ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2502/2006

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 493/ D din 4 noiembrie 2005 a Tribunalului Bacău au fost condamnați inculpații: - B.A.M., în baza art. 174 și 175 lit. i) C. pen., la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., și - B.A. zis A., în baza art. 174 și 175 lit. i) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 174, 175 lit. i) și art. 176 lit. d) C. pen., la 16 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., și în baza art. 211 alin. (1) lit. b) și c) C. pen., la 7 ani închisoare, stabilindu-se, conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare, plus un spor de un an, în total 17 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen., pentru ambii inculpați, s-a menținut starea de arest a acestora și s-a dedus din pedepse durata arestării preventive a inculpaților de la 29 mai 2004 la zi. Inculpații au fost obligați în solidar la plata către partea civilă B.L. a sumei de 10.000 RON despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de înmormântare și pomeniri ulterioare. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut, în fapt, că inculpații B.A. și B.A.M., în seara zilei de 28 mai 2004, împreună cu alți tineri au consumat băuturi alcoolice în localul din comuna Mărgineni județul Bacău. În același local se afla și R.C. din aceeași comună care era în stare avansată de ebrietate ca urmare a băuturilor alcoolice consumate până atunci.

După ce a solicitat acordul tinerilor, R.C. s-a așezat la aceeași masă. La un moment dat, R.C. a luat paharul din fața lui B.A.M., consumându-i vinul. Pentru acest gest lipsit de politețe s-a simțit ofensat martorul V.S.I., nicidecum tânărul căruia i se consumase vinul, care i-a cerut lui R.C. să umple paharul la loc. Barmanul H.B. văzând că este iminentă izbucnirea unui scandal a promis că va umple paharul cu vin, cerându-i totodată lui R.C. să plece de la masa respectivă. Ca urmare a reproșurilor care i s-au făcut în legătură cu gestul nepoliticos făcut și a sfaturilor barmanului, pe la miezul nopții de 28 mai 2004 R.C. a ieșit din local. În timp ce sus-numitul se îndrepta spre casă, pe drumul sătesc, tinerii au continuat să facă aprecieri critice la adresa acelui gest.

După circa 15 minute de la plecarea lui R.C. inculpatul B.A., aflat în stare de ebrietate a ieșit din local unde a revenit după 10-15 minute având pe cap două șepci, una roșie și cealaltă albastră. Cerându-i-se explicații, inculpatul le-a spus prietenilor săi că i-a aplicat o corecție lui R.C. căruia i-a luat șapca. Inculpatul B.A.M. aflat la rândul său în stare de ebrietate a apreciat ca lăudabilă fapta lui B.A., motiv pentru care l-a întrebat unde se află victima, pentru a-i aplica și el o corecție pentru gestul lipsit de politețe de a fi băut vinul dintr-un pahar care nu îi aparținea. Astfel, B.A.M. a aflat de la B.A., că R.C. este căzut la pământ pe drumul sătesc, într-un loc unde se afla o movilă de nisip, ceea ce demonstrează cât de tare fusese lovit, atâta vreme cât era exclusă posibilitatea ca victima să se ridice și să-și continue drumul spre casă.

Deși aflase că R.C. este căzut la pământ, inculpatul B.A.M. a plecat spre acel loc pentru a-i aplica și el victimei o corecție. Pentru a fi mai agil în mișcări, inculpatul s-a dezbrăcat de geacă și tricou. Găsindu-l pe R.C. căzut la pământ în apropierea acelei movile de nisip, inculpatul B.A.M. l-a lovit cu pumnii și picioarele. Agresiunea a fost oprită de martorul V.S.I., care intuind hotărârea inculpatului de a lovi victima a ieșit și el din local. Cei doi, inculpatul și martorul, s-au întors în local unde au continuat să consume băuturi alcoolice. După un timp inculpatul B.A.M. a ieșit din bar urmat de același martor și din nou l-a lovit pe R.C. care era căzut la pământ, cu pumnii și picioarele.

Între timp, la locul faptei, au venit și martorii B.P. și D.N., care văzând starea victimei au ridicat-o și au pus-o în poziția șezut, lângă o troiță aflată într-o intersecție, spunând că până la ziuă își va reveni. Martorul B.P. a fost primul care a plecat de la locul faptei, ajungând acasă în jurul orei 1,30. Ultimii care au plecat de lângă victimă au fost inculpații și martorii D.N. și V.S.I. În momentul în care au abandonat-o victima nu mai putea vorbi, întrucât intrase în comă, iar inculpații aveau impresia că doarme. Profitând de faptul că R.C. nu se mai putea apăra, inculpatul B.A. i-a luat adidașii, spunând că „sunt buni la prășit”. În dimineața zilei de 29 mai 2005 un sătean l-a găsit pe R.C.

