ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2502/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2502/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 493/ D din

4 noiembrie 2005 a Tribunalului Bacău au fost condamnați inculpații:

- B.A.M., în baza art. 174 și 175 lit.

i) C. pen., la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., și

- B.A. zis A., în baza art. 174 și

175 lit. i) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 174, 175 lit.

i) și art. 176 lit. d) C. pen., la 16 ani închisoare și 6 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., și în baza art. 211 alin.

(1) lit. b) și c) C. pen., la 7 ani închisoare, stabilindu-se, conform art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea

de 16 ani închisoare, plus un spor de un an, în total 17 ani închisoare și 6

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

64 lit. a) și b) C. pen., pentru ambii inculpați, s-a menținut starea de arest

a acestora și s-a dedus din pedepse durata arestării preventive a inculpaților

de la 29 mai 2004 la zi.

Inculpații au fost obligați în solidar

la plata către partea civilă B.L. a sumei de 10.000 RON despăgubiri civile,

reprezentând cheltuieli de înmormântare și pomeniri ulterioare.

Pentru a pronunța această soluție

instanța a reținut, în fapt, că inculpații B.A. și B.A.M., în seara zilei de 28

mai 2004, împreună cu alți tineri au consumat băuturi alcoolice în localul din

comuna Mărgineni județul Bacău.

În același local se afla și R.C. din

aceeași comună care era în stare avansată de ebrietate ca urmare a băuturilor alcoolice

consumate până atunci.

După ce a solicitat acordul

tinerilor, R.C. s-a așezat la aceeași masă.

La un moment dat, R.C. a luat

paharul din fața lui B.A.M., consumându-i vinul.

Pentru acest gest lipsit de politețe

s-a simțit ofensat martorul V.S.I., nicidecum tânărul căruia i se consumase

vinul, care i-a cerut lui R.C. să umple paharul la loc.

Barmanul H.B. văzând că este

iminentă izbucnirea unui scandal a promis că va umple paharul cu vin, cerându-i

totodată lui R.C. să plece de la masa respectivă.

Ca urmare a reproșurilor care i s-au

făcut în legătură cu gestul nepoliticos făcut și a sfaturilor barmanului, pe la

miezul nopții de 28 mai 2004 R.C. a ieșit din local.

În timp ce sus-numitul se îndrepta

spre casă, pe drumul sătesc, tinerii au continuat să facă aprecieri critice la

adresa acelui gest.

După circa 15 minute de la plecarea

lui R.C. inculpatul B.A., aflat în stare de ebrietate a ieșit din local unde a

revenit după 10-15 minute având pe cap două șepci, una roșie și cealaltă

albastră.

Cerându-i-se explicații, inculpatul

le-a spus prietenilor săi că i-a aplicat o corecție lui R.C. căruia i-a luat

șapca.

Inculpatul B.A.M. aflat la rândul

său în stare de ebrietate a apreciat ca lăudabilă fapta lui B.A., motiv pentru

care l-a întrebat unde se află victima, pentru a-i aplica și el o corecție

pentru gestul lipsit de politețe de a fi băut vinul dintr-un pahar care nu îi

aparținea.

Astfel, B.A.M. a aflat de la B.A.,

că R.C. este căzut la pământ pe drumul sătesc, într-un loc unde se afla o

movilă de nisip, ceea ce demonstrează cât de tare fusese lovit, atâta vreme cât

era exclusă posibilitatea ca victima să se ridice și să-și continue drumul spre

casă.

Deși aflase că R.C. este căzut la

pământ, inculpatul B.A.M. a plecat spre acel loc pentru a-i aplica și el

victimei o corecție. Pentru a fi mai agil în mișcări, inculpatul s-a dezbrăcat

de geacă și tricou.

Găsindu-l pe R.C. căzut la pământ în

apropierea acelei movile de nisip, inculpatul B.A.M. l-a lovit cu pumnii și

picioarele. Agresiunea a fost oprită de martorul V.S.I., care intuind hotărârea

inculpatului de a lovi victima a ieșit și el din local.

