ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3657/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 146 din 22

decembrie 1997, Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpatul G.F.N. la 20 ani

închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pentru infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută

de art. 174, art. 175 lit. d) și art. 176 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea

art. 37 lit. b) și art. 113 din același cod.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia

penală nr. 117 din 1 iulie 1998, a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpat împotriva sentinței.

Prin decizia penală nr. 3340 din 18

decembrie 1998, Curtea Supremă de Justiție, secția penală, a respins, ca

nefondat recursul declarat de inculpat împotriva deciziei.

Ulterior, prin cerere adresată

Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, condamnatul G.F.N. a solicitat

revizuirea sentinței nr. 146 din 22 decembrie 1997 a Tribunalului Suceava.

În motivarea cererii de revizuire,

motivul invocat de condamnat fiind acela că în situația sa se poate reține

starea de legitimă apărare prevăzută de art. 44 C. pen.

După efectuarea cercetărilor de

către procuror, procedându-se la soluționarea cererii prin sentința penală nr.

41 din 12 februarie 2003, Tribunalul Suceava a respins cererea ca nefondată.

Nemulțumit de hotărâre, condamnatul

revizuient a declarat apel.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia

penală nr. 120 din 14 aprilie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de

G.F.N., cu motivarea că în cauză susținerile invocate au fost analizate atunci

când s-a judecat în fond, la instanța de apel și la instanța supremă.

Împotriva deciziei, a declarat

recurs condamnatul revizuient, motivele susținute fiind aceleași din celelalte

faze procesuale.

Recursul declarat nu este fondat.

În conformitate cu dispozițiile art.

394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri judecătorești

definitive poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au

fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Or, din examinarea actelor

dosarului, se constată că instanța care a pronunțat soluția de condamnare, a

examinat și înlăturat apărările formulate de inculpat, în sensul că fapta a

fost săvârșită în legitimă apărare.

Neindicarea unor fapte și

împrejurări noi, în sensul textelor legale evocate ca și solicitarea unei noi

interpretări a probatoriului cauzei, nu pot constitui temei de revizuire a

hotărârii de condamnare intrată în puterea lucrului judecat.

În consecință, soluția primei

instanțe de respingere a cererii de revizuire a fost pronunțată cu respectarea

dispozițiilor evocate, ce a fost corect menținută în apel, împrejurări în care

Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a

respinge recursul ca nefondat cu obligarea petiționarului la cheltuieli

judiciare către stat.

Se va stabili ca onorariul pentru

apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul revizuient G.F.N. împotriva deciziei penale nr. 120 din

14 aprilie 2003 a Curții de Apel Suceava.

Obligă pe recurent la plata sumei de

700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 septembrie 2003.