ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 522/2008

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 435/P/2003 din 30 iulie 2003, au fost trimiși în judecată inculpații V.M., N.C., M.N.C. și P.A.M. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen. S-a reținut că, în noaptea de 25 ianuarie 2003, pe fondul unui conflict spontan, inculpații au lovit-o cu pumnii și picioarele, în mod repetat, pe victima R.S.C., cauzându-i leziuni traumatice care au dus la decesul acesteia. S-a mai reținut că în aceeași împrejurare, inculpații l-au lovit și pe fratele victimei, R.T. provocându-i leziuni care au necesitat 12 - 14 zile de îngrijiri medicale; plângerea părții vătămate a fost trimisă Tribunalului București, spre soluționare, potrivit dispozițiilor art. 279 alin. (2) lit. a) C. proc.

pen. și art. 34 lit. a) și d) C. proc. pen., faptele fiind conexe. Prin sentința penală nr. 431 din 22 martie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpați din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. și s-a dispus condamnarea inculpaților în temeiul acestui text de lege. Prin decizia penală nr. 632 din 12 august 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelurile declarate de parchet, inculpați și părțile civile și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la plângerea prealabilă formulată de partea vătămată R.T., iar motivarea laturii civile nu este în concordanță cu cererile formulate de părțile civile, cu dispozitivul hotărârii și nici cu probatoriul administrat în cauză.

S-a mai arătat de instanța de apel că instanța de fond nu a lămurit în totalitate situația de fapt, respectiv contribuția fiecărui inculpat la comiterea infracțiunii. În rejudecare, Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 572 din 12 mai 2006, a dispus condamnarea inculpaților, după cum urmează: - V.M. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 22 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru o durată de 10 ani și, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de un an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 22 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 10 ani. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 27 ianuarie 2003 la 16 noiembrie 2005. - N.C. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen., la pedeapsa de 20 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru o durată de 10 ani și, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 10 ani. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 27 ianuarie 2003 la 16 noiembrie 2005. - M.N.C. la 20 ani închisoare pentru omor calificat. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 10 ani. În baza art. 180 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 6 luni închisoare pentru infracțiunea de lovire.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare. În baza art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru o perioadă de 10 ani. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 27 ianuarie 2003 la 16 noiembrie 2005. - P.A.M. fără antecedente penale. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru o perioadă de 10 ani.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpat la 6 luni închisoare pentru infracțiunea de lovire. În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare. În baza art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru o perioadă de 10 ani. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 24 aprilie 2003 la 16 noiembrie 2005. În baza art. 14 și 346 C. proc.

pen., inculpații au fost obligați în solidar la plata sumei de 150.000.000 lei (ROL) reprezentând despăgubiri materiale către partea civilă I.D. și la 3500 Euro, echivalent în lei la data plății, către partea civilă R.T., reprezentând daune morale. Inculpații au fost obligați în solidar și la plata sumei de 1.639.721 lei (ROL) daune materiale către partea civilă C.A.S. a Municipiului București. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la plata sumei de 16.000.000. lei (ROL) cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: În noaptea de 25 ianuarie 2003, victima R.S.C., împreună cu fratele său R.T. și martorele M.K.C.

și B.E., se aflau într-un bar, în București, unde la o altă masă se găseau inculpații. Pe fondul consumului de alcool, între inculpatul N.C. (zis T.) și R.S.C. a avut loc o scurtă altercație verbală întrucât primul dorea să ascute muzică house, iar cel de-al doilea manele. Inculpatul .N.C. a oprit muzica în timp ce ceilalți clienți dansau și, după ce a fost lăsat să asculte câteva melodii, aceștia din urmă au revenit la genul de muzică preferat, manele. Pe parcursul nopții, între frații R., pe de o parte, și inculpatul N.C., pe de o parte, au mai existat scurte discuții, însă de fiecare dată conflictele au fost aplanate. În jurul orei 5,00, în momentul în care frații R. se pregăteau de plecare, iar R.T., a salutat masa inculpaților, N.C.

l-a lovit cu pumnul, urmat de ceilalți inculpați, cu toții aplicându-i lovituri cu pumnii și picioarele până când partea vătămată a căzut. Victima R.S.C. a vrut să-i sară în ajutor, dar a fost și ea lovită de inculpați și a căzut, poziție din care nu a mai reușit să se ridice fiind lovită în mod repetat cu picioarele în spate și abdomen. După terminarea conflictului, constatând că victima se afla în stare de inconștiență, fratele său R.T., inculpatul V.M. și martora O.C. au încercat să o facă să-și revină, stropind-o cu apă, dar au constatat că intervenise decesul. Din raportul medico - legal de necropsie nr. A/3/123/2003 întocmit de I.N.M.L. București rezultă că moartea victimei a fost violentă; ea s-a datorat unei rupturi de mezenter, cu lezarea arterei mezenterice superioare și a unui hematom retroperitoneal.

