ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4452/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1016 din 6 noiembrie 2002, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpații C.B.N. și S.M. la câte 20 de ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen. A fost menținută starea de arest pentru ambii inculpați și s-a dedus din pedepsele aplicate, durata arestării preventive de la 17 aprilie 2001, pentru inculpatul S.M. și de la 19 aprilie 2001, pentru inculpatul C.B.N. Totodată, inculpații au fost obligați, în solidar, la despăgubiri civile către părțile civile M.D.

și M.A.R. S-au reținut următoarele: În seara zilei de 16 aprilie 2001, inculpații au intrat în locuința victimei M.G., căreia i-au aplicat mai multe lovituri, cu pumnii și picioarele, apoi au dezbrăcat victima și au scos-o afară, unde i-au aplicat o lovitură puternică în zona gâtului. În urma loviturii, victima a căzut, în nemișcare, situație în care inculpații au culcat-o în autoturism și au transportat-o pe un teren viran, în afara localității, unde au abandonat-o. A doua zi, victima a fost găsită moartă. Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 113 din 26 februarie 2003, a respins, ca nefondate, apelurile inculpaților.

Prin recursurile declarate în cauză, inculpații au invocat mai multe motive de casare, dintre care, au stăruit, în principal, asupra nulității hotărârilor pronunțate, ca urmare a faptului că încheierea de ședință din 29 octombrie 2002 în care s-au consemnat dezbaterile și concluziile părților prin care s-a amânat pronunțarea la 5 noiembrie 2002 și apoi la 6 noiembrie 2002, nu a fost semnată de președintele completului de judecată. Recursul este fondat. Potrivit art. 305 alin. (1) C. proc.

pen., desfășurarea procesului penal în ședința de judecată se consemnează într-o încheiere care cuprinde datele și împrejurările arătate în acest subtext de lege de la litera a la lit. i) și, conform alin. (2) al aceluiași text de lege, această încheiere se întocmește de grefier în 24 ore de la încheierea ședinței și se semnează de președintele completului de judecată și de grefier . În cauză, încheierea de ședință din 29 octombrie 2002 în care au fost consemnate dezbaterile în fond și ultimul cuvânt al inculpatului, nu a fost semnată de președintele completului de judecată, la 29 octombrie 2002, când a fost amânată pronunțarea la 5 noiembrie 2002, iar apoi, nu a fost semnată de către același președinte nici încheierea de ședință din 5 noiembrie 2002, prin care a fost amânată, din nou, pronunțarea, la 6 noiembrie 2002. Or, încheierea în care se consemnează desfășurarea procesului în ședința de judecată și se amână pronunțarea este nulă dacă nu este semnată potrivit prevederilor art. 305 alin. (2) C. proc.

pen., de către președintele completului de judecată și de grefier. Prin nesemnarea încheierii de către președintele completului nu se poate verifica dacă au fost respectate, cu ocazia dezbaterilor, dispozițiile legale privind compunerea instanței, participarea procurorului, publicitatea ședinței, prezența părților și asistența acestora de către apărător, respectiv, nu poate fi verificată respectarea acelor dispoziții a căror încălcare atrage nulitatea absolută. Așa fiind, recursul inculpaților urmează a fi admis, fără a mai fi necesară verificarea celorlalte temeiuri de casare invocate, întrucât efectele nulității sus-menționate impun casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare, la instanța de fond.

Pe de altă parte, Curtea constată că se mențin în continuare temeiurile care au impus luarea măsurii de arestare preventivă și drept urmare, urmează să prelungească măsura arestării preventive până la 13 noiembrie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpații C.B.N. și S.M. împotriva deciziei penale nr. 113 din 26 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 1016 din 6 noiembrie 2002 a tribunalului București, secția I penală, și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Tribunalul București, secția I penală. Prelungește arestarea preventivă a inculpaților C.B.N. și S.M. de la 15 octombrie 2003 până la 13 noiembrie 2003. Pronunțată în ședință publică, azi 14 octombrie 2003.