era pertinentă, concludentă și utilă cauzei, ceea ce ar fi

condus la încălcarea dispozițiilor art. 67 și art. 116 C. proc. pen.

Probele testimoniale au

demonstrat în mod cert că în afara loviturilor de pumni și picioare inculpații

nu au folosit alte instrumente vulnerante, iar succesiunea loviturilor aplicate

inculpaților a rezultat tot din declarațiile martorilor, esențial atât pentru

stabilirea vinovăției lor, cât și pentru rezultatul acțiunilor lor, fiind

stabilirea certă a faptului că toți, într-un mod concertat, au lovit victima în

același interval de timp.

Așa fiind, Curtea respinge,

ca nefondate, și aceste critici.

Cu privire la cazul de

casare prevăzută de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., invocat de

părțile civile R.T. și I.D. și de inculpați.

Verificând modul în care

instanța a făcut individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, Curtea

constată că în cauză au fost aplicate în mod just dispozițiile art. 72 și 52 C.

pen.

Instanța de apel a apreciat

în mod echilibrat asupra tuturor criteriilor de individualizare și a stabilit pedepse

care să reflecte în egală măsură pericolul social al faptelor săvârșite, cât și

datele personale ale inculpaților.

Curtea constată că pedepsele

astfel aplicate sunt în măsură să asigure cerința de constrângere și prevenții pe

care trebuie să o conțină o sancțiune penală, precum și necesitatea reeducării

sociale a inculpaților.

Pedepsele aplicate, prin

cuantumul și modalitatea lor, sunt necesare și suficiente atingerii acestui

scop, Curtea constatând că nu se impune nici majorarea acestora, dar nici

reducerea lor, astfel cum au solicitat recurenții, argumentele invocate fiind

avute deja în vedere de instanță în procesul de individualizare și

neimpunându-se reaprecierea lor.

Pentru aceste considerente,

în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile

și de inculpați.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurenții părți civile și recurenții inculpați vor fi obligați la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

În baza art. 189 C. proc.

pen., onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru asigurarea asistenței juridice

a inculpatului P.A.M. se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de părțile civile R.T. și I.D. și de inculpații V.M., N.C.,

M.N.C. și P.A.M. împotriva deciziei penale nr. 808/ A din 16 noiembrie 2006 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie.

Obligă recurentul inculpat P.A.M.

să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

100 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentele părți

civile R.T. și I.D. și recurenții inculpați V.M., N.C. și M.N.C. să plătească

statului câte 200 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 februarie 2008.