ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5460/2003

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția I penală, prin sentința nr. 591 din 18 iunie 2003, a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de condamnatul A.G., privind revizuirea sentinței penale nr. 412 din 12 iunie 2001, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1860 din 9 aprilie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, prin care a fost condamnat la 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută și pedepsită de art. 174, raportat la art. 176 lit. a) C. pen. Condamnatul a motivat cererea de revizuire formulată, prin deținerea unor probe ce ar putea dispărea și a solicitat redozarea pedepsei, aspecte care, constantă prima instanță, nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute în mod expres și limitativ în art. 394 C. proc.

pen. Secția I penală a Curții de Apel București, prin decizia nr. 507 din 5 septembrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul revizuient, întrucât motivul invocat, referitor la redozarea pedepsei, nu se regăsește printre cele prevăzute de lege. În termen legal, prin reiterarea aceluiași motiv, care a făcut și obiectul cererii de apel, condamnatul A.G. a declarat recurs, care va fi respins ca nefondat. În acest sens, potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 393 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii cu privire la latura penală în cazurile menționate expres și limitativ, prevăzute de art. 394 alin. (1) din același cod, iar motivele invocate de inculpatul condamnat, respectiv atitudinea sinceră de recunoaștere a faptei săvârșite, precum și cuantumul pedepsei, apreciat ca deosebit de ridicat, nu figurează printre cele care constituie cazuri de revizuire.

Așa fiind, cum hotărârile instanțelor sunt legale și temeinice, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient A.G., în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b), coroborat cu art. 394 C. proc. pen. și-l va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient A.G. împotriva deciziei penale nr. 507 din 5 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurent la plata sumei de 650.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 noiembrie 2003.