ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5097/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor dosarului, se

constată următoarele:

Prin sentințe penală nr. 103 din 9

aprilie 2003 a Tribunalului Suceava a fost respinsă cererea de revizuire

formulată de condamnatul H.V. ca nefondată.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

H.V. a fost condamnat prin sentința

penală nr. 45 din 11 februarie 2002 a Tribunalului Suceava, definitivă prin

decizia nr. 3984 din 25 februarie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția

penală, la pedeapsa de 25 de ani închisoare și 10 ani interzicerea unor

drepturi pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.

S-a mai reținut că motivele invocate

de revizuient (în sensul că se impune achitarea sa, întrucât nu este vinovat,

iar instanța care a dispus condamnarea nu a administrat toate probele

necesare), nu se încadrează în dispozițiile art. 394 C. proc. pen.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia

penală nr. 188 din 30 iunie 2003, a respins apelul formulat de condamnat.

Împotriva acestei decizii,

condamnatul a declarat recurs prin care a reiterat motivele invocate în cererea

introductivă și în apel, învederând că nu este vinovat și că este necesară

administrarea de noi probe.

Recursul nu este fondat.

Instanța de fond, analizând în

detaliu cererea de revizuire, în mod corect a considerat-o ca nefondată cu

motivarea că nu este întrunită nici una dintre condițiile impuse de art. 394 C.

proc. pen.

La rândul său, instanța de apel, a

verificat apărările formulate de condamnat și, de asemenea, a constatat că nu

s-a dovedit existența vreunui caz de revizuire.

Pe lângă argumentele arătate de

instanța de fond și de instanța de apel, mai sunt de făcut următoarele

precizări.

Așa cum rezultă din actele aflate la

dosar, instanța de fond a încuviințat probele solicitate de inculpat și anume

audierea martorilor S.K. și M.R., luându-se și măsura citării ultimului martor

cu mandat de aducere (a se vedea încheierea din 11 februarie 2002) însă la

termenul din 11 martie 2002 s-a renunțat la audierea martorilor, inculpatul

insistând numai pentru efectuarea unei cercetări locale.

Împrejurarea că, în dovedirea

susținerilor sale, condamnatul a propus, în revizuire, pe lângă audierea unor

martori ascultați la judecarea cauzei în fond și audierea unor martori noi

(M.R. la care avocatul inculpatului a renunțat, și P.V.), precum și

administrarea altor probe, nu poate determina admiterea cererii de revizuire,

deoarece, prin textul invocat

[

(art.

394 lit. a) C. proc. pen.)] se cere ca faptele probatorii să fie noi, iar nu

mijloacele de probă, fiind inadmisibil ca pe calea extraordinară a revizuirii

să se obțină o prelungire a probațiunii, pentru fapte și împrejurări deja

cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza.

În raport de considerentele expuse,

Curtea constată că hotărârile pronunțate sunt temeinice și legale, motiv pentru

care recursul declarat va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) din

același cod, revizuientul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat,

onorariul apărătorului din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

condamnatul revizuient H.V. împotriva deciziei penale nr. 188 din 30 iunie 2003

a Curții de Apel Suceava, ca nefondat.

Obligă pe recurentul condamnat la

plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

noiembrie 2003.