ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4838/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 675 din 15

iulie 2003, Tribunalul București l-a condamnat pe inculpatul M.N. în baza art. 211

alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de

câte 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa de 5 ani închisoare, sporită cu un an, în final inculpatul având de

executat 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen.

A fost dedusă prevenția de la 19

martie 2003, la zi și s-a dispus prelungirea arestării preventive, până la 15

august 2003.

Inculpatul a fost obligat la

4.500.000 lei despăgubiri civile către partea civilă B.V., constatând parțial acoperit

prejudiciul față de partea vătămată B.M. și luând act că părțile vătămate M.B.,

K.D. și B.F. nu s-au constituit părți civile.

S-a dispus confiscarea sumei de

6.900.000 lei de la inculpat, în baza art. 118 lit. d) C. pen.

Inculpatul a fost obligat la

2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, în care a fost inclusă și suma

reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, avansată din fondul

Ministerului Justiției.

Instanța a reținut, în fapt, că în perioada

septembrie, noiembrie 2002 inculpatul M.N. a săvârșit 4 infracțiuni de tâlhărie,

în următoarele împrejurări.

- La data de 4 septembrie 2002, în

timp ce partea vătămată B.F. se deplasa pe str. Mircea Vodă, inculpatul i-a

smuls de la gât lănțișorul din aur în valoare de 2.500.000 lei, după care a

fugit;

- La data de 23 octombrie 2002, în

timp ce partea vătămată K.D. se deplasa pe str. Mircea Vodă, inculpatul a

acostat-o, întrebând-o unde se află restaurantul B. Profitând de momentul în

care partea vătămată a întors capul pentru a-i arăta direcția, inculpatul i-a

smuls de la gât lănțișorul din aur și a fugit;

- La data de 29 octombrie 2002, tot

pe str. Mircea Vodă, inculpatul a acostat-o pe partea vătămată B.V. și în

momentul în care aceasta a întors capul, pentru a-i arăta direcția în care se

află restaurantul M.D., i-a smuls lănțișorul din aur de la gât și a fugit;

- La data de 12 noiembrie 2002,

inculpatul a acostat-o pe str. Mircea Vodă pe parte vătămată M.B. plimbând un

copil în cărucior.

Folosind ca și în celelalte cazuri,

pretextul informației despre un restaurant, în momentul în care partea vătămată

a întors capul pentru a-i arăta direcția, inculpatul i-a smuls lanțul din aur

de la gât și a fugit.

În toate aceste cazuri inculpatul

explică săvârșirea faptelor prin nevoia de a face rost de bani, pentru a-și

cumpăra droguri.

Asemenea, toate părțile vătămate

l-au identificat pe inculpat, în cadrul procedurii de recunoaștere din grup.

Inculpatul și-a recunoscut

vinovăția, din cazierul său judiciar rezultă că a mai fost condamnat prin

sentința penală nr. 492/1999 a Tribunalului București la 3 ani închisoare, tot

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 C. pen., fiind liberat

condiționat din executarea pedepsei la 23 ianuarie 2002.

Împotriva acestei hotărâri Parchetul

de pe lângă Tribunalul București a declarat apel, criticând-o pentru greșita

individualizare a pedepsei, apreciată ca insuficientă pentru realizarea

prevenirii săvârșirii de infracțiuni.

Prin decizia penală nr. 449 din 20

august 2003, Curtea de Apel București a admis apelul parchetului, desființând

hotărârea atacată și, rejudecând, a majorat pedepsele la câte 7 ani închisoare.

Făcând aplicația art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., a dispus executarea pedepsei de 7 ani închisoare, sporită

cu un an închisoare, în final urmând să execute 8 ani închisoare cu aplicarea art.

64 și art. 71 C. pen.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței, inclusiv arestarea preventivă, care a fost prelungită

până la 13 octombrie 2003 inclusiv.

Împotriva deciziei penale

sus-menționată au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București, care a invocat netemeinicia acesteia sub aspectul greșitei

individualizări a pedepsei, solicitând majorarea acesteia și inculpatul, care a

cerut reducerea pedepsei.

Verificând hotărârea atacată pe baza

materialului de la dosar, Curtea constată că ambele recursuri privesc cazul de casare,

arătat de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., însă nu sunt

fondate.

Situația de fapt a fost temeinic

stabilită prin mijloacele de probă legal administrate.

Încadrarea juridică este legală.

La stabilirea pedepselor instanța de

apel a ținut seama de criteriile de individualizare, prevăzute de art. 72 C.

pen., respectiv de gradul ridicat de pericol social generic al infracțiunilor,

dar și de cel concret, precum și de persoana inculpatului, care a mai fost

condamnat tot pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

S-a ținut seama, în egală măsură, de

modalitatea faptică de săvârșire, respectiv, prin minime acte de violență asupra

bunurilor, care, însă, s-au transmis asupra părților vătămate.

Pedepsele de câte 7 ani închisoare,

pentru fiecare infracțiune sunt rezultatul unei temeinice individualizări,

reflectând echilibrul ce trebuie să existe între funcțiile de constrângere și

reeducare ale sancțiunii.

Stabilind și un spor de un an

închisoare pentru concursul de infracțiuni, instanța a avut în vedere și

pericolul social propriu al plurității de infracțiuni, astfel încât pedeapsa de

8 ani închisoare, de executat, este și justificată și necesară realizării

scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Pentru cele ce preced, nu se impune

nici majorarea, nici reducerea pedepsei și întrucât nu se constată din

examinarea din oficiu existența vreunui caz de casare a hotărârii atacate,

urmează ca recursurile parchetului și inculpatului să fie respinse ca

nefondate.

În conformitate cu dispozițiile art.

385

17

alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C.

proc. pen., se va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive a

inculpatului de la 19 martie 2003, la 29 octombrie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpatul M.N., împotriva

deciziei penale nr. 449 din 20 august 2003 a Curții de Apel București, secția I

penală, ca nefondate.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada arestării preventive de la 19 martie 2003, până la 29

octombrie 2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 octombrie 2003.