ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2810/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2810/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 154 din 18
februarie 2003, a Tribunalului București, secția I penală, s-a respins cererea
de revizuire formulată de condamnatul C.D., deținut în Penitenciarul Rahova,
privind sentința penală nr. 68/1997 a aceluiași tribunal, prin care a fost
condamnat la detenție pe viață, pentru infracțiunea de omor deosebit de grav,
prevăzută de art. 174 și art. 176 lit. a) și c) C. pen.
Instanța de revizuire a reținut că
motivul invocat de condamnat și anume că nu el este autorul faptei, nu se
încadrează în vreunul din cazurile de revizuire, prevăzut de art. 394 C. proc.
pen.
Prin decizia nr. 208 din 10 aprilie
2003, a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a respins ca nefondat
apelul declarat de condamnatul C.D.
Împotriva acestei decizii
revizuientul a declarat recurs, solicitând prin apărătorul său trimiterea
cauzei pentru rejudecarea apelului, întrucât a lipsit de la judecarea acestuia,
fiind în stare de detenție, temei de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 5 C. proc. pen.
Recursul declarat este fondat.
Din partea introductivă a deciziei
penale recurate, rezultă că revizuientul a lipsit la judecarea apelului,
nefiind adus de la locul de deținere unde era încarcerat, în vederea executării
pedepsei detențiunii pe viață.
Potrivit art. 314 și art. 375 alin.
(3) și 385
11
C. proc. pen., judecarea atât în fond cât și în căile
de atac, nu poate avea loc decât în prezența inculpatului, când acesta se află
în stare de deținere.
Cum potrivit art. 197 alin. (2) și
(3) C. proc. pen., dispozițiile relative, printre altele, în prezența inculpatului
când este obligatorie, potrivit legii sunt prevăzute sub sancțiunea nulității,
care nu poate fi înlăturată în nici un mod, urmează a se admite recursul
declarat de revizuient, a se casa decizia atacată și a se trimite cauza pentru
rejudecarea apelului.
Onorariul de avocat, pentru apărarea
din oficiu a recurentului, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de condamnatul C.D., împotriva deciziei nr. 208 din 10 aprilie 2003, a
Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Casează decizia atacată și trimite
cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel București.
Onorariul de avocat, pentru apărarea
din oficiu a inculpatului, în sumă de 150.000 lei, se va plăti din fondul
Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi
11 iunie 2003.