ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3627/2006

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 334 din 23 martie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 2805/3/2006, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.P. la 5 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția acestuia de la 22 decembrie 2005 la zi. În baza art. 116 C. pen., s-a interzis inculpatului dreptul de a se afla în municipiul București, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.

Prin aceeași sentință penală, în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.T.M. la pedeapsa de 7 ani închisoare. În baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiționate a inculpatului din executarea pedepsei de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 198 din 3 martie 2003 a Tribunalului București, secția I-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 4954 din 4 noiembrie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a contopit restul rămas neexecutat de 807 zile închisoare cu pedeapsa aplicată în speță, urmând ca inculpatul A.T.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția acestuia de la 22 decembrie 2005 la zi. În baza art. 116 C. pen., s-a interzis inculpatului dreptul de a se afla în municipiul București, pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii. S-a luat act că partea vătămată O.M. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul fiind acoperit integral prin restituire. A fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarea situație: La data de 21 decembrie 2005, în jurul orei 20,00, inculpații C.P. și A.T.M. s-au deplasat în zona Bd. Bucureștii Noi, sector 1, unde au așteptat aproximativ o oră într-o stație R.A.T.B., aflată la intersecția cu B. Gloriei.

În jurul orelor 20,45 – 21,00, observând trei persoane de sex feminin ieșind dintr-un magazin, situat pe Bd. Bucureștii Noi, cei doi inculpați au luat hotărârea de a sustrage o geantă, aflată în mâna uneia dintre ele. În executarea acestei rezoluții infracționale, inculpatul C.P. s-a apropiat de partea vătămată O.M., fiind însoțit de inculpatul A.T.M., care s-a așezat la aproximativ 5 metri în spatele părții vătămate. Inculpatul C.P. a smuls din mâna părții vătămate o geantă, în care se aflau: acte personale, un telefon mobil și suma de 300 RON, după care a părăsit în fugă locul faptei, fiind urmat de celălalt inculpat. După sustragerea bunului, cei doi inculpați au fugit pe străzile din apropiere, fiind urmați de partea vătămată și martorul C.I.

Inculpatul C.P. a pătruns în curtea SC D. SA și a aruncat pe jos geanta sustrasă, aceasta fiind recuperată de martor și restituită părții vătămate. Totodată, organele de poliție sosite la fața locului au procedat la imobilizarea celor doi inculpați și conducerea lor la sediul secției de poliție. Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic stabilită de instanța de fond, pe baza analizei coroborate a ansamblului probator administrat în ambele faze ale procesului penal.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, instanța de fond a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv: limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, natura și împrejurările concrete în care fapta a fost comisă (loc public, pe timp de noapte, de două persoane împreună), gradul de pericol social ridicat ce caracterizează faptele de tâlhărie comise în aceste împrejurări, frecvența acestui gen de infracțiuni pe raza municipiului București, participația concretă a fiecărui inculpat la consumarea infracțiunii, precum și circumstanțele personale ale inculpaților. Pentru inculpatul C.P., Tribunalul a reținut că, deși acesta nu are un loc de muncă stabil, lucrează ocazional ca zidar și nu este cunoscut cu antecedente penale, apreciind aceste împrejurări drept circumstanță atenuantă conform art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

și dând eficiență prevederilor art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a coborât pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege. Referitor la inculpatul A.T.M., instanța a reținut că, pe parcursul procesului penal, acesta a avut o atitudine nesinceră încercând să transfere întreaga vinovăție asupra coinculpatului C.P., nu are ocupație sau loc de muncă și este recidivist, fiind condamnat anterior pentru o faptă de același gen, iar săvârșirea prezentei infracțiuni la scurt timp după liberarea sa condiționată relevă perseverență infracțională și neînțelegerea consecințelor socialmente periculoase ale faptelor sale. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel inculpații C.P. și A.T.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, prin apărător, redozarea pedepsei pentru inculpatul C.P.

și achitarea în temeiul prevăzute de art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru inculpatul A.T.M. Prin decizia penală nr. 280/ A din 6 aprilie 2006, Curtea de Apel București, secția I-a penală a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații C.P. și A.T.M., apreciind ca legală și temeinică soluția pronunțată de prima instanță. Împotriva deciziei, în termen legal, au declarat recurs inculpații, solicitând admiterea recursurilor astfel cum s-a reținut în practicaua prezentei decizii. Examinând decizia penală atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente: Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârșite de aceștia.

Instanța de control judiciar, în mod just, a confirmat soluția pronunțată de prima instanță prin respingerea apelurilor declarate de inculpați. Cu privire la motivul de recurs formulat de inculpatul A.T.M. prin care solicită achitarea, se constată că susținerile acestui inculpat în sensul că nu ar fi săvârșit fapta sunt infirmate de probele administrate în cauză. Astfel, din declarațiile părții vătămate, declarațiile coinculpatului C.P., declarațiile martorilor C.I., C.G. și S.A., procesul verbal de constatare a infracțiunii și de prindere a inculpaților în flagrant rezultă cu certitudine că inculpatul A.T.M. a săvârșit fapta care i s-a reținut în sarcină și pentru care a fost condamnat.

Cu privire la motivul de recurs formulat de inculpatul C.P., prin care acesta solicită reducerea pedepsei, Înalta Curte apreciază că la individualizarea pedepsei aplicate s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările comiterii faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât și circumstanțele personale ale inculpatului (nu are antecedente penale, a avut o atitudine procesuală sinceră, lucrează ocazional ca zidar), aspecte ce au condus la aplicarea unei pedepse care, prin cuantum și modalitate de executare, este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum sunt prevăzute de dispozițiile art. 52 C. pen.

De altfel, în cauză s-au aplicat acestui inculpat dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen. și s-a redus pedeapsa sub limita minimă prevăzută de lege. Față de aceste considerente, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați. În baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligați recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații A.T.M. și C.P., împotriva deciziei penale nr. 280 din 6 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția I-a penală. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților durata arestării preventive de la 22 decembrie 2005 la 7 iunie 2006, pentru fiecare inculpat. Obligă recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 220 lei, din care onorariile apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 iunie 2006.