ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.10.2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4452/2003

HOTĂRÂRE
14.10.2003
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4452/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1016 din 6

noiembrie 2002, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe

inculpații C.B.N. și S.M. la câte 20 de ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de

omor calificat, prevăzută de art. 174art. 175 lit. i) C. pen.

A fost menținută starea de arest

pentru ambii inculpați și s-a dedus din pedepsele aplicate, durata arestării

preventive de la 17 aprilie 2001, pentru inculpatul S.M. și de la 19 aprilie

2001, pentru inculpatul C.B.N.

Totodată, inculpații au fost

obligați, în solidar, la despăgubiri civile către părțile civile M.D. și M.A.R.

S-au reținut următoarele:

În seara zilei de 16 aprilie 2001,

inculpații au intrat în locuința victimei M.G., căreia i-au aplicat mai multe

lovituri, cu pumnii și picioarele, apoi au dezbrăcat victima și au scos-o

afară, unde i-au aplicat o lovitură puternică în zona gâtului.

În urma loviturii, victima a căzut,

în nemișcare, situație în care inculpații au culcat-o în autoturism și au

transportat-o pe un teren viran, în afara localității, unde au abandonat-o.

A doua zi, victima a fost găsită

moartă.

Curtea de Apel București, prin

decizia penală nr. 113 din 26 februarie 2003, a respins, ca nefondate,

apelurile inculpaților.

Prin recursurile declarate în cauză,

inculpații au invocat mai multe motive de casare, dintre care, au stăruit, în

principal, asupra nulității hotărârilor pronunțate, ca urmare a faptului că

încheierea de ședință din 29 octombrie 2002 în care s-au consemnat dezbaterile

și concluziile părților prin care s-a amânat pronunțarea la 5 noiembrie 2002 și

apoi la 6 noiembrie 2002, nu a fost semnată de președintele completului de

judecată.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 305 alin. (1) C. proc.

pen., desfășurarea procesului penal în ședința de judecată se consemnează

într-o încheiere care cuprinde datele și împrejurările arătate în acest subtext

de lege de la litera a la lit. i) și, conform alin. (2) al aceluiași text de

lege, această încheiere se întocmește de grefier în 24 ore de la încheierea

ședinței și se semnează de președintele completului de judecată și de grefier .

În cauză, încheierea de ședință din

29 octombrie 2002 în care au fost consemnate dezbaterile în fond și ultimul

cuvânt al inculpatului, nu a fost semnată de președintele completului de

judecată, la 29 octombrie 2002, când a fost amânată pronunțarea la 5 noiembrie

2002, iar apoi, nu a fost semnată de către același președinte nici încheierea

de ședință din 5 noiembrie 2002, prin care a fost amânată, din nou,

pronunțarea, la 6 noiembrie 2002.

Or, încheierea în care se

consemnează desfășurarea procesului în ședința de judecată și se amână

pronunțarea este nulă dacă nu este semnată potrivit prevederilor art. 305 alin.

(2) C. proc. pen., de către președintele completului de judecată și de grefier.

Prin nesemnarea încheierii de către

președintele completului nu se poate verifica dacă au fost respectate, cu

ocazia dezbaterilor, dispozițiile legale privind compunerea instanței,

participarea procurorului, publicitatea ședinței, prezența părților și

asistența acestora de către apărător, respectiv, nu poate fi verificată

respectarea acelor dispoziții a căror încălcare atrage nulitatea absolută.

Așa fiind, recursul inculpaților

urmează a fi admis, fără a mai fi necesară verificarea celorlalte temeiuri de

casare invocate, întrucât efectele nulității sus-menționate impun casarea

hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare, la instanța de

fond.

Pe de altă parte, Curtea constată că

se mențin în continuare temeiurile care au impus luarea măsurii de arestare

preventivă și drept urmare, urmează să prelungească măsura arestării preventive

până la 13 noiembrie 2003.

Admite recursurile declarate de

inculpații C.B.N. și S.M. împotriva deciziei penale nr. 113 din 26 februarie

2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 1016 din 6 noiembrie 2002 a tribunalului București, secția I penală,

și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Tribunalul

București, secția I penală.

Prelungește arestarea preventivă a

inculpaților C.B.N. și S.M. de la 15 octombrie 2003 până la 13 noiembrie 2003.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 octombrie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-02-08
0,97
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 897/2005
Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1016 din 06 noiembrie 2002 a Tribunalului București, secția I penală, în baza art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., au fost cond
ÎCCJ 2003-04-17
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1991/2003
categorie socială, inculpații i-au aplicat acestuia mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în regiunea capului, în torace și abdomen, după care i-au introdus un băț în anus, perforându-i vezica urinară. În urma leziunilor suferite victi
ÎCCJ 2008-02-13
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 522/2008
Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 435/P/2003 din 30 iulie 2003, au fost trimiși în judecată inculpații V.M., N.C., M.N.C. și P.
ÎCCJ 2004-10-13
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5217/2004
Deliberând asupra recursului de față constată: Prin sentința penală nr. 663 din 18 mai 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul R.M.S., împotriva sentinței pen
ÎCCJ 2006-10-12
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5828/2006
. și la 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. (1) C. pen. În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 20 ani închisoare, cu aplicar
Sursă