ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4624/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 464 din 31

martie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a respins ca nefondată

cererea de revizuire a sentinței penale nr. 812/2002 a Tribunalului București,

formulată de condamnatul F.G. și l-a obligat să plătească 400.000 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut următoarele:

Condamnatul F.G., a solicitat

revizuirea sentinței penale nr. 812 din 12 noiembrie 2002, pronunțată de

Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 4660/2002, rămasă definitivă

prin decizia penală nr. 2000 din 17 aprilie 2003 a Curții Supreme de Justiție.

În motivarea cererii revizuientul a

arătat că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa

și pentru care i-a fost aplicată pedeapsa prin sentința penală a cărei

revizuire se cere.

Din examinarea lucrărilor dosarului,

în raport de obiectul judecății, s-a constatat că motivul invocat de

contestator nu se încadrează în nici unul din cazurile limitativ, prevăzute de art.

394 alin. (1) lit. a) și d) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, a formulat apel condamnatul criticând-o pentru netemeinicie,

solicitând admiterea cererii de revizuire, arătând că sunt îndeplinite

condițiile art. 394 C. proc. pen. Pe fondul cauzei, condamnatul a solicitat

schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie, în infracțiunea de

furt.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 303/ A din 21 aprilie 2004 a respins, ca

nefondat, apelul condamnatului F.G., declarat împotriva sentinței penale nr. 464

din 31 martie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală.

Condamnatul, nemulțumit și de

această decizie, în termenul legal, a declarat recurs, solicitând în final a se

vedea că împotriva sa, a fost înscenată cauza de față și în consecință cel mult

i s-ar putea reține infracțiunea de furt și nu tâlhărie.

Recursul este nefondat.

Examinându-se probatoriul se reține

că, în prezent condamnatul execută o pedeapsă definitivă de 7 ani închisoare,

aplicată pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. c) C. pen. și cu reținerea stării de recidivă reglementată de art. 37 lit.

a) C. pen., prin sentința penală nr. 812 din 12 septembrie 2002 a Tribunalului

București, secția I penală.

Cererea de revizuire de față se

constată că, sub diverse forme de prezentare începând de la motivarea inițială,

apoi a motivelor de apel și în final prin memoriu depus în susținerea

recursului de față, urmărește în esență, fie, reducerea pedepsei, ca urmare a

schimbării încadrării juridice din tâlhărie în furt, fie a se vedea că, nu e

vinovat pentru că partea vătămată a fost deposedată de bani, fără violențe.

Cum, toate motivele invocate de

condamnatul recurent nu se regăsesc în prevederile art. 394 lit. a) și e) C.

proc. pen., ce reglementează cazuri exprese și limitative ce pot conduce la

revizuirea unei condamnări definitive, în mod temeinic și legal, primele două

instanțe, au respins cererea de revizuire.

Ca atare acestea vor fi menținute,

iar recursul va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

Văzând și prevederile art. 192 C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de condamnatul F.G. împotriva deciziei penale nr.

303 din 21 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul condamnat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 septembrie 2004.