ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1556/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1556/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 277 din 28
martie 2002 a Tribunalului București, rămasă definitivă prin decizia penală nr.
5269/2002 a Curții Supreme de Justiție, S.F. a fost condamnat la pedeapsa
rezultantă a detenției pe viață pentru infracțiunea de omor deosebit de grav,
de tâlhărie și de complicitate la viol, săvârșite împreună cu fratele său
împotriva victimelor B.I. și I.C. la 16 septembrie 2000.
La 7 iulie 2003 inculpatul, deținut
în Penitenciarul Rahova, a solicitat revizuirea hotărârii de condamnare
susținând că autor al infracțiunilor este doar fratele său, el nefiind de acord
cu săvârșirea lor.
Tribunalul București, prin sentința
penală nr. 976 din 4 noiembrie 2003, a respins cererea de revizuire ca
nefondată, soluție menținută de Curtea de Apel București, prin decizia penală
nr. 776/ A din 18 decembrie 2003.
Ambele instanțe au reținut că nu se
îndeplinesc condițiile prevăzute de lege în art. 394 C. proc. pen., pentru
revizuirea hotărârii de condamnare.
Împotriva deciziei curții de apel,
condamnatul S.F. a declarat recurs reiterând-și cererea.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 393 C. proc. pen.,
hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii în cazurile
limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
În raport cu aceste texte de lege se
constată că în cererea de revizuire nu se invocă nici un fapt sau împrejurare
ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și nici un alt motiv
legal care să impună revizuirea hotărârii de condamnare.
La stabilirea vinovăției
inculpaților instanțele au avut în vedere declarațiile constante ale părții
vătămate I.C., declarațiile martorilor, printre care însăși mama inculpaților,
martora S.E., probele materiale, rapoartele de expertiză medico-legală și
dactiloscopică.
Nemaifiind îndeplinite condițiile
prevăzute de lege pentru revizuirea hotărârii de condamnare, așa cum corect au
reținut instanțele, urmează a se respinge recursul condamnatului care va fi
obligat să plătească cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de recurentul revizuient S.F. împotriva deciziei penale nr. 776/ A din
18 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de
800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei,
reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
19 martie 2004.