ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5835/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 227 din 4 martie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpatul O.G. la 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, republicat, cu aplicarea art. 13 C. pen., a mai fost condamnat inculpatul O.G., la 2 ani și 6 luni închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul O.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 din același cod.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus arestarea preventivă de la data de 18 martie 2002 la data de 4 martie 2003.

În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 346 C. proc. pen., s-a luat act că partea vătămată I.P.I. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 3.000.000 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 300.000 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în fapt, pe baza probelor administrate, că, în dimineața zilei de 4 septembrie 2001, în timp ce se pregătea să meargă la serviciu, partea vătămată I.P.I. s-a uitat pe geam și a văzut că un individ încerca să-i sustragă mașina de serviciu, marca Dacia 1304, de culoare albă, aflată în posesia sa, ce se afla parcată în fața blocului din str. Fizicienilor, București.

Imediat I.P.I. a coborât în parcarea din fața blocului, moment în care inculpatul aflat în autoturism a reușit să pornească motorul și a plecat cu mașina.

Din mers, partea vătămată s-a urcat în bena autoutilitarei, reușind, în cele din urmă să intre în cabină și să acționeze frâna de serviciu, oprind autoturismul. În tot acest timp, inculpatul, care se afla la volanul autoturismului, a încercat, prin violență, să-l împiedice pe I.P.I. să se urce în mașină, iar după ce acesta a reușit să acționeze frâna de serviciu, l-a lovit pentru a-și asigura scăparea.

În timp ce partea vătămată încerca să oprească mașina condusă de inculpat, aceasta a intrat pe contrasens, trecând peste un refugiu de tramvai și oprindu-se pe un spațiu verde, inculpatul lovind în continuare victima.

La fața locului a sosit taximetristul M.V.M., iar inculpatul observând intenția acestuia de a interveni l-a mai lovit pe I.P.I., după care a reușit să fugă.

Ulterior săvârșirii faptei, inculpatul s-a sustras urmăririi penale, dispărând de la domiciliu, motiv pentru care a fost dat în urmărire locală și generală, fiind prins la 21 decembrie 2001.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 280/ A din 14 mai 2003 a admis apelul declarat de O.G.

A casat sentința atacată numai cu privire la neaplicarea Legii nr. 543/2001 și după rejudecare:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în pedepsele componente de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și 2 ani și 6 luni închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a constatat grațiată pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 și s-a pus în vedere inculpatului prevederile art. 7 din Legea nr. 543/2002.

S-a dispus ca inculpatul să execute 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

S-a dedus arestarea preventivă a inculpatului de la data de 18 martie 2002 la zi.

Împotriva ultimei hotărâri, inculpatul a declarat recurs, cerând casarea acesteia, solicitând, în esență, următoarele:

- trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanța de fond întrucât cele două instanțe, de fond și apel nu au pus în discuție cererea sa privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat, întrucât, nu a agresat în nici un fel victima.

- pedeapsa aplicată este prea mare, solicitând reducerea acesteia în raport de persoana sa, necunoscută cu antecedente penale, este căsătorit și are un copil minor.

Recursul declarat nu este fondat.

- Cererea inculpatului privind casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanței de fond, întrucât cele două instanțe nu au pus în discuție cererea sa privind schimbarea încadrării juridice a faptei nu poate fi primită.

Examinând practicalele hotărârilor atacate se constată că, atât instanța de fond, cât și cea de recurs au pus în discuție cererea inculpatului sub acest aspect.

Astfel, în ambele hotărâri, în replică la cererea inculpatului, s-a dat cuvântul procurorului, care a solicitat respingerea cererii de schimbare de încadrare, ca neîntemeiată, considerând că din actele dosarului rezultă că inculpatul a lovit victima pentru a-și asigura scăparea.

De asemenea, cu ocazia redactării hotărârilor, instanțele au reținut, în baza probelor administrate, că, inculpatul pentru a-și asigura scăparea, a lovit, în mod repetat victima, împrejurare în care, în speță, acesta a săvârșit infracțiunea de tâlhărie și cea de furt.

- Cererea inculpatului referitoare la reducerea pedepsei aplicate, în raport de circumstanțele sale personale urmează, de asemenea, a fi respinsă.

La individualizarea pedepsei, instanțele au ținut seama, în mod corect, de prevederile art. 72 C. pen., privind gradul de pericol social ridicat al faptelor comise de inculpat, dar și de circumstanțele personale ale acestuia, cunoscut cu antecedente penale, precum și atitudinea sa nesinceră și oscilantă, încercând denaturarea adevărului în scopul evitării răspunderii penale.

În raport de cele expuse, în temeiul art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.G. împotriva deciziei penale nr. 280/ A din 14 mai 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 18 martie 2002 la 11 decembrie 2003.

Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 decembrie 2003.