ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1932/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 226 din 20 martie 2000, Tribunalul București, secția a II–a penală, a condamnat pe inculpatul I.G. la o pedeapsă rezultantă de 11 ani închisoare, pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor, prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., art. 288 C. pen.; art. 291 și art. 293 din același cod. Totodată, s-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. Pe latură civilă inculpatul a fost obligat la plata sumei de 157.000 dolari S.U.A. despăgubiri civile, părții civile S.C. Prin decizia penală nr. 39 din 8 ianuarie 2003, Curtea Supremă de Justiție, secția penală, a respins recursul declarat de inculpat împotriva sentinței.

Ulterior prin cererea adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul București, condamnatul I.G. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 226 din 20 martie 2000 a Tribunalului București, secția a II–a penală. În motivarea cererii de revizuire condamnatul a invocat greșita individualizare a pedepsei aplicate, care nu a avut în vedere gradul său de vinovăție. După efectuarea cercetărilor de către procuror, procedându-se la soluționarea cererii de revizuire, prin sentința penală nr. 1032 din 12 noiembrie 2003 Tribunalul București, secția a II–a penală, a respins-o ca inadmisibilă. Nemulțumit de hotărâre condamnatul revizuient a declarat apel. Curtea de Apel București, secția a II–a penală, a respins ca nefondat apelul declarat de revizuient, cu motivarea că în cauză instanța de fond în mod corect a apreciat că motivul invocat de condamnat, respectiv redozarea pedepsei nu se încadrează în cazurile limitativ, prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) și c) C. proc.

pen. Împotriva deciziei, condamnatul revizuient, a declarat recurs susținând că pentru săvârșirea infracțiunii se face vinovat D.I. Recursul nu este fondat. În conformitate cu prevederile art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când este îndeplinit vreunul dintre motivele prevăzute expres de textul de lege menționat. Din verificarea lucrărilor cauzei se reține că materialul probator administrat, a conturat starea de fapt căreia instanța i-a dat încadrarea juridică legală. În cauză nedescoperindu-se fapte s-au împrejurări necunoscute de instanțele care au soluționat și nici nu s-au săvârșit infracțiuni de mărturie mincinoasă, nefiind deci îndeplinite cerințele art. 394 C. proc. pen., recursul declarat de condamnatul revizuient, este nefondat.

În baza prevederilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuient va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul, revizuient I.G., împotriva deciziei penale nr. 36/ A din 22 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 aprilie 2004.