în comă, pe marginea drumului sătesc, a fost chemată salvarea, dar medicul de pe ambulanța sosită la fața locului a constatat decesul. Potrivit raportului medico-legal de necropsie, moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se hemoragiei cerebro-meningee (hematom subdural bilateral, hemoragie subarahnoidiană, contuzie cerebrală) consecința unui traumatism cranio-facial cu fractura de piramidă nazală. Distribuția și tipologia lezională au sugerat un mecanism de producere prin loviri active cu corpuri dure urmat eventual și de cădere, între leziunile cranio-cerebrale și deces existând legătură directă de cauzalitate. În momentul decesului victima avea o alcoolemie de 2,20 gr. %o. Acest raport medico-legal a fost avizat de I.M.L.

Iași, precizân-du-se că decesul victimei s-a datorat leziunilor meningo-cerebrale, ca topografia leziunilor externe atestă lovirea cu obiecte sau mijloace contondente (pumni și picioare) în regiunea capului, urmată probabil de cădere și că toate leziunile interne și externe au contribuit la producerea leziunilor meningo-cerebrale și în final la deces. Prin expertiza medico-legală psihiatrică s-a stabilit că B.A. a acționat cu7 discernământ integru la comiterea infracțiunii de omor. Referitor la incidența agravantei prevăzută de art. 176 lit. d) C. pen, s-a apreciat de către instanță că inculpatul B.A. nu a comis omorul pentru a-i fura victimei adidașii ori șapca, împrejurări în care, conform art. 334 C. proc.

pen., a fost înlăturată această agravantă. Apărarea inculpaților, în sensul că victima ar fi fost lovită și de o altă persoană, respectiv și de martorul V.S.I. și că fapta trebuia încadrată în dispozițiile art. 183 C. pen., a fost înlăturată de către instanța de fond care a reținut că cei doi inculpați sunt vinovați de uciderea victimei și că rezultatul letal al actelor repetate de violență nu a avut caracter praeterintenționat. Sub aspectul laturii civile s-a apreciat că suma de 100.000.000 lei solicitată de partea civilă reprezentând cheltuieli cu înmormântarea victimei și pomeniri ulterioare a fost dovedită. Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite în baza procesului verbal de constatare întocmit de organele de urmărire penală, a expertizelor medico-legale efectuate în cauză, a declarațiilor martorilor D.N., H.B., V.S.I., B.P.

și B.A.M., probe coroborate cu declarațiile inculpaților. Curtea de Apel Bacău, secția penală, prin decizia penală nr. 17 din 24 ianuarie 2006, a admis apelurile declarate de parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și inculpatul B.A. numai cu privire la greșita încadrare dată infracțiunii de tâlhărie săvârșită de acest inculpat și cu privire la sporul de un an închisoare aplicat și a desființat în aceste limite hotărârea primei instanțe. Rejudecând cauza, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice dată infracțiunii de tâlhărie din art. 211 alin. (1) lit. b) și c) C. pen., în art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., menținând pedeapsa aplicată. A fost înlăturat sporul de un an închisoare și s-a dispus, după contopirea celor două pedepse, ca inculpatul să execute pedeapsa de 16 ani închisoare.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Prin aceeași decizie a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.A.M. Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar, primind criticile din apelul parchetului a reținut că fapta de tâlhărie a fost comisă în timpul nopții și în loc public, fiind aplicabile dispozițiile art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., nicidecum ale art. 211 alin. (1) din același cod, la care nu se regăsesc cele două agravante. Totodată, a apreciat întemeiată solicitarea apelantului inculpat B.A. de înlăturare a sporului de concurs de un an aplicat, apreciindu-se că pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare este suficientă pentru atingerea scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen.

Referitor la susținerea din apelul parchetului, în sensul că ar fi incidente dispozițiile art. 211 alin. (3) în concurs cu infracțiunea prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) C. pen., s-a considerat de către instanța de control judiciar că nu poate fi primită întrucât scopul principal al activității infracționale nu a fost tâlhăria, ci aplicarea violențelor șu uciderea victimei, urmate de sustragerea obiectelor victimei. Privitor la critica din apelul inculpatului B.A.M. în sensul că fapta trebuie încadrată în dispozițiile art. 183 C. pen., comisă în condițiile art. 73 lit. b) C. pen., aceasta nu a fost primită, nerezultând din probe că decesul ar fi un rezultat praeterintenționat, ori că fapta ar fi fost determinată de vreun gest provocator al victimei.

În legătură cu solicitarea aceluiași inculpat de reducere a pedepsei aplicate, s-a apreciat că aceasta nu poate fi primită, sancțiunea stabilită de prima instanță fiind orientată spre minimul prevăzut de lege. Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambii inculpați care, invocând dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17, 18, 14 C. proc. pen., au solicitat în principal schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor în cea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., aplicarea în cauză a circumstanței atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. și coborârea pedepsei sub minimul legal și în subsidiar reducerea pedepselor. Recursurile declarate nu sunt întemeiate.

1. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților în săvârșirea, în noaptea de 28 mai 2004, a infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) C. pen., de către B.A.M. și a infracțiunilor de omor deosebit de grav și tâlhărie calificată, prevăzute de art. 174 și 175 lit. i) C. pen., și de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., de către B.A. Probele administrate în cauză, evocate anterior, au confirmat că în noaptea arătată, cei doi inculpați au aplicat victimei în mod repetat, lovituri intense cu pumnii și picioarele în zone vitale ale corpului, respectiv cap, torace și abdomen, care au determinat leziunile grave descrise în actele medico-legale din dosar și au condus direct la deces.

După aplicarea acestor lovituri și punerea victimei în neputința de a se apăra, inculpatul B.A. i-a sustras acesteia mai întâi șapca și apoi adidașii din picioare. Față de modul în care au acționat, de intensitatea loviturilor aplicate cu picioarele încălțate și cu pumnii, de zonele corporale vizate, care adăposteau organe vitale, se constată că în mod judicios instanțele au tras concluzia că inculpații au acționat cu intenția indirectă de ucidere a victimei, cei doi autori prevăzând rezultatul faptelor lor și deși nu l-au urmărit, au acceptat posibilitatea producerii lui. Prin urmare consecința morții nefiind un rezultat praeterintenționat, nu sunt incidente dispozițiile art. 183 C. pen., referitoare la infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, ci cele ale infracțiunilor de omor prevăzute de textele menționate.

Ca atare, criticile formulate în sensul greșitei încadrări juridice dată faptei de omor nu sunt fondate. 2. Referitor la susținerea ambilor recurenți că instanțele au comis o eroare gravă de fapt prin nereținerea circumstanței atenuante a provocării, nici aceasta nu poate fi primită. Potrivit art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanța atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea victimei produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă. Or, din ansamblul probator al cauzei, nu a rezultat că gestul victimei, aflată în stare de ebrietate și stăpânit de viciul băuturii, de a consuma vinul din paharul inculpatului B.A.M., aflat de asemenea, în stare de ebrietate, ar fi avut caracterul atingeri grave a demnității acestui inculpat, care să creeze făptuitorului o intensă tulburare și să explice reacția violentă a acestuia.

Mai mult, incidentul a fost considerat minor de către cei prezenți și a fost atenuat prin intervenția barmanului localului. După acest moment, inculpatul a chibzuit asupra modului în care urma să reacționeze, apoi după 15 minute a plecat după victimă și i-a aplicat lovituri grave, ceea ce exclude provocarea, așa cum este reglementată de textul legal evocat. Întrucât soluția de condamnare pentru infracțiunile menționate este conformă cu probele de vinovăție exclusivă a inculpaților în declanșarea agresiunii asupra victimei, susținerea lor că s-ar fi comis o eroare gravă de fapt prin nereținerea scuzei provocării este neîntemeiată. 3. Printr-un ultim motiv de casare, inculpații au criticat hotărârea susținând că pedepsele au fost greșit individualizate.

Din examinarea actelor dosarului rezultă că instanțele au aplicat inculpaților pedepse orientate spre minimul legal în cazul inculpatului B.A., căruia în apel i s-a înlăturat sporul de concurs de un an și chiar la minimul legal în cazul inculpatului B.A.M. La individualizarea acestor pedepse, instanțele în mod justificat au avut în vedere, potrivit art. 72 C. pen., pericolul social grav al faptelor, împrejurările săvârșirii lor și persoana inculpaților, care anterior au avut o conduită general bună în familie și societate și nu au antecedente penale. Se mai constată că pedepsele aplicate sunt de natură a asigura, conform art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a inculpaților.

Deoarece au fost respectate dispozițiile legale menționate, iar din examinarea dosarului nu se desprind împrejurări care să poată fi considerate circumstanțe atenuante din cele prevăzute de art. 74 C. pen., și care să justifice coborârea pedepsei sub minimul legal, critica inculpaților în sensul greșitei individualizări a pedepselor este neîntemeiată. 4. Întrucât motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați, cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.

Se vor deduce din pedepsele aplicate inculpaților, perioadele reținerii și arestării preventive de la 29 mai 2004 la 17 aprilie 2006 și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu desemnat inculpatului B.A. să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.A. și B.A.M. împotriva deciziei penale nr. 17 din 24 ianuarie 2006 a curții de Apel Bacău, secția penală. Deduce din pedepsele aplicate, timpul reținerii și arestării preventive de la 29 mai 2004 la 17 aprilie 2006, pentru ambii inculpați. Obligă recurentul inculpat B.A.M. la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar pe recurentul inculpat B.A. la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 aprilie 2006.