ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 835/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1005 din 23

octombrie 2003, pronunțată în dosar nr. 4977/2003, Tribunalul București, secția

I penală a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de

revizuientul I.G.C., împotriva sentinței penale nr. 397 din 8 mai 2002 a

Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 755

din 14 februarie 2003 a Curții Supreme de Justiție.

În motivarea acestei hotărâri, prima

instanță a reținut că la data de 7 octombrie 2003, condamnatul I.G.C. a

solicitat revizuirea sentinței penale nr. 397 din 8 mai 2002, pe motiv că s-a

făcut o greșită apreciere a materialului probator, revizuientul nefiind autorul

infracțiunilor, pentru care a fost condamnat.

Tribunalul a apreciat că motivele

invocate de condamnat nu se circumscriu celor expres și limitativ, prevăzute de

art. 394 C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel revizuientul I.G.C., care a criticat-o pentru netemeinicie,

reiterând motivele invocate în cererea de revizuire și susținând că nu se face

vinovat de săvârșirea infracțiunilor, pentru care a fost condamnat.

Curtea de Apel București a respins

ca nefondat apelul revizuientului, apreciind că hotărârea primei instanțe este

legală și temeinică, în raport de dispozițiile art. 394 C. proc. pen., care

prevede expres și limitativ cazurile, în care poate fi cerută revizuirea unei

hotărâri, iar motivele invocate de revizuient nu se încadrează între acestea.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs condamnatul revizuient, care a criticat-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, a reiterat motivele din cererea introductivă și a solicitat

reaprecierea probelor.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea dispozițiilor art. 394

C. proc. pen., care reglementează revizuirea, se constată că aceasta este o

cale extraordinară de atac, ce nu poate fi promovată decât în cazuri limitativ

și expres prevăzute de legiuitor.

În speță, revizuientul condamnat nu

a făcut dovada existenței vreunuia dintre motivele enumerate de art. 394 C.

proc. pen., așa încât în mod corect instanța de fond a respins cererea de

revizuire, soluție confirmată și de instanța de control judiciar, prin

respingerea apelului declarat de condamnat.

Susținerile recurentului cu privire

la o greșită evaluare a probelor de către instanțe, pot face eventual obiectul

unei alte căi extraordinare de atac pusă la dispoziția condamnatului de

legiuitor.

În consecință, constatându-se că în

cauză nu sunt motive care să ducă la casarea hotărârilor pronunțate, Curtea va

respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul revizuient I.G.C., împotriva deciziei penale nr. 703/ A

din 20 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurentul condamnat la

plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 februarie 2004.