ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4926/2003

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele. Prin sentința penală nr. 323 din 1 aprilie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins ca neîntemeiată, contestația la executarea pedepsei închisorii formulată de contestatorul condamnat M.N. Prin cererea adresată Tribunalului București, contestatorul a solicitat contopirea pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 493 din 6 aprilie 1998 a Judecătoriei sectorului 1 București (definitivă) cu pedeapsa de 9 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 671 din 23 octombrie 2000 a Tribunalului București, secția I penală, în baza căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 866 din 5 iunie 2002, în a cărei executare se află în prezent.

Din actele de la dosar, rezultă că petiționarul contestator a executat din prima pedeapsă de 4 ani închisoare, perioada 21 aprilie 1997 – 1 martie 2000, liberându-se condiționat, cu un rest rămas neexecutat de 415 zile. În timpul liberării condiționate, inculpatul a săvârșit o nouă infracțiune, pentru care a fost condamnat la 9 ani închisoare, prin aplicarea recidivei, dispunându-se și revocarea beneficiului liberării condiționate privind restul de 415 zile, rămas neexecutat. Întrucât infracțiunea a doua a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, instanța a dispus, în temeiul art. 61 C. pen., contopirea restului de 415 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, cu pedeapsa de 9 ani închisoare și a dedus prevenția de la 24 martie 2000 la zi.

Întrucât contopirea nu s-a făcut în baza dispozițiilor art. 39 alin. (1) C. pen., nu a putut fi scăzută perioada executată anterior din pedeapsa de 4 ani închisoare, înainte de liberarea condiționată. Prin decizia penală nr. 306 din 4 iunie 2003, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins ca nefondat, apelul declarat de contestatorul condamnat M.N., cu motivarea că, potrivit art. 39 alin. (2) C. pen., perioada executată din pedeapsa anterioară de 4 ani închisoare nu poate fi scăzută din pedeapsa stabilită pentru infracțiunea comisă în stare de recidivă postcondamnatorie, respectiv pedeapsa de 9 ani închisoare. Împotriva deciziei penale menționate a declarat recurs, nemotivat, petiționarul contestator, apărătorul acestuia solicitând deducerea corectă a timpului de pedeapsă executat.

Recursul este nefondat. Curtea Supremă de Justiție, secția penală, verificând actele dosarului, constată că hotărârile primei instanțe și a instanței de control judiciar sunt temeinice și legale, nefiind aplicabile dispozițiile art. 461 C. proc. pen. Cum ambele instanțe au examinat contestația la executare și cererea formulată de contestator în raport de cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 461 C. proc. pen. și nu au regăsit motivul invocat de condamnat, pe deplin justificat au respins contestația respectivă. Ca atare și recursul va fi respins ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și prevederile art. 192 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.N. împotriva deciziei penale nr. 306 din 4 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul condamnat să plătească statului suma de 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 31 octombrie 2003.