ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 521/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1238

din 1 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-a

respins ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de revizuientul

condamnat I.Ș., împotriva sentinței penale nr. 481 din 27 mai 2002 a

Tribunalului București, secția I penală.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că:

Petiționarul condamnat a

formulat cerere de revizuire împotriva sentinței penale sus-arătate prin care a

fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani și 2 luni închisoare, pentru

săvârșirea a trei infracțiuni de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (2) lit.

e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., susținând că este nevinovat

pentru două dintre faptele de tâlhărie reținute în sarcina sa (părți vătămate D.C.

și B.S.).

Tribunalul, analizând

cererea condamnatului a constatat că în cauză nu se regăsește nici unul dintre

motivele expres și limitativ prevăzute de lege în art. 394 C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel condamnatul I.Ș., învederând faptul că, în cursul urmăririi

penale, împotriva lui s-au exercitat acte de violență de către organele de

poliție, fiind obligat să recunoască săvârșirea faptelor pentru care, ulterior,

a fost condamnat. În acest moment se află în posesia unor probe noi, respectiv

martori care pot dovedi nevinovăția sa.

Prin decizia penală nr. 793/

A din 25 octombrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 3677/2004, Curtea de Apel

București, secția a II-a penală, a respins ca nefondat apelul declarat de

condamnatul I.Ș.

În considerentele deciziei,

Curtea a apreciat că soluția tribunalului este legală, deoarece motivul invocat

de revizuient nu face parte din categoria celor prevăzute de art. 394 C. pen.

Împotriva acestei decizii

revizuientul a declarat recurs, susținând că el este autor doar al unei fapte

de tâlhărie, pentru celelalte două fiind condamnat pe nedrept, ca urmare a

abuzurilor organelor de urmărire penală.

În memoriul depus ulterior

la instanța de recurs, revizuientul arată că i-au fost încălcate o serie de

drepturi procesuale.

Totodată a solicitat

reaudierea unor martori prin care își dovedește nevinovăția.

Recursul este nefondat,

pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel, în conformitate cu

dispozițiile art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au

descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la

soluționarea cauzei, când un martor, un expert, sau un interpret a săvârșit

infracțiunea de mărturie mincinoasă, un înscris care a servit ca temei al

hotărârii a fost declarat fals, când un membru al completului de judecată,

procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o

infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, sau când două sau

mai multe hotărâri nu se pot concilia.

În speță, motivele susținute

de inculpat în revizuire nu se încadrează în prevederile legale menționate,

întrucât se invocă apărarea inițială privind săvârșirea a două dintre fapte de

către o altă persoană, apărare care a fost verificată în tot cursul procesului

penal.

Ca urmare, Înalta Curte

constată că soluțiile de respingere a cererii de revizuire pronunțate de

instanțe sunt temeinice și legale, astfel că recursul va fi respins ca

nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul revizuient va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuientul I.Ș. împotriva deciziei penale nr. 793/ A din

25 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurentul

revizuient la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 ianuarie 2005.