ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5217/2004

Deliberând asupra recursului de față constată: Prin sentința penală nr. 663 din 18 mai 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul R.M.S., împotriva sentinței penale nr. 326 din 11 mai 2001 a Tribunalului București, secția a II-a penală. S-a reținut că prin hotărârea atacată R.M.S. a fost condamnat la 20 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., constând în aceea că, la data de 17 aprilie 2000, pe fondul unor discuții contradictorii și al consumului de alcool, inculpatul a lovit-o, în mod repetat cu un corp dur, pe victima C.E., provocându-i decesul. Inițial inculpatul a recunoscut comiterea faptei, dar în fața instanței a revenit asupra declarațiilor, retractându-le fără o motivare temeinică.

Prin hotărârea de condamnare a reținut vinovăția indubitabilă a inculpatului, având în vedere urmele de sânge găsite pe hainele inculpatului. De asemenea, s-a reținut că în declarațiile date în faza de urmărire penală inculpatul a arătat în detaliu cum a comis fapta, menționând că atunci când și-a dat seama că a murit, ca să nu o mai vadă cum arată, a dat-o jos și a tras patul deasupra ei. S-a mai reținut că susținerea inculpatului în sensul că în ziua respectivă a fost plecat să caute de lucru, nu este confirmată de martorul C.M.G., propus în apărare, care a declarat că au fost împreună numai dimineața și apoi s-au revăzut abia seara. Sentința penală de condamnare a rămas definitivă, prin decizia penală nr. 5671 din 19 decembrie 2001 a Curții Supreme de Justiție.

Instanța de fond a reținut că prin cererea de revizuire, condamnatul a susținut că există probe noi de nevinovăție, fără a învedera fapte probatorii noi, care să nu fi fost cunoscute de instanță, astfel încât s-a apreciat că cererea nu poate fi primită, nefiind întrunite cerințele art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Prin decizia penală nr. 451/ A din 16 iunie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat, reținând că hotărârea atacată este legală și temeinică. Condamnatul a declarat recurs susținând că neîntemeiat i s-a respins cererea. Recursul nu este fondat. Revizuirea hotărârilor penale definitive se poate cere numai în cazurile și în condițiile, prevăzute expres și limitativ de art. 394 C. proc.

pen. Conform art. 394 alin. (1) lit. a) și alin. (3) C. proc. pen., există caz de revizuire când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, dacă pe baza acestora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare. În speță, condamnatul a susținut prin cererea formulată că poate aduce martori și acte noi, probe care să îl disculpe, fără a preciza nici măcar în fața instanței care sunt împrejurările pe care tinde să le dovedească și fără a individualiza mijloacele de probă de care înțelege să se folosească. În aceste condiții, corect s-a reținut că cererea nu întrunește condițiile, prevăzute de art. 394 C. proc.

pen. Cum nici din examinarea cauzei din oficiu nu rezultă existența vreunui caz de casare, care să poată fi luat în considerare, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul ca nefondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient R.M.S., împotriva deciziei penale nr. 451/ A din 16 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 octombrie 2004.