Leziunile s-au putut produce prin lovire cu corp dur și au legătură directă, necondiționată, cu decesul. Celelalte leziuni traumatice s-au putut produce prin loviri repetate cu corpuri dure, în același contest traumatic. Victima avea în sânge o alcoolemie de 1,1 gr.%o. Inculpații și-au modificat conduita procesuală pe parcursul procesului penal, în final susținând că niciunul dintre ei nu a participat la uciderea victimei și au încercat să determine o parte din martori să declare că alte persoane au lovit-o pe aceasta. Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces verbal de cercetare la fața locului, raport medico - legal de necropsie, raport de constatare tehnico - științifică, procese verbale de recunoaștere din grup, planșe fotografice, declarațiile martorilor R.T., M.C.M., C.A., B.F., R.B., D.F.G., A.M., B.N., B.E., B.A.I, O.C., P.M., declarațiile inculpaților.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 808/ A din 16 noiembrie 2006, a respins, ca neîntemeiate, cererile de schimbare a încadrărilor juridice, formulate de inculpați. Apelurile declarate de aceștia au fost admise cu privire la individualizarea pedepselor pe care instanța de apel le-a redus, având în vedere datele personale ale inculpaților și împrejurările în care au săvârșit fapta. Astfel, inculpatului V.M. i-a fost redusă pedeapsa de la 22 ani închisoare la 17 închisoare, iar inculpaților N.C., M.N.C. și P.A. de la câte 20 ani închisoare la câte 15 ani închisoare, urmând ca, după aplicarea dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni, fiecare inculpat să execute pedeapsa cea mai grea (17 ani închisoare, V.M.

câte 15 ani închisoare ceilalți inculpați). Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs în termen legal, părțile civile R.T. și I.D. și inculpații. Recursurile părților civile s-au întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitându-se majorarea pedepselor aplicate inculpaților. Inculpații V.M. și N.C. au solicitat admiterea recursurilor și casarea hotărârilor pronunțate pentru cazurile prevăzută de art. 385 9 pct. 17, 18, și 10 C. proc. pen., și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. S-a susținut că încadrarea juridică dată faptei este greșită, întrucât nu s-a stabilit în mod neechivoc care este cauza morții victimei, respectiv dacă o singură leziune traumatică sau mai multe astfel de leziuni de condus la deces, prin însumarea efectelor, iar participanții la eveniment au acționat în condiții tipice ale încăierării faptă prevăzută de art. 322 C. pen.

S-a mai susținut că inculpații nu au avut un proces echitabil întrucât li s-a refuzat admiterea cererii de efectuare a unei noi expertize medico – legale care să stabilească și să interpreteze modul și succesiunea obiectelor vulnerante folosite. Inculpatul V.M. a criticat și greșita sa condamnare pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., susținând că instanța nu a fost sesizată cu o astfel de faptă, nu a dat dovadă de rol activ și nu a întocmit minuta hotărârii, cazuri de casare prevăzută de art. 385 9 pct. 2 și 10 C. proc. pen. Inculpatul N.C. a criticat hotărârile pronunțate pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând cazurile de casare prevăzută de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc.

pen. și solicitând admiterea recursului, casarea și reținerea cauzei spre rejudecare. S-a susținut că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte întrucât nu a urmărit și nici nu a acceptat producerea decesului victimei, rezultatul letal fiindu-i imputabil din culpă, iar acțiunea sa violentă a fost determinată de comportamentul fratelui victimei, R.T. În subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate, în raport cu dispozițiile art. 74 și 76 C. pen. Inculpatul M.N.C. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și, în rejudecare, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

S-a susținut faptul că în cauză au existat două victime dintre care numai una a decedat, deși modul de acțiuni a fost același demonstrează că rezultatul letal nu a fost dorit de inculpat, situația reală constituind-o încăierarea dintre două tabere, potrivit art. 322 C. pen. În subsidiar, a solicitat achitarea inculpatului potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 17 și 18 C. proc. pen. Inculpatul P.A.M. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., susținând că nici nu a participat la săvârșirea faptelor, nici nu a fost indicat de vreun martor ca fiind unul din autori.

