ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2420/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 194 din 16 septembrie 2002, Tribunalul Suceava, secția penală, a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul G.F.N., privind sentința penală nr. 277 din 3 iulie 2002, a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc. S-a reținut că prin sentința menționată, Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpatul G.F.N. la 20 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174, art. 175 lit. d) și art. 176 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. Condamnatul a formulat contestație la executare, susținând că a săvârșit infracțiunea, pentru care a fost trimis în judecată și condamnat prin hotărâre definitivă, în stare de legitimă apărare.

Deși condamnatul a invocat dispozițiile art. 461 lit. c) și d) C. proc. pen., instanța de executare a apreciat că motivul invocat nu se încadrează în nici una din dispozițiile textului menționat. Curtea de Apel Suceava, secția penală, prin decizia nr. 35 din 3 februarie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de către condamnat, împotriva acestei sentințe, cu motivarea că în mod corect s-a apreciat, prin hotărârea atacată, cu privire la neincidența în cauză a dispozițiilor art. 461 C. proc. pen. Împotriva acestei din urmă hotărâri, condamnatul a declarat recurs, reiterând criticile formulate în apel. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Contestația la executare este un procedeu jurisdicțional de rezolvare a cererilor sau plângerilor ocazionate de punerea în executare a hotărârilor penale.

Așadar, cum contestația la executare nu este o cale extraordinară de atac, reglementată ca remediu procesual pentru declanșarea controlului judecătoresc, al unei hotărâri definitive privitor la pretinsul raționament jurisdicțional eronat, invocat de către condamnat, criticile formulate de către acesta se constată a fi neîntemeiate. Prin urmare, în mod corect instanța de executare a reținut neincidența în cauză a dispozițiilor art. 461 C. proc. pen. Ca atare, menținând hotărârea atacată, prin respingerea apelului declarat de către condamnat împotriva acesteia, instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și în consecință nesusceptibilă de casare. În consecință, pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Curtea va respinge recursul declarat de către condamnatul G.F.N., ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, îl va obliga pe recurent, potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de condamnatul G.F.N., împotriva deciziei penale nr. 35 din 3 februarie 2003, a Curții de Apel Suceava, ca nefondat. Obligă pe condamnat să plătească statului 650.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 150.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 22 mai 2003.