ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4472/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția I penală, prin sentința nr. 979 din 24 octombrie 2002, a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de condamnatul B.R.A. Prin cererea sa, condamnatul a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 78 din 6 mai 1997, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin decizia nr. 867 din 10 aprilie 1998 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, prin care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor concurente de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la art. 176 lit. d), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Condamnatul își motivează cererea pe nevinovăția sa, în ceea ce privește infracțiunea de omor, iar condamnarea lui are la bază declarațiile mincinoase ale martorilor, date sub presiunea organelor de anchetă, adevărații făptuitori fiind B.G. și B.A. Analizând actele și lucrările dosarelor, tribunalul a reținut că, implicarea soților menționați în comiterea faptelor a făcut obiectul cercetărilor în faza de urmărire penală, care s-au finalizat cu concluzia că inculpatul este singurul autor al omorului, iar cu privire la caracterul minor al unor declarații de martori, acesta nu a fost dovedit prin hotărâre judecătorească sau ordonanța procurorului, astfel că motivele invocate nu se regăsesc printre cele prevăzute de art. 394 C. proc.

pen. Secția I penală a Curții de Apel București, prin decizia nr. 782 din 4 decembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.R.A., prin care solicita reducerea pedepsei, apreciată ca deosebit de aspră. În termen legal, condamnatul a declarat recurs cu reiterarea, în cursul judecării lui, aceluiași motiv de netemeinicie, care a format și obiectul cererii de apel, și anume mărimea pedepsei, solicitând revocarea ei. Examinând hotărârile atacate în raport de motivul de recurs invocat, Curtea constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins. În acest sens, cazurile de revizuire a hotărârilor judecătorești definitive, sunt expres și limitativ prevăzute în art. 394 C. proc.

pen., iar motivul invocat de către condamnat, și anume reindividualizarea pedepsei, nu se regăsește printre ele, situație în care hotărârile prin care s-a dispus și s-a menținut soluția de respingere a cererii de revizuire, sunt legale și temeinice. În consecință, secția penală a Curții Supreme de Justiție, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul revizuient B.R.A. și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient B.R.A. împotriva deciziei penale nr. 782 din 4 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurent la plata sumei de 650.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 14 octombrie 2003.