ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1479/2004

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată sub nr. 2178/2003 la Tribunalul București, secția I

penală, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a înaintat spre soluționare,

cu concluzii de respingere, cererea de revizuire formulată de condamnatul M.I.  prin

care a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 358 din 24 mai 2001 a

Tribunalului București, secția I penală.

În

motivarea cererii de revizuire, condamnatul a solicitat reducerea pedepsei,

întrucât la săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, tâlhărie, prevăzută

de art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C.pen., au participat și alte persoane.

Tribunalul

București, secția I penală, prin sentința nr. 520 din 29 mai 2003, a respins

cererea de revizuire formulată de condamnat arătând că motivul invocat de

acesta și pentru care cere revizuirea hotărârii de condamnare, nu se înscrie în

cazurile expres și limitativ arătate de art. 394 C. proc. pen.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat apel condamnatul, pe care a criticat-o ca fiind

nelegală și netemeinică, deoarece motivul pentru care a formulat cererea de

revizuire face parte din cazul de revizuire arătat în art. 349 lit. e) C. proc.

pen., motiv pentru care a solicitat casarea hotărârii primei instanțe,

rejudecarea cererii și admiterea ei astfel cum a solicitat inițial.

Curtea

de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 376/A din 1 iulie

2003, a respins ca nefondat, apelul declarat de condamnat cu motivarea că în

mod justificat prima instanță i-a respins cererea de revizuire, din moment ce

acesta a solicitat reducerea pedepsei, motiv care, însă nu se încadrează în

nici unul din cazurile arătate în art. 394 C. proc. pen.

Decizia

curții de apel a fost atacată cu recurs de condamnat, care a reiterat critica

formulată și la judecata în apel și anume, greșita respingere a cererii sale,

deoarece în ce-l privește, la judecarea faptei reținute în sarcina sa nu s-a

ținut seama de faptul că a avut o conduită sinceră și că la săvârșirea acestora

au mai participat și alte două persoane, netrimise în judecată, condiții în

care pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea severă.

Recursul

declarat de condamnat este nefondat.

Pentru

ca o cerere de revizuire să poată fi luată în discuție este necesar ca mai

întâi, motivele pentru care se cere aceasta să se regăsească între cazurile de

revizuire arătate în art. 394 C. proc. pen.

Întrucât

condamnatul a cerut revizuirea hotărârii de condamnare  pe considerentul că

pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea severă și că în cauză s-ar impune și

condamnarea altor două persoane care au participat la săvârșirea faptei, este

evident că nici unul din aceste motive nu se circumscrie prevederilor art. 394

C. proc. pen., motiv pentru care în mod justificat prima instanță i-a respins

cererea, iar instanța de apel a menținut hotărârea acesteia.

Prin

urmare, recursul declarat de condamnat fiind nefondat, pentru considerentele

arătate, urmează a fi respins ca atare, în temeiul art. 385

15

pct.1

lit. b) C. proc. pen. și se se dispune potrivit dispozitivului prezentei

decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul M.I. împotriva deciziei penale nr.376 din 1

iulie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurentul

condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 800.000 lei,

din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000

lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 16 martie 2004.