ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 494/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 664

din 18 mai 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins cererea

de revizuire, formulată de condamnatul G.S.M. împotriva sentinței penale nr.

388 din 6 iunie 2001 (definitivă la 11 februarie 2003) a Tribunalului

București, secția a II-a penală, de condamnare a sa, la o pedeapsă rezultantă

de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen.

S-a cerut revizuirea

sentinței de condamnare deoarece G.S.M. a susținut că, nu se face vinovat de

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și șapte fapte de furt calificat, cu

reținerea stării de recidivă, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., nu s-a

respectat prezumția de nevinovăție, nu s-a respectat dreptul său la apărare, nu

a fost judecat într-un timp rezonabil și s-a prelungit nelegal arestarea

preventivă a sa de un procuror și nu de un magistrat.

Instanța de fond a respins

cererea de revizuire, ca nefondată, având în vedere cazurile expres prevăzute

de art. 394 C. proc. pen. și pentru care se poate promova o asemenea cale

extraordinară de atac și printre care nu se regăsește nici unul din motivele

invocate, mai sus menționate.

Revizuientul nemulțumit, a

declarat în termenul legal, apel împotriva sentinței penale nr. 664 din 18 mai

2004, motivat în scris, iar în susținerea orală a repetat obiecțiile ridicate

prin cererea inițială.

Curtea de Apel București,

secția I penală, prin decizia nr. 548/ A din 28 iulie 2004 a respins, ca

nefondat, apelul declarat de condamnatul G.S.M.

Nemulțumit și de această

hotărâre, în termenul legal, condamnatul a declarat recurs, solicitând a se

reaprecia probele și apoi să se rețină că el face o contestație în baza

prevederilor art. 461 C. proc. pen.

Recursul este nefondat.

Verificându-se actele

dosarului se reține că, instanța de recurs are de examinat cererea de revizuire

formulată de recurent împotriva sentinței penale nr. 388 din 6 iunie 2001 a

Tribunalului București, secția a II-a penală, de condamnare a sa la o pedeapsă

rezultantă de 12 ani închisoare și, nu este posibil ca în ultima fază

procesuală, respectiv, a recursului, să-și schimbe cererea inițială nici în

fapt și nici în drept.

Desigur, acest condamnat

înțelege să-și facă apărări după cum apreciază, dar acestea nu pot fi primite

decât în limita prevederilor legii și care, în speță, privesc cazurile în care

poate fi promovată calea extraordinară de atac a revizuirii.

Astfel, se constată că,

primele două instanțe (fond și apel) pe deplin justificat și legal au apreciat

că nu ne aflăm în nici una din situațiile expres prevăzute de art. 394 C. proc.

pen., că în realitate, recurentul încearcă a i se admite suplimentarea

mijloacelor de probă cerere specifică doar căilor ordinare de atac și nicidecum

cererii de revizuire de față, ce este o cale extraordinară de atac.

Ca atare, hotărârile atacate

vor fi menținute, iar recursul respins, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se vor aplica și

dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul G.S.M. împotriva deciziei penale nr. 548/ A

din 28 iulie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă condamnatul

revizuient să plătească suma de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 ianuarie 2005.