Totodată, a susținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 322 C. pen., deoarece între cele două tabere de participanți a existat o încăierare în timpul căreia părțile s-au lovit reciproc, iar în condițiile în care declarațiile sunt contradictorii, dubiul trebuie să profite inculpatului. Într-un ultim subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate, având în vedere circumstanțele reale și personale ale faptei și făptuitorului. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 18, 17 și 14 C. proc. pen. Examinând recursurile, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente: Cu privire la cazul de casare prevăzută de art. 385 9 pct. 18 C. proc.

pen., invocat de recurenții inculpați V.M., N.C., M.N.C. și P.A.M. Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, soluțiile de condamnare dispuse fiind legale și temeinice. Fiecare inculpat a lovit-o pe victima R.S.C. și toți cei patru făptuitori și-au asumat consecințele agresiunii săvârșite în momentul în care, în superioritate numerică și avantajați de poziția de atac pe care o aveau, au lovit în mod repetat cu picioarele o persoană căzută la podea; chiar dacă inculpații nu au urmărit moartea victimei, ei au putut prevedea rezultatul letal al violențelor lor concrete și l-au acceptat ca tare.

Faptul că fiecare inculpat, dimpreună cu ceilalți, au lovit victima cu intensitate și repetabilitate, este dovedit prin declarațiile martorilor R.T., M.C.M., C.A., B.F.I, R.B., D.F.G., B.N., A.M., din care rezultă că unii dintre agresori (V. și N.) au sărit chiar cu picioarele, de mai multe ori, peste corpul și trunchiul celui căzut. Victima nu era înarmată și era singură în acel conflict, fratele său, R.T. fiind primul lovit și pus în imposibilitate de a interveni anterior agresării lui R.S.C. Multitudinea și intensitatea loviturile aplicate victimei, dovadă a participării la săvârșirea violențelor a tuturor inculpaților și confirmare a celor relatate de martorii arătați mai sus, este constată și de actul medico - legal întocmit în cauză de I.N.M.L.

Mina Minovici în care se descriu echimozele, escoriațiile, placardele excoriate, plăci contuze, care se regăsesc pe tot corpul acesteia, dar fractura piramidei nazale, infiltrate sanguine și hematoame, prezența conținutului gastric în esofag, trahee, branhiile mari. Violența loviturilor aplicate a determinat o hemoragie internă prin ruptură de mezenter, cu lezarea arterei mezenterice superioare și a unui hematom retroperitoneal. Pentru aceste considerente, Curtea constată că instanța nu a comis o gravă eroare de fapt, astfel cum se susține prin critica formulată, când a stabilit vinovăția inculpaților și a dispus condamnarea lor pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, probele arătate demonstrând participarea și contribuția fiecăruia la suprimarea vieții lui R.S.C.

În egală măsură, Curtea constată existența dovezilor de vinovăție a inculpaților în ceea ce privește lovirea părții vătămate R.T., astfel că în cauză nu se impune achitarea acestora, pentru niciuna din faptele reținute în sarcina lor. Cu privire la cazul de casare prevăzută de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., invocat de recurenții inculpați V.M., N.C., M.N.C. și P.A.M. Criticile formulate prin motivele de recurs prin care se susține că încadrarea juridică corectă a faptelor săvârșite ar fi fost cea prevăzută de dispozițiile art. 322 C. pen., sau art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., sunt neîntemeiate. Ceea ce caracterizează infracțiunea de încăierare este existența unei înfruntări spontane care își aplică unele altora lovituri sau alte violențe, fără posibilitatea determinării activității efective a fiecăruia dintre participanți.

Conglomeratul acțiunilor multiple care se amestecă și se împletesc în așa fel încât nu se mai poate precipa conturul fiecărei acțiuni în parte se desfășoară între persoane diferite, toate având calitatea de subiecți activi și, de asemenea, toate putând deveni subiecți pasivi. Or, în cazul speței analizate, mai multe persoane, subiecți activi au aplicat lovituri unei singure persoane, subiect pasiv. Neexistând elementul material al infracțiunii de încăierare și nici pluralitatea de subiecți activi și subiecți pasivi cerută de aceasta, Curtea constată că în mod întemeiat instanțele nu au încadrat fapta săvârșită de inculpați în prevederile art. 322 C. pen. Nici infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte nu poate fi reținută în sarcina inculpaților întrucât rezultatul letal, moartea victimei R.S.C., nu a apărut ca un accident neprevăzut sau neglijat de făptuitori.

