ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1556/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 277 din 28 martie 2002 a Tribunalului București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 5269/2002 a Curții Supreme de Justiție, S.F. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă a detenției pe viață pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, de tâlhărie și de complicitate la viol, săvârșite împreună cu fratele său împotriva victimelor B.I. și I.C. la 16 septembrie 2000. La 7 iulie 2003 inculpatul, deținut în Penitenciarul Rahova, a solicitat revizuirea hotărârii de condamnare susținând că autor al infracțiunilor este doar fratele său, el nefiind de acord cu săvârșirea lor.

Tribunalul București, prin sentința penală nr. 976 din 4 noiembrie 2003, a respins cererea de revizuire ca nefondată, soluție menținută de Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 776/ A din 18 decembrie 2003. Ambele instanțe au reținut că nu se îndeplinesc condițiile prevăzute de lege în art. 394 C. proc. pen., pentru revizuirea hotărârii de condamnare. Împotriva deciziei curții de apel, condamnatul S.F. a declarat recurs reiterând-și cererea. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 393 C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii în cazurile limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. În raport cu aceste texte de lege se constată că în cererea de revizuire nu se invocă nici un fapt sau împrejurare ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și nici un alt motiv legal care să impună revizuirea hotărârii de condamnare.

La stabilirea vinovăției inculpaților instanțele au avut în vedere declarațiile constante ale părții vătămate I.C., declarațiile martorilor, printre care însăși mama inculpaților, martora S.E., probele materiale, rapoartele de expertiză medico-legală și dactiloscopică. Nemaifiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru revizuirea hotărârii de condamnare, așa cum corect au reținut instanțele, urmează a se respinge recursul condamnatului care va fi obligat să plătească cheltuieli judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuient S.F. împotriva deciziei penale nr. 776/ A din 18 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2004.