ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5768/2003

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 665/2003

la Tribunalul București, secția a II-a penală, condamnatul A.H.A. a solicitat

revizuirea sentinței penale nr. 32 din 14 februarie 1997 a Tribunalului

București, secția a II–a penală.

În motivarea cererii, condamnatul a

arătat că cercetarea penală s-a făcut în mod abuziv, prin exercitarea de

presiuni asupra martorului S.M.S.M., iar pedeapsa ce i-a fost aplicată este

prea mare.

În cauză, au fost efectuate

cercetări, conform art. 399 C. proc. pen., de către Parchetul de pe lângă

Tribunalul București care, prin referatul întocmit la data de 8 aprilie 2003, a

opinat pentru respingerea cererii de revizuire, cu motivarea că motivele

invocate nu fac parte dintre cele arătate în art. 394 C. proc. pen.

Tribunalul București, secția a II-a penală,

prin sentința penală nr. 665 din 10 iulie 2003, a respins ca neîntemeiată

cererea de revizuire formulată de condamnat, cu motivarea că motivele pe care

și-a întemeiat cererea acesta, respectiv eventualele presiuni exercitate de

organele de urmărire penală asupra unui martor, ori greșita individualizare a

pedepsei nu se înscriu între motivele arătate, expres și limitativ, în art. 394

C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel condamnatul A.H.A., pe care a criticat-o cu privire la greșita

respingere a cererii de revizuire, solicitând ca prin rejudecarea cauzei să se

dispună reducerea pedepsei la care a fost condamnat și pe care o consideră ca

fiind prea severă.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 517/ A din 8 septembrie 2003 a respins ca

nefondat apelul declarat de condamnatul A.H.A. cu motivarea că solicitarea

acestuia de redozare a pedepsei nu se regăsește între motivele, prevăzute de art.

394 C. proc. pen.

Decizia Curții de apel a fost

atacată cu recurs de către condamnatul A.H.A., care, prin memoriul depus la

dosar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate, deoarece este disproporționată

față de pedeapsa aplicată altei persoane, condamnată de-o altă instanță și

anume C.S., care este vădit mai mică.

Recursul declarat de condamnatul A.H.A.

este nefondat.

Din analiza actelor și lucrărilor de

la dosar rezultă că recurentul, condamnat a invocat drept temei al cererii de

revizuire, pe de o parte gravitatea pedepsei la care a fost condamnat și unele

acte de presiune exercitate de organele de urmărire penală iar, pe de altă

parte, disproporția existentă între pedeapsa ce i-a fost aplicată și pedeapsa

la care a fost condamnată o altă persoană, de către o altă instanță de

judecată, pentru aceeași faptă.

Întrucât în art. 394 C. proc. pen.,

se arată în mod expres și limitativ care sunt motivele pentru care se poate

cere revizuirea unei hotărâri judecătorești, iar motivele invocate de

condamnatul recurent nu se regăsesc între acestea, urmează a se constata că în

mod corect instanțele de fond și apel i-au respins cererea, motiv pentru care nici

recursul nu poate fi primit, urmând a fi respins ca nefondat în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să se dispună potrivit dispozitivului prezentei

decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul revizuient A.H.A., împotriva deciziei penale nr.

517/ A din 8 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurent la

plata sumei de 700.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din

care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit

interpretului de limba persană se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 decembrie 2003.