Inculpații au acționat cu intenție, poziția lor subiectivă de a ucide stabilindu-se în raport de numărul și intensitatea loviturilor aplicate, zonele corpului victimei unde au fost aplicate, împrejurarea că acționau concomitent patru persoane împotriva uneia singure, și aceea aflată la podea Nici împrejurarea că unul din frații R. a scăpat cu viață din conflict numai celălalt decedând nu poate constitui un argument pertinent pentru încadrarea juridică a faptei în dispozițiilor art. 183 C. pen., întrucât, pe de-o parte nu numărul victimelor este determinant pentru stabilirea laturii subiective a infracțiunii, iar pe de altă parte, derularea violențelor l-a scos pe R.T. din primele momente din rândul combatanților, toată atenția inculpaților centrându-se asupra celui care i-a sărit în ajutor și care, astfel, a devenit victima lor, R.S.C.

În consecință, în cauză este exclusă aplicarea art. 183 C. pen., iar prevederile art. 73 lit. b) C. pen., sunt inoperabile întrucât atitudinea victimei nu a fost de natură să provoace reacția făptuitorilor, disputa verbală anterioară conflictului fizic fiind purtată, în egală măsură, de ambele părți. Cu privire la cazurile de casare prevăzută de art. 385 9 pct. 2 și 10 C. proc. pen., invocate de recurenții inculpați V.M. și N.C. Instanța de fond a fost sesizată legal cu judecarea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., săvârșită asupra părții vătămate R.T., fapta fiind conexă cu cea de omor calificat a cărui victimă a fost fratele său, astfel că soluționarea ei a revenit tribunalului.

Instanța s-a pronunțat asupra fondului cauzei, după administrarea probelor necesare stabilirii adevărului, rezultatul deliberării fiind consemnat în minuta aflată la dosarului nr. 5526/2005 (37874/3/2005) al Tribunalului București, secția I penală. Cât privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 6 C.E.D.O. referitoare la dreptul la un proces echitabil, Curtea constată că refuzul instanțelor de fond și de apel de a dispune efectuarea unei expertize medico – legale care să stabilească și să interpreteze modul și succesiunea leziunilor și obiectele vulnerante folosite este pe deplin întemeiat. Instanțele au avut la dispoziție toate datele necesare stabilirii corecte și complete a situației de fapt, iar admiterea acestei cereri de probe ar fi fost nelegală și netemeinică întrucât ea nu era pertinentă, concludentă și utilă cauzei, ceea ce ar fi condus la încălcarea dispozițiilor art. 67 și art. 116 C. proc.

pen. Probele testimoniale au demonstrat în mod cert că în afara loviturilor de pumni și picioare inculpații nu au folosit alte instrumente vulnerante, iar succesiunea loviturilor aplicate inculpaților a rezultat tot din declarațiile martorilor, esențial atât pentru stabilirea vinovăției lor, cât și pentru rezultatul acțiunilor lor, fiind stabilirea certă a faptului că toți, într-un mod concertat, au lovit victima în același interval de timp. Așa fiind, Curtea respinge, ca nefondate, și aceste critici. Cu privire la cazul de casare prevăzută de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., invocat de părțile civile R.T. și I.D. și de inculpați. Verificând modul în care instanța a făcut individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, Curtea constată că în cauză au fost aplicate în mod just dispozițiile art. 72 și 52 C. pen.

Instanța de apel a apreciat în mod echilibrat asupra tuturor criteriilor de individualizare și a stabilit pedepse care să reflecte în egală măsură pericolul social al faptelor săvârșite, cât și datele personale ale inculpaților. Curtea constată că pedepsele astfel aplicate sunt în măsură să asigure cerința de constrângere și prevenții pe care trebuie să o conțină o sancțiune penală, precum și necesitatea reeducării sociale a inculpaților. Pedepsele aplicate, prin cuantumul și modalitatea lor, sunt necesare și suficiente atingerii acestui scop, Curtea constatând că nu se impune nici majorarea acestora, dar nici reducerea lor, astfel cum au solicitat recurenții, argumentele invocate fiind avute deja în vedere de instanță în procesul de individualizare și neimpunându-se reaprecierea lor.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile și de inculpați. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții părți civile și recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. În baza art. 189 C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru asigurarea asistenței juridice a inculpatului P.A.M. se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile R.T. și I.D. și de inculpații V.M., N.C., M.N.C. și P.A.M. împotriva deciziei penale nr. 808/ A din 16 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat P.A.M. să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurentele părți civile R.T. și I.D. și recurenții inculpați V.M., N.C. și M.N.C. să plătească statului câte 200 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 februarie 2008.