ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 494/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 664 din 18 mai 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins cererea de revizuire, formulată de condamnatul G.S.M. împotriva sentinței penale nr. 388 din 6 iunie 2001 (definitivă la 11 februarie 2003) a Tribunalului București, secția a II-a penală, de condamnare a sa, la o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a cerut revizuirea sentinței de condamnare deoarece G.S.M. a susținut că, nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și șapte fapte de furt calificat, cu reținerea stării de recidivă, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., nu s-a respectat prezumția de nevinovăție, nu s-a respectat dreptul său la apărare, nu a fost judecat într-un timp rezonabil și s-a prelungit nelegal arestarea preventivă a sa de un procuror și nu de un magistrat.

Instanța de fond a respins cererea de revizuire, ca nefondată, având în vedere cazurile expres prevăzute de art. 394 C. proc. pen. și pentru care se poate promova o asemenea cale extraordinară de atac și printre care nu se regăsește nici unul din motivele invocate, mai sus menționate. Revizuientul nemulțumit, a declarat în termenul legal, apel împotriva sentinței penale nr. 664 din 18 mai 2004, motivat în scris, iar în susținerea orală a repetat obiecțiile ridicate prin cererea inițială. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 548/ A din 28 iulie 2004 a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul G.S.M. Nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal, condamnatul a declarat recurs, solicitând a se reaprecia probele și apoi să se rețină că el face o contestație în baza prevederilor art. 461 C. proc.

pen. Recursul este nefondat. Verificându-se actele dosarului se reține că, instanța de recurs are de examinat cererea de revizuire formulată de recurent împotriva sentinței penale nr. 388 din 6 iunie 2001 a Tribunalului București, secția a II-a penală, de condamnare a sa la o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare și, nu este posibil ca în ultima fază procesuală, respectiv, a recursului, să-și schimbe cererea inițială nici în fapt și nici în drept. Desigur, acest condamnat înțelege să-și facă apărări după cum apreciază, dar acestea nu pot fi primite decât în limita prevederilor legii și care, în speță, privesc cazurile în care poate fi promovată calea extraordinară de atac a revizuirii. Astfel, se constată că, primele două instanțe (fond și apel) pe deplin justificat și legal au apreciat că nu ne aflăm în nici una din situațiile expres prevăzute de art. 394 C. proc.

pen., că în realitate, recurentul încearcă a i se admite suplimentarea mijloacelor de probă cerere specifică doar căilor ordinare de atac și nicidecum cererii de revizuire de față, ce este o cale extraordinară de atac. Ca atare, hotărârile atacate vor fi menținute, iar recursul respins, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se vor aplica și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul G.S.M. împotriva deciziei penale nr. 548/ A din 28 iulie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă condamnatul revizuient să plătească suma de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2005.