Cei doi, inculpatul și martorul,

s-au întors în local unde au continuat să consume băuturi alcoolice.

După un timp inculpatul B.A.M. a

ieșit din bar urmat de același martor și din nou l-a lovit pe R.C. care era

căzut la pământ, cu pumnii și picioarele.

Între timp, la locul faptei, au

venit și martorii B.P. și D.N., care văzând starea victimei au ridicat-o și au

pus-o în poziția șezut, lângă o troiță aflată într-o intersecție, spunând că

până la ziuă își va reveni.

Martorul B.P. a fost primul care a

plecat de la locul faptei, ajungând acasă în jurul orei 1,30. Ultimii care au

plecat de lângă victimă au fost inculpații și martorii D.N. și V.S.I.

În momentul în care au abandonat-o

victima nu mai putea vorbi, întrucât intrase în comă, iar inculpații aveau

impresia că doarme.

Profitând de faptul că R.C. nu se

mai putea apăra, inculpatul B.A. i-a luat adidașii, spunând că „sunt buni la

prășit”.

În dimineața zilei de 29 mai 2005 un

sătean l-a găsit pe R.C. în comă, pe marginea drumului sătesc, a fost chemată

salvarea, dar medicul de pe ambulanța sosită la fața locului a constatat

decesul.

Potrivit raportului medico-legal de

necropsie, moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se hemoragiei

cerebro-meningee (hematom subdural bilateral, hemoragie subarahnoidiană,

contuzie cerebrală) consecința unui traumatism cranio-facial cu fractura de

piramidă nazală. Distribuția și tipologia lezională au sugerat un mecanism de

producere prin loviri active cu corpuri dure urmat eventual și de cădere, între

leziunile cranio-cerebrale și deces existând legătură directă de cauzalitate.

În momentul decesului victima avea o alcoolemie de 2,20 gr. %o.

Acest raport medico-legal a fost

avizat de I.M.L. Iași, precizân-du-se că decesul victimei s-a datorat

leziunilor meningo-cerebrale, ca topografia leziunilor externe atestă lovirea

cu obiecte sau mijloace contondente (pumni și picioare) în regiunea capului,

urmată probabil de cădere și că toate leziunile interne și externe au

contribuit la producerea leziunilor meningo-cerebrale și în final la deces.

Prin expertiza medico-legală

psihiatrică s-a stabilit că B.A. a acționat cu7 discernământ integru la

comiterea infracțiunii de omor.

Referitor la incidența agravantei

prevăzută de art. 176 lit. d) C. pen, s-a apreciat de către instanță că

inculpatul B.A. nu a comis omorul pentru a-i fura victimei adidașii ori șapca,

împrejurări în care, conform art. 334 C. proc. pen., a fost înlăturată această

agravantă.

Apărarea inculpaților, în sensul că

victima ar fi fost lovită și de o altă persoană, respectiv și de martorul V.S.I.

și că fapta trebuia încadrată în dispozițiile art. 183 C. pen., a fost

înlăturată de către instanța de fond care a reținut că cei doi inculpați sunt

vinovați de uciderea victimei și că rezultatul letal al actelor repetate de

violență nu a avut caracter praeterintenționat.

Sub aspectul laturii civile s-a

apreciat că suma de 100.000.000 lei solicitată de partea civilă reprezentând

cheltuieli cu înmormântarea victimei și pomeniri ulterioare a fost dovedită.

Situația de fapt și vinovăția

inculpaților au fost stabilite în baza procesului verbal de constatare întocmit

de organele de urmărire penală, a expertizelor medico-legale efectuate în

cauză, a declarațiilor martorilor D.N., H.B., V.S.I., B.P. și B.A.M., probe

coroborate cu declarațiile inculpaților.

