ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3657/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 146 din 22 decembrie 1997, Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpatul G.F.N. la 20 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. d) și art. 176 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 113 din același cod. Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr. 117 din 1 iulie 1998, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinței. Prin decizia penală nr. 3340 din 18 decembrie 1998, Curtea Supremă de Justiție, secția penală, a respins, ca nefondat recursul declarat de inculpat împotriva deciziei.

Ulterior, prin cerere adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, condamnatul G.F.N. a solicitat revizuirea sentinței nr. 146 din 22 decembrie 1997 a Tribunalului Suceava. În motivarea cererii de revizuire, motivul invocat de condamnat fiind acela că în situația sa se poate reține starea de legitimă apărare prevăzută de art. 44 C. pen. După efectuarea cercetărilor de către procuror, procedându-se la soluționarea cererii prin sentința penală nr. 41 din 12 februarie 2003, Tribunalul Suceava a respins cererea ca nefondată. Nemulțumit de hotărâre, condamnatul revizuient a declarat apel. Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr. 120 din 14 aprilie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de G.F.N., cu motivarea că în cauză susținerile invocate au fost analizate atunci când s-a judecat în fond, la instanța de apel și la instanța supremă.

Împotriva deciziei, a declarat recurs condamnatul revizuient, motivele susținute fiind aceleași din celelalte faze procesuale. Recursul declarat nu este fondat. În conformitate cu dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Or, din examinarea actelor dosarului, se constată că instanța care a pronunțat soluția de condamnare, a examinat și înlăturat apărările formulate de inculpat, în sensul că fapta a fost săvârșită în legitimă apărare. Neindicarea unor fapte și împrejurări noi, în sensul textelor legale evocate ca și solicitarea unei noi interpretări a probatoriului cauzei, nu pot constitui temei de revizuire a hotărârii de condamnare intrată în puterea lucrului judecat.

În consecință, soluția primei instanțe de respingere a cererii de revizuire a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor evocate, ce a fost corect menținută în apel, împrejurări în care Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul ca nefondat cu obligarea petiționarului la cheltuieli judiciare către stat. Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient G.F.N. împotriva deciziei penale nr. 120 din 14 aprilie 2003 a Curții de Apel Suceava. Obligă pe recurent la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 10 septembrie 2003.