ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4838/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 675 din 15 iulie 2003, Tribunalul București l-a condamnat pe inculpatul M.N. în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de câte 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare, sporită cu un an, în final inculpatul având de executat 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen. A fost dedusă prevenția de la 19 martie 2003, la zi și s-a dispus prelungirea arestării preventive, până la 15 august 2003. Inculpatul a fost obligat la 4.500.000 lei despăgubiri civile către partea civilă B.V., constatând parțial acoperit prejudiciul față de partea vătămată B.M.

și luând act că părțile vătămate M.B., K.D. și B.F. nu s-au constituit părți civile. S-a dispus confiscarea sumei de 6.900.000 lei de la inculpat, în baza art. 118 lit. d) C. pen. Inculpatul a fost obligat la 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, în care a fost inclusă și suma reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, avansată din fondul Ministerului Justiției. Instanța a reținut, în fapt, că în perioada septembrie, noiembrie 2002 inculpatul M.N. a săvârșit 4 infracțiuni de tâlhărie, în următoarele împrejurări. - La data de 4 septembrie 2002, în timp ce partea vătămată B.F. se deplasa pe str. Mircea Vodă, inculpatul i-a smuls de la gât lănțișorul din aur în valoare de 2.500.000 lei, după care a fugit; - La data de 23 octombrie 2002, în timp ce partea vătămată K.D.

se deplasa pe str. Mircea Vodă, inculpatul a acostat-o, întrebând-o unde se află restaurantul B. Profitând de momentul în care partea vătămată a întors capul pentru a-i arăta direcția, inculpatul i-a smuls de la gât lănțișorul din aur și a fugit; - La data de 29 octombrie 2002, tot pe str. Mircea Vodă, inculpatul a acostat-o pe partea vătămată B.V. și în momentul în care aceasta a întors capul, pentru a-i arăta direcția în care se află restaurantul M.D., i-a smuls lănțișorul din aur de la gât și a fugit; - La data de 12 noiembrie 2002, inculpatul a acostat-o pe str. Mircea Vodă pe parte vătămată M.B. plimbând un copil în cărucior. Folosind ca și în celelalte cazuri, pretextul informației despre un restaurant, în momentul în care partea vătămată a întors capul pentru a-i arăta direcția, inculpatul i-a smuls lanțul din aur de la gât și a fugit.

În toate aceste cazuri inculpatul explică săvârșirea faptelor prin nevoia de a face rost de bani, pentru a-și cumpăra droguri. Asemenea, toate părțile vătămate l-au identificat pe inculpat, în cadrul procedurii de recunoaștere din grup. Inculpatul și-a recunoscut vinovăția, din cazierul său judiciar rezultă că a mai fost condamnat prin sentința penală nr. 492/1999 a Tribunalului București la 3 ani închisoare, tot pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 C. pen., fiind liberat condiționat din executarea pedepsei la 23 ianuarie 2002. Împotriva acestei hotărâri Parchetul de pe lângă Tribunalul București a declarat apel, criticând-o pentru greșita individualizare a pedepsei, apreciată ca insuficientă pentru realizarea prevenirii săvârșirii de infracțiuni.

Prin decizia penală nr. 449 din 20 august 2003, Curtea de Apel București a admis apelul parchetului, desființând hotărârea atacată și, rejudecând, a majorat pedepsele la câte 7 ani închisoare. Făcând aplicația art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus executarea pedepsei de 7 ani închisoare, sporită cu un an închisoare, în final urmând să execute 8 ani închisoare cu aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței, inclusiv arestarea preventivă, care a fost prelungită până la 13 octombrie 2003 inclusiv. Împotriva deciziei penale sus-menționată au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, care a invocat netemeinicia acesteia sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, solicitând majorarea acesteia și inculpatul, care a cerut reducerea pedepsei.

Verificând hotărârea atacată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că ambele recursuri privesc cazul de casare, arătat de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., însă nu sunt fondate. Situația de fapt a fost temeinic stabilită prin mijloacele de probă legal administrate. Încadrarea juridică este legală. La stabilirea pedepselor instanța de apel a ținut seama de criteriile de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv de gradul ridicat de pericol social generic al infracțiunilor, dar și de cel concret, precum și de persoana inculpatului, care a mai fost condamnat tot pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. S-a ținut seama, în egală măsură, de modalitatea faptică de săvârșire, respectiv, prin minime acte de violență asupra bunurilor, care, însă, s-au transmis asupra părților vătămate.

Pedepsele de câte 7 ani închisoare, pentru fiecare infracțiune sunt rezultatul unei temeinice individualizări, reflectând echilibrul ce trebuie să existe între funcțiile de constrângere și reeducare ale sancțiunii. Stabilind și un spor de un an închisoare pentru concursul de infracțiuni, instanța a avut în vedere și pericolul social propriu al plurității de infracțiuni, astfel încât pedeapsa de 8 ani închisoare, de executat, este și justificată și necesară realizării scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni. Pentru cele ce preced, nu se impune nici majorarea, nici reducerea pedepsei și întrucât nu se constată din examinarea din oficiu existența vreunui caz de casare a hotărârii atacate, urmează ca recursurile parchetului și inculpatului să fie respinse ca nefondate.

În conformitate cu dispozițiile art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpatului de la 19 martie 2003, la 29 octombrie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpatul M.N., împotriva deciziei penale nr. 449 din 20 august 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondate. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 19 martie 2003, până la 29 octombrie 2003. Obligă pe recurent să plătească statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2003.