Curtea de Apel Bacău, secția penală,

prin decizia penală nr. 17 din 24 ianuarie 2006, a admis apelurile declarate de

parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și inculpatul B.A. numai cu privire la

greșita încadrare dată infracțiunii de tâlhărie săvârșită de acest inculpat și

cu privire la sporul de un an închisoare aplicat și a desființat în aceste

limite hotărârea primei instanțe.

Rejudecând cauza, instanța a dispus

schimbarea încadrării juridice dată infracțiunii de tâlhărie din art. 211 alin.

(1) lit. b) și c) C. pen., în art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen.,

menținând pedeapsa aplicată.

A fost înlăturat sporul de un an închisoare

și s-a dispus, după contopirea celor două pedepse, ca inculpatul să execute

pedeapsa de 16 ani închisoare.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale hotărârii atacate.

Prin aceeași decizie a fost respins

ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.A.M.

Pentru a decide astfel, instanța de

control judiciar, primind criticile din apelul parchetului a reținut că fapta

de tâlhărie a fost comisă în timpul nopții și în loc public, fiind aplicabile

dispozițiile art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., nicidecum ale art. 211 alin.

(1) din același cod, la care nu se regăsesc cele două agravante.

Totodată, a apreciat întemeiată

solicitarea apelantului inculpat B.A. de înlăturare a sporului de concurs de un

an aplicat, apreciindu-se că pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare este

suficientă pentru atingerea scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen.

Referitor la susținerea din apelul

parchetului, în sensul că ar fi incidente dispozițiile art. 211 alin. (3) în

concurs cu infracțiunea prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) C. pen., s-a

considerat de către instanța de control judiciar că nu poate fi primită

întrucât scopul principal al activității infracționale nu a fost tâlhăria, ci

aplicarea violențelor șu uciderea victimei, urmate de sustragerea obiectelor

victimei.

Privitor la critica din apelul

inculpatului B.A.M. în sensul că fapta trebuie încadrată în dispozițiile art. 183

C. pen., comisă în condițiile art. 73 lit. b) C. pen., aceasta nu a fost

primită, nerezultând din probe că decesul ar fi un rezultat praeterintenționat,

ori că fapta ar fi fost determinată de vreun gest provocator al victimei.

În legătură cu solicitarea aceluiași

inculpat de reducere a pedepsei aplicate, s-a apreciat că aceasta nu poate fi

primită, sancțiunea stabilită de prima instanță fiind orientată spre minimul

prevăzut de lege.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs ambii inculpați care, invocând dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17, 18, 14 C. proc. pen., au solicitat în principal schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea de omor în cea de loviri sau vătămări

cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., aplicarea în cauză a circumstanței

atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. și coborârea

pedepsei sub minimul legal și în subsidiar reducerea pedepselor.

Recursurile declarate nu sunt

întemeiate.

lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect

situația de fapt și vinovăția inculpaților în săvârșirea, în noaptea de 28 mai

2004, a infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) C.

pen., de către B.A.M. și a infracțiunilor de omor deosebit de grav și tâlhărie

calificată, prevăzute de art. 174 și 175 lit. i) C. pen., și de art. 211 alin.

(2) lit. b) și c) C. pen., de către B.A.

Probele administrate în cauză,

evocate anterior, au confirmat că în noaptea arătată, cei doi inculpați au

aplicat victimei în mod repetat, lovituri intense cu pumnii și picioarele în

zone vitale ale corpului, respectiv cap, torace și abdomen, care au determinat

leziunile grave descrise în actele medico-legale din dosar și au condus direct

la deces.

După aplicarea acestor lovituri și

punerea victimei în neputința de a se apăra, inculpatul B.A. i-a sustras

acesteia mai întâi șapca și apoi adidașii din picioare.

