ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2407/2004

I.C.C.J., secția civilă, decizia nr. 2407 din 4 mai 2004 Prin decizia penală nr. 133/ A din 25 februarie 2004, pronunțată în dosarul penal nr. 209/2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul B.L., împotriva sentinței penale nr. 832 din 19 decembrie 2000, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală în dosarul penal nr. 3422/2000. Apelantul a fost obligat la cheltuieli judiciare. Pentru a se pronunța astfel, instanța a avut în vedere că inculpatul, căruia i s-a respins apelul și care se află în faza judecării recursului, a atacat aceeași sentință cu o contestație în anulare, modificată ulterior în apel. Cum împotriva unei hotărâri nu se poate folosi de două ori aceiași cale de atac, instanța a respins cel de-al doilea apel ca inadmisibil.

Împotriva acestei decizii, în termen legal inculpatul a declarat recurs, nemulțumit de nerezolvarea problemelor sale prin pronunțarea unei hotărâri cu încălcarea legii [ (art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc. pen.)]. Recurentul a solicitat rejudecarea cauzei. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală examinând hotărârea atacată și sentința în raport de critica adusă, constată că recursul este nefondat, instanța respingând corect ca inadmisibil cel de-al doilea apel formulat împotriva uneia și aceleiași sentințe. Astfel: La data de 25 iunie 2003, condamnatul B.L.V. s-a adresat cu un memoriu pe care l-a intitulat „contestație în anulare” Judecătoriei sectorului 3 București, arătând în esență că este nemulțumit de sentința acestei instanțe pronunțată în dosarul cu nr. 3422/2000, precum și faptul că această sentință nu a primit-o la locul de deținere, fiind în imposibilitatea de a exercita calea de atac a apelului.

La termenul din 5 septembrie 2003, petiționarul a precizat că în realitate obiectul cererii sale este contestația în anulare împotriva sentinței penale nr. 832/2000 a Tribunalului București, secția I penală. Față de aceste precizări, prin sentința penală nr. 1292 din 12 septembrie 2003 a Judecătoriei sectorului 3 București, pronunțată în dosarul nr. 7174/2003 s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția I penală, la 7 octombrie 2003 sub nr. 4990/2003. La termenul din 17 decembrie 2003, petentul a făcut o nouă precizare în legătură cu memoriul său, arătând că înțelege să formuleze apel împotriva sentinței penale nr. 832/2000 a Tribunalului București, secția I penală, susținând că nu a semnat pentru dovada de comunicare a respectivei hotărâri.

Prin încheierea de ședință de la acea dată, tribunalul a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului Curții de Apel București în vederea soluționării apelului declarat de petiționar împotriva sentinței penale nr. 832/2000 a Tribunalului București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 3422/2000. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. 209/2004 la 15 ianuarie 2004. Curtea a dispus efectuarea unor verificări la Tribunalul București, secția I penală, pentru a stabili situația sentinței penale la care face referire condamnatul, respectiv 832/2000. Din referatul întocmit de biroul executări penale al Tribunalului București, secția I penală, rezultă că prin sentința penală nr. 832/2000 petentul a fost condamnat la 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 37 lit. b) C. pen. Împotriva acestei sentințe, petentul a declarat apel la 10 octombrie 2003, dosarul a fost înaintat Curții de Apel București la 22 octombrie 2003, iar prin decizia penală nr. 713 din 27 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. Până în prezent însă sentința la care face referire condamnatul nu este definitivă, făcând obiectul dosarului nr. 3316/2003 al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Dispozițiile art. 361 C. proc. pen., enumeră hotărârile care pot fi atacate cu apel, printre acestea nenumărându-se și hotărârile pronunțate în apel. Pentru considerentele exprimate, urmează în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., să se respingă ca nefondat recursul declarat, motivul de recurs fiind neîntemeiat și hotărârea pronunțată fiind legală și temeinică. Recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare statului, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., fiind în culpă procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul B.L.V. împotriva deciziei penale nr. 133/ A din 25 februarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondat. Constată că inculpatul este arestat în altă cauză. Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 mai 2004