ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5768/2003

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 665/2003 la Tribunalul București, secția a II-a penală, condamnatul A.H.A. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 32 din 14 februarie 1997 a Tribunalului București, secția a II–a penală. În motivarea cererii, condamnatul a arătat că cercetarea penală s-a făcut în mod abuziv, prin exercitarea de presiuni asupra martorului S.M.S.M., iar pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea mare. În cauză, au fost efectuate cercetări, conform art. 399 C. proc. pen., de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București care, prin referatul întocmit la data de 8 aprilie 2003, a opinat pentru respingerea cererii de revizuire, cu motivarea că motivele invocate nu fac parte dintre cele arătate în art. 394 C. proc.

pen. Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 665 din 10 iulie 2003, a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de condamnat, cu motivarea că motivele pe care și-a întemeiat cererea acesta, respectiv eventualele presiuni exercitate de organele de urmărire penală asupra unui martor, ori greșita individualizare a pedepsei nu se înscriu între motivele arătate, expres și limitativ, în art. 394 C. proc. pen. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul A.H.A., pe care a criticat-o cu privire la greșita respingere a cererii de revizuire, solicitând ca prin rejudecarea cauzei să se dispună reducerea pedepsei la care a fost condamnat și pe care o consideră ca fiind prea severă.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 517/ A din 8 septembrie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de condamnatul A.H.A. cu motivarea că solicitarea acestuia de redozare a pedepsei nu se regăsește între motivele, prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Decizia Curții de apel a fost atacată cu recurs de către condamnatul A.H.A., care, prin memoriul depus la dosar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate, deoarece este disproporționată față de pedeapsa aplicată altei persoane, condamnată de-o altă instanță și anume C.S., care este vădit mai mică. Recursul declarat de condamnatul A.H.A. este nefondat.

Din analiza actelor și lucrărilor de la dosar rezultă că recurentul, condamnat a invocat drept temei al cererii de revizuire, pe de o parte gravitatea pedepsei la care a fost condamnat și unele acte de presiune exercitate de organele de urmărire penală iar, pe de altă parte, disproporția existentă între pedeapsa ce i-a fost aplicată și pedeapsa la care a fost condamnată o altă persoană, de către o altă instanță de judecată, pentru aceeași faptă. Întrucât în art. 394 C. proc. pen., se arată în mod expres și limitativ care sunt motivele pentru care se poate cere revizuirea unei hotărâri judecătorești, iar motivele invocate de condamnatul recurent nu se regăsesc între acestea, urmează a se constata că în mod corect instanțele de fond și apel i-au respins cererea, motiv pentru care nici recursul nu poate fi primit, urmând a fi respins ca nefondat în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., să se dispună potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient A.H.A., împotriva deciziei penale nr. 517/ A din 8 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurent la plata sumei de 700.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul cuvenit interpretului de limba persană se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 decembrie 2003.