Față de modul în care au acționat,

de intensitatea loviturilor aplicate cu picioarele încălțate și cu pumnii, de

zonele corporale vizate, care adăposteau organe vitale, se constată că în mod

judicios instanțele au tras concluzia că inculpații au acționat cu intenția indirectă

de ucidere a victimei, cei doi autori prevăzând rezultatul faptelor lor și deși

nu l-au urmărit, au acceptat posibilitatea producerii lui.

Prin urmare consecința morții

nefiind un rezultat praeterintenționat, nu sunt incidente dispozițiile art. 183

C. pen., referitoare la infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de

moarte, ci cele ale infracțiunilor de omor prevăzute de textele menționate.

Ca atare, criticile formulate în

sensul greșitei încadrări juridice dată faptei de omor nu sunt fondate.

recurenți că instanțele au comis o eroare gravă de fapt prin nereținerea

circumstanței atenuante a provocării, nici aceasta nu poate fi primită.

Potrivit art. 73 lit. b) C. pen.,

constituie circumstanța atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei

puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea victimei

produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin

altă acțiune ilicită gravă.

Or, din ansamblul probator al

cauzei, nu a rezultat că gestul victimei, aflată în stare de ebrietate și

stăpânit de viciul băuturii, de a consuma vinul din paharul inculpatului B.A.M.,

aflat de asemenea, în stare de ebrietate, ar fi avut caracterul atingeri grave

a demnității acestui inculpat, care să creeze făptuitorului o intensă tulburare

și să explice reacția violentă a acestuia.

Mai mult, incidentul a fost

considerat minor de către cei prezenți și a fost atenuat prin intervenția

barmanului localului.

După acest moment, inculpatul a

chibzuit asupra modului în care urma să reacționeze, apoi după 15 minute a

plecat după victimă și i-a aplicat lovituri grave, ceea ce exclude provocarea,

așa cum este reglementată de textul legal evocat.

Întrucât soluția de condamnare

pentru infracțiunile menționate este conformă cu probele de vinovăție exclusivă

a inculpaților în declanșarea agresiunii asupra victimei, susținerea lor că

s-ar fi comis o eroare gravă de fapt prin nereținerea scuzei provocării este

neîntemeiată.

inculpații au criticat hotărârea susținând că pedepsele au fost greșit

individualizate.

Din examinarea actelor dosarului

rezultă că instanțele au aplicat inculpaților pedepse orientate spre minimul legal

în cazul inculpatului B.A., căruia în apel i s-a înlăturat sporul de concurs de

un an și chiar la minimul legal în cazul inculpatului B.A.M.

La individualizarea acestor pedepse,

instanțele în mod justificat au avut în vedere, potrivit art. 72 C. pen.,

pericolul social grav al faptelor, împrejurările săvârșirii lor și persoana

inculpaților, care anterior au avut o conduită general bună în familie și

societate și nu au antecedente penale.

Se mai constată că pedepsele

aplicate sunt de natură a asigura, conform art. 52 C. pen., prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a inculpaților.

Deoarece au fost respectate

dispozițiile legale menționate, iar din examinarea dosarului nu se desprind

împrejurări care să poată fi considerate circumstanțe atenuante din cele

prevăzute de art. 74 C. pen., și care să justifice coborârea pedepsei sub minimul

legal, critica inculpaților în sensul greșitei individualizări a pedepselor

este neîntemeiată.

invocate sunt neîntemeiate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată

existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați, cu

obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.

Se vor deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, perioadele reținerii și arestării preventive de la 29 mai 2004 la

17 aprilie 2006 și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu

desemnat inculpatului B.A. să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații B.A. și B.A.M. împotriva deciziei penale nr. 17 din 24

ianuarie 2006 a curții de Apel Bacău, secția penală.

Deduce din pedepsele aplicate,

timpul reținerii și arestării preventive de la 29 mai 2004 la 17 aprilie 2006,

pentru ambii inculpați.

Obligă recurentul inculpat B.A.M. la

plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar pe

recurentul inculpat B.A. la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul de

avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 aprilie 2006.