ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 427/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 751 din 2 septembrie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul N.M. la pedeapsa de 6 ani închisoare. În baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a mai condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare. În baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. b) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., a mai condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare. În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiționată pentru restul de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 118/2000 a Judecătoriei sectorului 3 București, cu fiecare dintre cele 3 pedepse aplicate în prezenta cauză, rest pe care l-a contopit cu fiecare pedeapsă.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate în cauză, în cea mai grea de 10 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 65 C. pen. A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei conform art. 65 C. pen. În baza art. 116 C. pen., a interzis inculpatului dreptul de a se afla pe raza municipiului București pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei. A luat act că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în prezenta cauză. În baza art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat de la inculpat în folosul statului suma de 8.420.000 lei. În baza art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpat un cuțit folosit la comiterea faptelor.

S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 700.000 lei cheltuieli judiciare statului, iar onorariul avocat oficiu 400.000 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: 1. La data de 6 septembrie 1999, partea vătămată B.M. a sesizat faptul că, în seara zilei de 6 septembrie 1999, ora 21,30, a sesizat faptul că la autoturismul său parcat pe B-dul Tineretului, geamul portiera dreaptă este spart, iar din interior lipsește un cartuș țigări, apreciat la suma de 1.500.000 lei. Organele de poliție au identificat autorul în persoana inculpatului N.M., care fiind cercetat în stare de arest în altă cauză, s-a autodenunțat recunoscând comiterea faptei.

Partea vătămată a declarat că nu înțelege să se constituie parte civilă în procesul penal. 2. La data de 17 noiembrie 2002, partea vătămată E.F. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că, în jurul orei 7,30, aflându-se pe B-dul Abatorului, deplasându-se pe Șos. Mihai Bravu, autor necunoscut, prin violență i-a smuls geanta în care se afla B.I., suma de 2.260.000 lei și bonuri valorice în nr. de 16 bucăți. Partea vătămată l-a recunoscut din grupul format la organele de poliție pe inculpatul N.M. ca fiind autorul faptei comise asupra sa. Audiat fiind, inculpatul a recunoscut fapta reținută în sarcina sa, precizând că bonurile valorice erau în nr. de 15 a câte 50.000 lei fiecare, banii i-a cheltuit în interes personal, iar geanta a aruncat-o.

3. La data de 24 decembrie 2002, partea vătămată P.M. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că în dimineața zilei depunerii reclamației, în timp ce ieșea din scara blocului nr. 45 din str. Stolnici, autor necunoscut, prin amenințare cu un cuțit, i-a smuls geanta de unde a luat suma de 700.000 lei și un telefon mobil. Apoi i-a cerut părții vătămate și bijuteriile, iar aceasta i-a dat lănțișorul în greutate de 3-4 gr., medalion în formă de inimă, având litera G pe el și cercei în greutate de 1,5 gr. Partea vătămată a recunoscut la organele de poliție din grupul format pe inculpat ca fiind cel care sub amenințare cu un cuțit i-a sustras bunurile mai sus-menționate. Cuțitul a fost identificat asupra inculpatului în momentul arestării sale.

Telefonul mobil a fost vândut de inculpat pentru suma de 2 milioane lei, fiind ridicat de la martorul F.C. și restituit părții vătămate. Deoarece prejudiciul a fost recuperat parțial partea vătămată nu se constituie parte civilă în procesul penal. Împotriva hotărârii pronunțată inculpatul N.M. a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei pe care o consideră prea aspră. Prin decizia penală nr. 626 din 21 octombrie 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins apelul inculpatului, ca nefondat, hotărâre ce a fost recurată în termen legal de inculpat, reiterând motivele formulate în cererea introductivă. Recursul declarat este fondat pentru următoarele considerente: Din examinarea probelor și lucrărilor dosarului, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în concordanță cu probele administrate.

Totodată, instanțele au dat faptelor reținute încadrarea juridică legală. În petiția de recurs cât și oral, inculpatul a invocat un aspect de ilegalitate, susținând că nu s-a ținut seama că infracțiunea săvârșită la 6 septembrie 1999 este concurentă cu infracțiunile pentru care a fost condamnat prin decizia penală nr. 883 din 8 iunie 2000 a Curții de Apel București, ceea ce impunea contopirea pedepselor respective, însă nu s-a procedat astfel. Într-adevăr, organele de urmărire penală și instanțele de judecată deși s-au referit la antecedentele penale ale inculpatului le-au dat semnificația legală numai cu privire la starea de recidivă, dar nu le-au examinat sub aspectul concursului cu prima infracțiune reținută în cauză.

Totodată, se constată că instanțele de judecată au revocat în baza art. 61 C. pen., liberarea condiționată pentru restul de 4 ani și 6 luni închisoare (din pedeapsa anterioară), deși din fișele de cazier se pare că această durată este a întregii pedepse anterioare. La dosarul de urmărire penală se află trei copii de pe cazierul judiciar, totuși acestea nu oferă date suficiente pentru clarificarea acestor aspecte, impunându-se a se solicita copie de pe sentința penală nr. 118/2000 a Judecătoriei sectorului 3 București. În consecință, se impune a se admite recursul declarat de inculpat, a se casa hotărârile pronunțate în cauză cu privire la latura penală și trimite cauza pentru rejudecare la prima instanță.

Ca urmare, nu se va mai analiza motivul referitor la individualizarea pedepsei, rămânând a se examina de prima instanță cu prilejul rejudecării cauzei. Pentru aceste considerente, urmează ca, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a se admite recursul inculpatului, a se casa atât decizia recurată, cât și sentința numai cu privire la latura penală și a se trimite cauza pentru rejudecare la Tribunalul București. Se constată că inculpatul este arestat în altă cauză. Onorariul de avocat, în sumă de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpatului, urmează a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul N.M. împotriva deciziei penale nr. 626 din 21 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Casează hotărârea atacată, precum și sentința penală nr. 751 din 2 septembrie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, numai cu privire la soluționarea laturii penale. Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul București. Constată că inculpatul este arestat în altă cauză. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 ianuarie 2004.