ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4472/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția I penală,

prin sentința nr. 979 din 24 octombrie 2002, a respins, ca neîntemeiată,

cererea de revizuire formulată de condamnatul B.R.A.

Prin cererea sa, condamnatul a

solicitat revizuirea sentinței penale nr. 78 din 6 mai 1997, pronunțată de

Tribunalul București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin decizia nr.

867 din 10 aprilie 1998 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, prin care

a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunilor concurente de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174,

raportat la art. 176 lit. d), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Condamnatul își motivează cererea pe

nevinovăția sa, în ceea ce privește infracțiunea de omor, iar condamnarea lui

are la bază declarațiile mincinoase ale martorilor, date sub presiunea

organelor de anchetă, adevărații făptuitori fiind B.G. și B.A.

Analizând actele și lucrările

dosarelor, tribunalul a reținut că, implicarea soților menționați în comiterea

faptelor a făcut obiectul cercetărilor în faza de urmărire penală, care s-au

finalizat cu concluzia că inculpatul este singurul autor al omorului, iar cu

privire la caracterul minor al unor declarații de martori, acesta nu a fost

dovedit prin hotărâre judecătorească sau ordonanța procurorului, astfel că

motivele invocate nu se regăsesc printre cele prevăzute de art. 394 C. proc.

pen.

Secția I penală a Curții de Apel

București, prin decizia nr. 782 din 4 decembrie 2002, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpatul B.R.A., prin care solicita reducerea pedepsei,

apreciată ca deosebit de aspră.

În termen legal, condamnatul a

declarat recurs cu reiterarea, în cursul judecării lui, aceluiași motiv de

netemeinicie, care a format și obiectul cererii de apel, și anume mărimea

pedepsei, solicitând revocarea ei.

Examinând hotărârile atacate în

raport de motivul de recurs invocat, Curtea constată, în baza lucrărilor și a

materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins.

În acest sens, cazurile de revizuire

a hotărârilor judecătorești definitive, sunt expres și limitativ prevăzute în

art. 394 C. proc. pen., iar motivul invocat de către condamnat, și anume

reindividualizarea pedepsei, nu se regăsește printre ele, situație în care

hotărârile prin care s-a dispus și s-a menținut soluția de respingere a cererii

de revizuire, sunt legale și temeinice.

În consecință, secția penală a

Curții Supreme de Justiție, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul

revizuient B.R.A. și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul revizuient B.R.A. împotriva deciziei penale nr. 782 din

4 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurent la plata sumei de

650.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

150.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 octombrie 2003.