ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6013/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 167 din 9 februarie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 38071/3/2005 (dosar nr. 5554/2005), s-au dispus următoarele: 1. În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.D.C., la 3 ani închisoare. În baza art. 81 – art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 5 ani, atrăgându-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 350 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 341/ UP din 6 septembrie 2005, emis de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 5460/2005. În baza art. 88 C. pen., s-a constatat că inculpatul T.D.C. a fost reținut și arestat preventiv de la 5 septembrie 2005 și până la data punerii efective în libertate. 2. În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., prin aceeași sentință a fost condamnat inculpatul P.V.D., la 3 ani închisoare.

În baza art. 81 – art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 5 ani, atrăgându-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În baza art. 350 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 341/ UP din 6 septembrie 2005, emis de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 5460/2005. În baza art. 88 C. pen., s-a constatat că inculpatul P.V.D. a fost reținut și arestat preventiv de la 5 septembrie 2005 și până la data punerii efective în libertate. 3. În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.M., la 3 ani închisoare. În baza art. 81 – art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 5 ani, atrăgându-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a constatat că inculpatul S.M. a fost reținut de la 5 septembrie 2005 și până la data de 6 septembrie 2005. S-a constatat că partea vătămată G.A.F. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați, în solidar inculpații, la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 2.600.000 lei, revenind fiecăruia câte 1.200.000 lei.

S-a dispus ca onorariul avocatului din oficiu, pentru inculpații S.M. și P.V.D., să se avanseze din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut că, la data de 5 septembrie 2005, în jurul orei 22,45 în timp ce se îndreptau spre casă, în zona Bucur Obor, cei trei, după o înțelegerea prealabilă, au luat ad-hoc hotărârea infracțională să o deposedeze, prin smulgere, pe partea vătămată G.A.F., de geanta ce o avea asupra sa. Pentru a pune în aplicare hotărârea infracțională, cei trei au stabilit un plan de acțiune, și anume: inculpatul S.M. s-a despărțit de ceilalți doi, cu scopul de a cerceta zona și pentru a-și asigura scăparea fără ca nimeni să-i vadă, iar inculpații T.D.C.

și P.V.D. au rămas în urma părții vătămate G.A.F., urmând a acționa la semnalul lui S.M. Astfel, inculpatul T.D.C. s-a îndreptat spre partea vătămată și a încercat să-i sustragă geanta, aceasta a început să strige, moment în care inculpatul a lovit-o cu pumnul în față. La strigătele părții vătămate, lucrătorii de poliție din zonă și martorii N.A.N. și D.N.L. au reușit să-i prindă și să-i imobilizeze pe cei trei. Împotriva acestei soluții a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, vizând omisiunea aplicării prevederilor art. 116 C. pen., inculpatului P.V.D., greșita obligare în solidar a inculpaților la cheltuieli judiciare către stat și greșita aplicare a prevederilor art. 81, 82 și 83 C. pen.

Curtea, examinând apelul declarat prin prisma criticilor aduse, cât și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., constată că este fondat fiind admis, astfel cum a fost formulat, prin decizia penală nr. 263/2006. Se apreciază că, scopul pedepsei, astfel cum este definit de art. 52 C. pen., poate fi atins cu executarea pedepsei în regim de detenție, având în vedere aspectul conform căruia, în raport de fapta comisă, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2) 1 lit. a) C. pen., chiar și sub forma tentativei, prevederile art. 81 alin. (3) și art. 86 1 alin. (3) C. pen., suspendarea executării pedepsei nu poate fi dispusă în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani.

Se apreciază că, întrucât inculpatul P.V.D. domiciliază, într-o localitate din județul Iași, se impunea aplicarea măsurii de siguranță prevăzută de art. 116 alin. (4) C. pen. Se mai reține că, instanța fondului a greșit atunci când în cauză a făcut aplicarea art. 191 alin. (3) C. proc. pen., privind obligarea în solidar a inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat întrucât acest principiu al solidarității se aplică numai în cazul acoperirii cheltuielilor judiciare avansate de stat, reținute în sarcina inculpatului minor și a părții responsabile civilmente, în cazul în care acesta (inculpatul minor) este obligat la repararea pagubei produse, deci a admiterii acțiunii civile. În cauza dedusă judecății, partea vătămată nu s-a constituit parte civilă și, în consecință, Curtea înlătură aplicarea principiului solidarității, obligând pe fiecare inculpat în parte, la câte 86,5 RON cheltuieli judiciare statului (fond).

Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpații T.D.C. și S.M. invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., respectiv individualizarea pedepsei. Recursul este nefondat. Sub aspectul individualizării pedepselor se apreciază că aceasta s-a făcut cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. și că scopul acesteia astfel cum este circumscris în dispozițiile art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât prin executarea acesteia în regim de detenție. Fapta săvârșită de inculpați este gravă iar modalitatea în care au conceput-o, stabilind pentru fiecare în parte cum va acționa pentru a o tâlhări pe partea vătămată, și pentru a-și asigura scăparea denotă gradul de pericol social ce caracterizează persoana inculpaților astfel că nu s-ar justifica aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., condițiile de aplicare a suspendării condiționate a executării pedepsei astfel cum au solicitat inculpații.

Cum, examinând cauza din oficiu nu se constată motive care avute în vedere din oficiu, să conducă la casarea hotărârilor, urmează ca potrivit dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să se respingă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații T.D.C. și S.M. împotriva deciziei penale nr. 263 din 4 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 octombrie 2006.